Imperativ metodologic XXI : de-combinarea ” spacetime continuum “

Imperativ metodologic XXI : de-combinarea “ spacetime continuum “

“ General relaativity and its key concept of spacetime is seen not to be fundamental but rather a subtle phenomenological construct…” Reginald T. CAHILL ( 2002 )

Noua fizica vine cu o perspectiva neconventionala ( dificila ! ) pe care fizicienii realisti refuza sa o accepte intrucat contravine flagrant abordarii traditionale / mecaniciste a lumii – o lume centrata pe lucruri / things, pe principiul cauzalitatii, pe propagarea in / prin spatiu a informatiei, etc. Faptul ca A. Einstein considera , cu aproape un secol in urma , ca “ the tie that binds entangled particles is a physical absurdity “ nu mai surprinde, probabil, pe nimeni. Surprinzatoare este – cel putin pt. mine – inflexibilitatea conceptual – metodologica a unor cercetatori contemporani; iata, spre exemplu, care este atitudinea …logica a unui fizician first class ( nu-l mai numesc ) fata de nonlocalitate:
“Nonlocal influences are generated by logical mistakes and when the latter are corrected, the ghost of nonlocality vanish.”
Si totusi a devenit aproape o certitudine ( un fapt , daca preferati ) ca entitatile entangled nu comunica , in sensul ca nu fac uz de solutia local – conventionala a propagarii prin spatiu ( si cu atat mai putin prin continuul spatiutimp ) ci se activeaza practic instantaneu printr-un mecanism nonlocal pe care eu l-am numit “ potential in-formation “ ( care difera in mod esential atat de informatia uzuala cat si de asa-numita real in-formation ). Cand am decis aducerea in prim-planul cunoasterii fizice a potentialitatii ( prin propunerea solutiei Evanston a problematicii 2SE, a modelului penetratiei , a viitorului imediat al fizicii ca guiding physics, etc. ) eram deja convins ca timpul ( conectat in mod decisiv cu potentialitatea ) va deveni foarte curand incomparabil mai semnificativ pt. autenticitatea XXI decat spatiul , respectiv ca spatializarea timpului reprezinta o eroare de perspectiva inadmisibila . In continuare doresc sa prezint 3 confirmari distincte , fiecare de o mare valoare metodologica , ale faptului ca the spacetime continuum reprezinta – din punct de vedere al fizicii, o sinteza impotriva naturii ( de tipul …GMO ) care era menita sa se disocieze ireversibil in componentele ei ( absolute ) – timpul ( entitate fundamentala ) si spatiul ( entitate nefundamentala , sorry  Mr. Einstein !, desi de o mare insemnatate practica ).

1.Inegalitatea Bell si, corelativ, experimentul Aspect. Violarea inegalitatii Bell -in pofida unor vicii de procedura – a atras totusi atentia , intre altele , asupra faptului ca universul este inerent nonlocal” allowing particles to form and maintain mysterious connections with each other, no matter how far apart they are “- ca sinteza space- time nu mai corespunde noii situatii fizice, ca temporalitatea este fundamentala ( si nu deerivata ) in raport cu spatialitatea.
2. Lucrarea lui P. Beckmann ( Einstein and Two ) , atrage atentia asupra faptului ca pt. explicarea ( mai corect: descrierea-FF ) bending-ului luminii nu era nevoie de introducerea din senin a “ curvaturii spacetime “ ci de clasicul principiu al lui Fermat in sensul ca intr-un mediu neuniform unda electromagnetica va alege NU o geodezica ci exact acel path care minimizeaza timpul de transmisie.
3. Last not least voi cita modelul fizicianului australian Reginald T.CAHILL “ Process Physics “ ( art. From Quantum Foam to General Relativity “ -2002 ):
“ General Relativity, and its key concept of spacetime is seen not to be fundamental but rather a subtle phenomenological construct (…) but it is entirely erroneous to think that the curvature of this construct ( the spacetime- FF ) is the cause of gravity or in any way determines how matter moves. (…) The near obsession of theoretical physicists with the geometrical modelling of time , and its accompanying notion of determinism, has done much to retard the development of physics.The success of process physics implies that time along with self-referencing is in some sense prior to the other phenomena , and, certainly prior to space.”


Leave a Reply