New Holism

Comment of the week:

Dubeau103@gmail.com
109.230.220.215

Advantageously, the article is in reality the greatest on this notable topic. I fit in together with your conclusions and can thirstily anticipate to your upcoming updates. just saying thanks won’t just be adequate, for the tremendous lucidity in your writing. i will be able to instantly grab your rss feed to stay abreast of any updates. Gratifying work and far success in your business eff

Lena , de ce crezi ca o anume persoana , absolventul unui colegiu sa zicem , ar citi pana la capat Interviul nostru “ 3 “ dedicat intelepciunii ? Crezi in adevar ca un plus de intelepciune ( metodologie non-cartesiana , integrativa = managementul optim al intregului ) poate juca un rol decisiv  in balanta succesului cotidian ( aflat clar sub semnul metodologiei cartesiene = manipularea  relatiei parte / intreg ) ? Iata, ne cunoastem de circa o luna de zile, te-ai ales cu ceva din aceasta contaminare cu viziunea integrativa a unei persoane despre care cu 5 saptamani in urma nu stiai absolut nimic ?

M.- Stop, Florin . Prea multe intrebari ma deruteaza. Cu toate ca  n-o sa-ti raspund punctual ci…global. Noi toti – cu sau fara colegii – avem nevoie de integralitatea intelepciunii  pentru a intelege adecvat, global lumea din jur ( mult mai extinsa, mai complexa si mai dinamica decat cea traditionala) si de fiecare data cand am incheiat lectura unui articol de pe siteul nostru ( de acum e al nostru, nu-i asa? ) m-am simtit mai bogata la un nivel as zice esential, ca si cum  cineva mi-ar fi  deschis usi si ferestre conceptuale nebanuite -sau aproape- prin care un aer cognitiv proaspat a dat navala facandu-ma pur si simplu sa…chicotesc de satisfactie.Doar un exemplu: conceptul de nelinearitate , pe care eu il receptasem exclusiv geometric , ca pe o ramificatie si atat, m-a ajutat sa-mi redefinesc epoca, cu noile ei promisiuni si riscuri, cu care nu te mai poti juca fiindca …bifurcatia sta la panda si te poate taxa in mod dur si mai ales ireversibil. Sunt absolut sigura ca lectorul nostru de azi nu se va opri cu lectura la jumatate fiindca imbogatirea dramatica de care vorbeam nu e deloc o iluzie! Eu te-as intreba mai curand de unde iti iei tu indrazneala inepuizabila, uneori nebuna – ca in cazul detasarii de Heidegger si Prigogine / Hegel – de a aborda problemele atat de dramatic si totusi firesc de parca ai sti dinainte ca rezultatul trebuie sa fie unul pozitiv? Cine iti arata drumul- lungimea , largimea, sinuozitatile dar mai ales adancimea acestui traiect conceptual “ de autor “?

F.- Sunt de acord cu tine : privita din afara “ obraznicia” mea metodologica ( pe care am avut-o cred dintotdeauna , inclusiv din timpul liceului, dar mai cu seama din facultate cand petreceam ore si zile intregi la Biblioteca Academiei sau cea universitara citind autori first class, nu doar straini! ) poate parea oarecum…misterioasa. In realitate nu e niciun mister : am avut totdeauna cultul si perceptia clara a noului semnificativ: citindu-i pe Prigogine , Heidegger , Bohm,  Blaga, Noica simteam ca se schimba ca prin minune peisajul conceptual uzual si eu odata cu el ( la unele cursuri universitare ca sa rezist citeam gazeta Sportul, pe furis , in schimb in orele de biblioteca doar vederea Sportului la unii colegi ma scotea din sarite ). Cateva “ secrete” exista totusi si, in continuare, ma voi referi la ele fara nicio retinere. De pilda, in elaborarea sistematica a “ categoriilor in sens larg “ am fost ajutat de un indicator extraordinar de directie made in China =TAO ( care-mi arata cam ca Steaua polara (deci nu in detaliu! ) incotro trebuie sa o iau: urmeaza natura! ) si de cativa indicatori de detaliu ( indicatori numiti de mine  “ target”, de tip busola ): Thomas Kuhn, lucrarea lui de prin anii 6o “ Structura revolutiilor stiintifice “ , in mod special conceptul kuhnian “ paradigm shift “ precum si filosoful suedez Peter Gardenfors cu lucrarile lui dedicate structurii ( reprezentationale ) a conceptelor , oferind, in mod deosebit, un framework- pilot pt. elaborarea …framework-ului integrativ atat de necesar cercetarii stiintifice contemporane . Pe Peter l-am urmarit pe viu ,cu mult interes in 1987 la Universitatea Lomonosov – Moscova, prezentandu-si comunicarea despre spatii conceptuale; la iesire , pe Colina Universitatii , in asteptarea autobuzului eram numai noi doi si…vantul moscovit, deloc protocolar. As fi vrut sa-l interpelez dar am ezitat, ne-am privit doar reciproc – el era intr-un trench alb , rascolit de vant – si atat. Azi imi explic retinerea mea prin faptul ca, pe atunci, operatia de restructurare categoriala pe care o derulez in prezent sistematic pe site-ul nostru era mai curand  intr-o faza de proiect ( publicasem doar “ Finalitatea in sens larg “ extinzand conceptul si asupra sistemelor inorganice, aflate in situatia physis. Aici as vrea sa zabovesc un moment  asupra unui aspect metodologic deosebit de semnificativ mai ales pt. cercetatorii tineri: cum se poate iesi din mecanicism ?- mentionez ca  Scoala de la Copenhaga, cu toate inovatiile ei  oprite cam la jumatate, era/este inca  imbibata de  sevele mecanicismului , mai ales la nivel de intregi / totalitati; la  intrebarea – cheie formulata mai sus,  raspunsurile  autorilor de referinta difera in mod  esential: Whitehead a raspuns : prin organism ( abordare organismica ); Bohm -ramanand in fizica: prin holografie, Prigogine ( si Scoala Belgiana de termodinamica ): prin departarea de echilibru, etc., Heidegger ( si Scoala Daneza de filosofie ): prin  ramanerea in posibil,…ei bine, optiunea mea reprezinta o emergenta a tuturor acestor pozitii partiale : prin  SITUATIA PHYSIS … Daca Peter ia cumva cunostinta de acest site, m-as bucura sa afle  ca de fapt este indiscutabil co-autor la serialul “ categoriile in sens larg”! Decizia mea de a ma dedica elaborarii  unor categorii noi, “generalizate” a avut la baza o alta detasare critica , in cazul acesta distantandu-ma ferm de un fizician – filosof cu totul remarcabil, l-am numit pe Werner  Heisenberg, care afirmase ( aproape convingator ) ca  atitudinea de modernizare cea mai indicata fata de  mecanica clasica ( si, corelativ, fata de  metafizica traditionala ) ar fi nu una de tip generalizare ( prin introducerea unor categorii noi ” in sens larg” ) ci una  de re-interpretare ( Umdeutung ). Punctul meu de vedere a fost – si a ramas -  diametral opus  si iata de ce:  daca ne-am limita  – cf. lui Heisenberg – doar la o re-interpretare a  conceptelor vechi atunci am promova o relatie logica  de…vasalitate intre vechi si nou, vechiul beneficiind de un statut  de permanenta si chiar fundamentalitate fata de nou! ( un bun exemplu il constituie  raportul  dintre macroscopic ( vechiul )  si…re-interpretarea lui = lumea cuantica ( quasi-inexistenta! ) in viziunea Scolii Copenhaga ).  Alegand solutia ” curajoasa” a  generalizarii, lucrurile se modifica radical :  prin generalizare ( care , incontestabil,  contine si elemente de tip Umdeutung ! )  semnificatia conceptuala  primara – de o   insemnatate  deopotriva  istorica  si practica -  isi pierde  fundamentalitatea devenind  o prima aproximatie, avand deci  o validitate derivata, locala. Dupa cum stii, in prezent lucrez  la un ” rethink ” de mare interes metodologic vizand chiar ...principiul lui Heisenberg ( relatiile  de incertitudine ) si pot sa precizez ca nu voi face aceasta reconsiderare  de pe pozitiile tipice ale unei re-interpretari… diplomatice ci voi incerca sa demonstrez ca acest principiu aparent infailibil apare tot mai ingust, devenind adesea irelevant,nefundamental. Am facut desigur uz si aici de metoda / schema  mea cu cei doi indicatori distincti: indicatorul de directie fiind  David BOHM - mai exact, lucrarea lui despre ” Wholeness ..” care mi-a furnizat frame-ul conceptual non-Heisenberg (  axat pe totalitati si nelocalitate dar, din pacate …nu si pe unde / waves ) in vreme ce indicatorii- target au fost alti doi mari fizicieni- filosofi :  Erwin SCHRÖDINGER si Hans – Dieter ZEH ( dedicati in mod neconditionat continuitatii ondulatorii  ) precum si un remarcabil coleg roman , fizicianul – Dr. Spiridon DUMITRU-Universitatea ” Transilvania ” – Brasov. Anticipand, voi arata ca pe bazele amintite  am introdus ( intr-un articol publicat la sfarsitul  anilor ’80 ! ) o distinctie- cheie intre doua forme de cunoastere: cunoasterea-  actiune ( care la micro-nivel  si numai acolo poate fi numita ” cunoastere Heisenberg” ) si cunoasterea – comunicare care fie nu perturba starea  ( cuantica ) a sistemului, fie se limiteaza la perturbari irelevante la nivelul totalitatii; analiza mea metodologica nu se va limita , bineinteles, la orizontul epistemologic.
M.- Cat de generala este utilizarea acestei scheme cu indicatori de directie si target ?

F.- Oricum ea constituie mai curand regula decat exceptia. Spre exemplu in cazul elaborarii lui Dasein in sens larg, indicatorul de directie a fost Scoala Daneza de filosofie ( Kierkegaard , Hoffding ) care a afirmat in mod repetat ca fiinta / fiintarea autentica este conditionata de ramanerea in posibil, ceea ce-i asigura fiintei abilitatea de a alege ; indicatorul target a fost in acest caz fizicianul rus Umov, care a statuat  prin 1900 rolul fundamental al alegerii / selectiei intr-o fizica a viitorului. Dupa constatarea mea, literalmente curajoasa ca practic toti fizicienii contemporani nu au ramas in posibil ( inclusiv  V.A.Fock care dupa ce afirmase candva – extrem de promitator pt. mine -  necesitatea reabilitarii posibilului  in raport cu  realul, ulterior s-a limitat la concretizari facil – secventiale de tipul …prognoza / fapt, omitand coexistenta inalienabila  dintre posibil ↔ real  ) nu am avut  altceva mai bun de facut decat …sa ma obraznicesc, subliniind de cate ori am avut ocazia  ca absolut in toate cazurile teoretizate  de catre realisti sub semnul FAPP, ceva exista inainte de a fi dat.

M.- Si ai facut-o fara ezitare!

F.- Sansa mea . In mod deosebit pentru cercetatorii tineri, dornici de afirmare , vreau sa subliniez necesitatea imperioasa a detasarii de clasici ( evident , dupa o asimilare acurata , fara graba a operei acestora ), pericolul mare – intalnit frecvent in cazul lui Noica, dar si la ” Heidegger” si ” Bohr/ Born / Heisenberg”  – fiind “ incremenirea in concept “, vreau sa zic asimilezi autorul in detaliu, dar il plasezi intr-un insectar de idei, in conditii sterile, lasandu-l fara viata, intangibil, sacrosanct,  fara metabole ( exact ceea ce ii reprosa Heidegger metafizicii clasice ), permitandu-ti doar aplicatii prudent -ilustrative  sau comentarii “ rafinate”, aparent savante dar care in fond nu intereseaza pe nimeni cu adevarat: mai bine citesti…Sportul, cel putin acolo e viata, lupta vie si nu o …orto- bazaconie , vorba unui fizician competent si onest – Prof. Dr. Gheorghe  Stratan .

M.- As dori sa elaboram putin in legatura cu “ incremenirea in conceptul “ timp.Aparent, dupa anexarea timpului la spatiu ( si a spatiului la materie ), datorata lui Einstein, nu mai era nimic de facut in fizica timpului decat sa masori duratele cartesiene cu o exactitate …paranoica. Cine ti-a sugerat drumul spre “ timpul in sens larg” ? In orice caz nu St. Hawking..

F.- Nu. Hawking – care este totusi unul dintre cei mai  mari fizicieni in viata – urmandu-l pe Einstein , ingroapa timpul, invitandu-ne la… funeralii temporale savante; pt. mine insa timpul a reprezentat dintotdeauna ceva foarte viu, esential pt. viata , pt. oamenii – flacara ( spre deosebire de oamenii-fum ).

In fizica de azi, contemporana , avem de fapt 2 fizici : una ergonica ( centrata pe energie , localizare , separabilitate si… relativitate einsteiniana ) si o alta fizica  neergonica, nelocala in care timpul “ cuminte “ is out of joints! Daca lucrurile stau in adevar asfel avem nevoie de 2 concepte de timp- un timp einsteinian si unul non-einsteinian = fundamental,  cu suportul lor fizic distinct dar inseparabil: real / potential. Cand Einstein se referea la Luna de pe cer care s-ar afla acolo indiferent daca este privita / masurata de un observator uman sau nu , el de fapt confunda ( eu cred ca deliberat, era prea bun fizician sa nu –si dea seama de confuzie! ) cele 2 fizici – cea locala si cea nelocala. David Bohm ( in imagine ) spunea ceva , undeva despre dorinta lui de a reintroduce timpul in fizica , un timp nou, viu, ne-parametric. NU a facut nimic concret in acest sens ( el ramanand doar un rebel din pdv metodologic , dar ce rebel ! ), ei bine , am incercat eu sa afirm  ca timpul are o natura duala, constructiv / destructiva , solidara cu agresiunea subtila dar implacabila a potentialului-posibil asupra realului, curbura t a timpului fiind data de valoarea locala a Ip / Ir : cand p excede r avem a face cu o actiune demolatoare, destructiv/ disolutiva , in vreme ce actiunea generativ/structuranta se manifesta cand r incepe sa devina  precumpanitor ; situatia p = r ar corespunde unei steady state. De notat ca , in conformitate cu logica noua de tip “ both / and “ ( in traducere : “ si / si “ ) cele 2 tipuri de temporalitate, respectiv cele 2 fizici, nu se exclud una pe cealalta, localul fiind doar un caz particular al nelocalului. De aici si pana la detasarea mea – temporala – fata de Heidegger nu a mai fost decat un pas.

M.- Eu am sincer convingerea ca punand in lucru aceste “ secrete “ integrative se pot rezolva , la un anumit nivel , nu tehnic ci metodologic, orice probleme dificile ale cunoasterii contemporane. De exemplu am discutat indelung ( pe durata a 5 cafele! ) impreuna despre disputa Pasteur / Bechamp ( Bernard ) despre rolul tot mai contestat al Germ theory si, corelativ, al  vaccinarii in societatea actuala. Cum poate fi explicata la modul intelept aceasta disputa , despre care , pe patul de moarte , Pasteur a concluzionat – poate generos dar oricum  neconvingator pt. mine si altii – ca… Bechamp avusese dreptate – mediul interior si nu microbul fiind de fapt factorul decisiv ?

F.- Voi aborda, in incheiere ( punand in lucru pt. prima data insusi conceptul viu / autentic / intelept de complementaritate , elaborat de mine anterior, vezi Sinteza cu Armonizator, pe acest blog ) aceasta celebra disputa  de pe pozitia armonizarii urmand ca pe viitor sa ne ocupam in detaliu de problema extrem de interesanta a legitimitatii metodologice a vaccinarii ca si a utilizarii antibioticelor. Vreau sa arat ca Pasteur a gresit de 2 ori privind raportul dintre microbi / mediu : prima data in timpul vietii cand a afirmat prioritatea cauzala  absoluta in patogeneza  a microbilor exogeni in raport cu mediul intern si , ulterior , pe patul de moarte cand si-a recunoscut prima greseala … comitand-o pe cea de a doua. Nerezolvarea satisfacatoare a acestei dispute de mare interes teoretic si practic , poate fi explicata prin faptul ca a fost tot timpul abordata in chip neintelept , exclusiv pe baza unei logici traditionale de tip Cartesian : either / or , promovand disjunctia exclusiva ( ori / ori ) ; un alt  exemplu, foarte asemanator, de promovare a ...neintelepciunii il intalnim in elaborarea   artificiala , fara comunicare intre  distincte,  a complementaritatii lui Bohr.  Noi doi, in discutia celor …5 cafele, am pornit de la cu totul alte premise decat Bohr et comp  si anume de la o logica sintetica, de tip nou = ” both / and ” mult mai generoasa  si de la echilibrele dinamice  p / a si  a/ r distincte dar inseparabile:
potentializare  ↔ actualizare si  actualizare ↔ realizare
Astazi, rolul exterioritatii in mecanismul patogenezei nu poate fi negat : alimentele , chiar cele organice, vin masiv contaminate bio – fizico – chimic ( gandeste-te doar o clipa la absurditatea situatiei curente de a livra lapte organic sau apa de izvor in…recipienti de plastic, de a servi  cafea  fierbinte in pahare garantat …toxice sau, last not least, de a furniza sistematic si deliberat ( ! )  pe piata alimentara publica a carnii de pasare, etc. continand hormoni de crestere sau chiar superbugs ( gata selectionati! ) pe care nici cele mai performante antibiotice aflate in uz nu-i mai pot controla in mod eficient ); apoi nu poate fi omis riscul crescand care revine poluarii electromagnetice, medicamentoase, etc. Rezulta ca potentialitatea / actualizarea ii dadea 100 % dreptate lui Pasteur sa afirme nu caracterul absolut ci  prioritatea ( cel putin temporala ) a factorilor exogeni in instalarea bolilor. In adevar boala – inclusiv cancerul , Alzheimer, etc.- exista in mod inevitabil la nivel microscopic,  intr-o forma potential – actualizata,  in fiecare dintre noi. Mentinerea intr-o stare dorminda ( latenta ) a bolii depinde insa de activitatea factorului  intern : mediul  ( adica, in principal, sistemul imun dar si aciditatea stomacala! ) determina daca aceasta premisa p/a se realizeaza sau nu . Aici avem insa de considerat  celalalt echilibru dinamic si anume a / r:
actualizare  ↔ realizare
Pentru a atinge realizarea ( dimensiunea macroscopica ), actualizarea ( dimensiunea microscopica ) are nevoie de doua conditii sine qua non : amplificare si stabilizare la nivel macroscopic. Ambele sunt “ asigurate “ de un sistem imun compromis, de un mediu intern saturat de / in toxine , de un organism subminat de stresul intens, permanent.
In concluzie , nu se poate vorbi despre “ dreptatea lui Pasteur “ sau “ dreptatea lui Bechamp / Bernard ”, solutia corecta a problemei patogenezei fiind una global- integrativa, anume  ca ambele parti au surprins aspecte –cheie , care nu sunt reciproc exclusive ci complementare. In alti termeni,  in aria echilibrelor dinamice de tip p / a Pasteur este  fara nicio indoiala ” acasa ” ,  dar in domeniul  a / r , distinct metodologic, cei care fac legea sunt Bechamp si Bernard. Voi incheia reiterand intrebarea ta: nu este oare extrem de actual si interesant de statuat cu intelepciune , intr-un context metodologic  corect si cuprinzator, nealterat de considerente  financiare sau de alta natura , care este locul / rolul  real al vaccinarii in aceasta problematica  subtila dar de  interes vital pt. toti contemporanii nostri – medici , pacienti, parinti?

Wholeness and Carcinoma

In this interview we ( Lena Madrilena and me ) will approach a very actual subject: the role of whole / wholeness in our personal life, in society and in nature. Traditionally the education was concentrated on the so-called left hemisphere thus the contemporary human brain presents a marked functional asymmetry clearly favoring linear analytical (Cartesian!) methodology, as well as the sequential thinking and equally suboptimal ability of most people to recognize and effectively promote the integrative values as opposed to partial values, in other terms inseparability as opposed to separability. Indeed, in all Western societies the principle “see the whole picture” it is still considered rather optional, still belonging to methodological extravagance  sometime even to…risible. As I will further show  this inertial vision is dearly paid, sometimes with the supreme price. Welcome to…the right hemisphere!

M. – Recognizing that education – of every level – it is still deficient in promoting the wholeness and integrative values, I would like to pay homage to poets who before any other cultural groups have discreetly but decisively warned us that whole and inseparability constitute a first class problem. While Heidegger has almost obsessively quoted Holderlin I would rather open this dialog invoking Rudyard Kipling who expressed the inseparability principle as follows:

“All nice people like Us are We

And everyone else is They

But if you cross over the sea

Instead of over the way

You may end by (think of it!) looking on We

As only a sort of They.”

F. – I’m hoping that this first poetry step will be a good augur for our discussion. I would like to underline the simplist, sterilizing classical conception about development: under Cartesian auspices development had to be conceived in a rigorous determinist manner rejecting any stochasticity as a disturbing factor meaning the exclusion of any fluctuations – including of…healthy breasts!, see below – from the system. To note that development without fluctuations has proved to be a nonsense. Here are some  top examples of traditional (erroneous) options:

Descartes: the separation between reason and emotion : many  generations of researchers have belived, without any …Cartesian doubt, that emotions disturb the reason. It had to come Antonio R. Damasio (Descartes’ Error, 1995) – a remarkable American psychologist  to prove that Descartes did not have wholeness, that reason can not be constituted nor be functional without emotional support;

Kant: “In world there is no hiatus, nor jump nor hazard, nor destin…”

Einstein has methodologically erred by assuming linearity and separability, excluding at the same time non-local effects (as being spooky), stochasticity (God does not play dice), and authentic irreversible time from physics.

Not even Jacques Monod was right in asserting, placing himself at the opposite methodological extremity, that “only the pure hazard is found at the source of any innovation, of the whole creation in biosphere.” It is not so! Fluctuations do not mean “pure hazard”, they having an organizational nature (in Heideggerian terms: the genuine fluctuations are always tuned), and taking place not outside but rather inside of a coherent whole, equally determined by local and non-local factors.

Just as I have shown on this site many times before, the contemporary understanding / comprehension  not only tolerates inseparability but rather promotes it, slowly but surely as a constitutive, fundamental feature.

M. – How could we transpose this discussion about nature and the role of fluctuations in a Heideggerian context?

F. – Not so difficult: tuned men (Heideggerian Dasein) represent genuine social historical fluctuations which come and go back from / into potentiality, while the untuned men (some existential…contraband entities) do not potentialize, do not last, being condemned to annihilation.

M. – I would like to focus the attention of our readers toward a subject directly involving the rapport wholeness / carcinoma, a subject that posed a great interest to me since I have lost my mother at an early age (52 years) due to an against nature treatment, with synthetic estrogen uncompensated by progesterone –targeting the relieving of the so-called menopausal symptoms. Is this a case of wholeness violation or abandonment of inseparability?

F.- Absolutely: the medics have applied, with a relative success, for some 20 years, treatment with “unopposed estrogen” to manipulate post-menopausal symptoms without considering wholeness demands, more exactly without considering the collateral risks of potential aggressive cancerization involving uterus (endometrial cancer), ovaries and even breasts.  Integrative elementary considerations would have imposed to add some progesterone to the unopposed estrogen, especially keeping in mind that the so-called xeno-estrogens progressively lead too to estrogen dominance. The conventional doctors have later resorted to progesterone…after almost 20 years! but, attention,  not by prescribing some natural progesterone but rather different types of progestin versions (synthetical progesterone) these having a mostly aggravating effect. To note that a similar conception without wholeness lies with utilizing the birth-control pills which indeed block the ovulation process but at the same time block the intrinsic production of progesterone, leading after several years to estrogen dominance (and cancer) too. The women interested by some alternative, natural procedures can utilize natural estrogen, I personally recommend the brand Triest produced by the labs Dr. Jonathan V. Wright, or especially natural progesterone obtained relatively simply by chemical means from vegetable diosgenin .

M. – Another problem of great interest is the so-called “genetical threat”: the fact that some women have a family history of breast cancer, does it drastically diminish their longevity hopes? This could be my case as well as your 4 daughters too, if genetical analysis would indicate positive results, thus major risks? How does the whole become involved in such situations?

F. – The problem is indeed interesting: I imagine that my daughters are already but not excessively preoccupied by such genetical aspects this is why I decided to try to publish a book centered on this theme – breast cancer with and without genetical premises. The subject became even more interesting after the appearance and development of epigenetics which – through DNA methylation and histones modifications –  can contribute to either increasing or decreasing cancer probability. To note that in the last decades the conventional doctors have paid closer attention to the role of genetic predisposition in the breast cancer area going as far as some women having familial breast cancer history but without having any symptoms have decided to undergo mastectomy sacrificing both breasts “for greater assurance”. I totally disagree with such decisions / practices which rather belong to schizophrenia, just like you would deliberately demolish your own house for the fear of a… potential fire. Just as Dr. John R. Lee and his colleagues have shown (referring to the US situation), only 10% of the breast cancers can be attributable to genetical causes, with a special remark that it is only viewed as a predisposition and not a guaranteed cancer development. We have to understand the following simple fact that existence is consisted of real and potential and that the transformation of potential into real (actualization) may be efficiently controlled, in our case through nutrition, lifestyle and supplements. My personal recommendation following Dr. Hamer is to avoid any psychical trauma (as much as possible), in other words: be happy! (needlessly to say that the femininity loss due to voluntary extirpation of the breasts represents in itself a formidable and permanent psychical trauma).

The enclosed image which can be simply and humanly decoded as follows: this is who I am! I love you! I belong to you, but DEFEND ME! , also comes with a major wholeness message: the breast is not a part easily delimited from the rest of the body but it is a SUBSYSTEM of a coherent, inseparable system.

In conclusion: a lot more advisable than…preventative mastectomy is the accurate monitoring of the hormone balance trying to avoid or quickly correcting estrogen dominance and this can be best accomplished using natural progesterone transdermally administrated in a discontinuous manner to allow the intrinsic hormone production too.

Cancerul avertizeaza: Ati pierdut legatura cu Intregul!

De comun acord cu Lena , am stabilit ca de data aceasta sa abordam un  subiect de mare actualitate : rolul intregului in viata noastra ca persoane , in societate , in natura. In mod traditional educatia a fost centrata pe asa-numita emisfera stanga , creierul prezentand o marcata asimetrie functionala prin favorizarea clara a abordarilor linear – analitice ( cartesiene! ), a secventializarii gandirii si , la limita, chiar a simtirii, prin abilitatea suboptima a majoritatii oamenilor de a recunoaste si promova in mod efectiv intregul ( valorile integrative ) fata de parte, inseparabilitatea fata de separabilitate. In adevar, in toate societatile Western principiul “ see the whole picture “ ( fii integrativ! ) este considerat inca adesea facultativ , tinand inca de extravaganta (metodologica ), uneori chiar de …derizoriu. Dupa cum vom arata in continuare, aceasta viziune inertiala se plateste scump, in unele cazuri chiar  cu pretul suprem. Bun venit in… emisfera dreapta !

M.- Recunoscand ca educatia – de orice nivel! – este inca deficitara fata de recunoasterea si promovarea valorilor integrative, as vrea sa-i omagiez de la bun inceput pe poeti care, inaintea altor grupuri culturale, au atras atentia discret dar fara echivoc asupra problematicii majore a intregului. Heidegger l-a citat aproape obsesiv pe Holderlin , eu prefer sa deschid acest nou dialog madrilèn invocandu-l pe Rudyard Kipling care exprima astfel “ principiul inseparabilitatii ” :
“ All nice people like Us are We
And everyone else is They
But if you cross over the sea
Instead of over the way
You may end by ( think of it! ) looking on We
As only a sort of They. “

F.- Sper ca acest prim pas facut sub semnul poeziei sa fie de bun augur. Eu as vrea sa continui prin evidentierea conceptiei clasice deopotriva simplista si sterilizanta asupra procesului dezvoltarii; sub auspiciile candva incontestabile ale cartesianismului , dezvoltarea trebuia conceputa riguros determinist, negandu-se orice implicare a stocasticitatii …perturbatoare , ceea ce presupune inainte de toate eliminarea din sistem a fluctuatiilor de orice natura, inclusiv a…sanilor sanatosi ! ( vezi mai jos ). Toate bune dar…dezvoltarea fara fluctuatii  devine un nonsens.Iata cateva exemple de pozitii traditionale ( eronate ) mai relevante :
Descartes : separarea  ratiunii de emotii : generatii intregi de cercetatori au crezut , fara nicio urma de…indoiala cartesiana, ca emotiile perturba ratiunea . A trebuit sa vina Antonio R. Damasio ( Descartes’  Error, 1995 ) – un remarcabil cercetator American , care sa demonstreze ca lui Descartes i-au lipsit “ justificarile intregului “ , ca ratiunea nu se poate nici constitui, nici functiona fara suportul emotional.
Kant ( in Critica ratiunii pure ): “ In lume nu exista nici hiatus, nici salt, nici hazard, nici destin…”
Einstein a gresit grav din punct de vedere metodologic , asumand linearul si separabilitatea , excluzand in schimb efectele nelocale ( ca fiind spooky = fantomatice ) , stocasticul ( Dumnezeu nu joaca zaruri ) si timpul autentic ( ireversibil ) din fizica.
Nici Jacques Monod nu avea dreptate cand afirma , situandu-se apparent la marginea opusa a spectrului metodologic ca “ numai intamplarea pura se gaseste la sursa oricarei inovatii, a intregii creatii din biosfera. “ Nu e asa! Fluctuatiile nu inseamna “ intamplare pura”,ele au o natura organizationala incontestabila ( altfel spus: fluctuatiile autentice sunt acor-date! ), producandu-se nu in afara ci in interiorul unui intreg , a unei coerente supuse unei determinatii complexe , locala si nelocala. Asa cum am incercat sa reliefez peste tot in acest site, intelegerea ( comprehensiunea ) contemporana nu doar ca accepta ( tolereaza ) inseparabilitatea ci o promoveaza, incet dar sigur, ca pe o valoare constitutiva, fundamentala.

M.- Cum am putea transpune aceasta discutie despre natura si rolul fluctuatiilor in plan Heideggerian?
F.- Nu e deloc greu : omul acor- dat ( Dasein-ul Heideggerian ) sau fiinta acor-data ( cazul Dasein-ului in sens larg ) reprezinta chiar fluctuatiile social – istorice autentice care provin si se intorc din / la potentialitate , in vreme ce omul dat ( fiinta data ) , entitati existentiale de…contrabanda, nu se potentializeaza, nu dureaza, fiind condamnate la nimic-ire.

M.- As dori acum  sa focalizam atentia cititoarelor asupra unui subiect care implica in modul cel mai direct raportul   intreg/ cancer, subiect  care pe mine m-a interesat extraordinar, intrucat mi-am pierdut mama la o varsta relativ tanara ; ea a fost medic radiolog si a murit din cauza unui cancer de san rebel , la varsta de 52 ani , datorita – conform explicatiei avansate de tine intr-o discutie recenta – unui tratament anti-natural ( cu estrogen sintetic , necompensat de progesterona ) , avand ca obiectiv controlul asupra simptomelor uneori extrem de suparatoare ale menopauzei. Am putea evidentia in acest caz neglijarea intregului sau incalcarea  cerintelor inseparabilitatii?

F.- Absolut : medicii au aplicat cu un succes relativ, timp de circa 20 ani, tratamentul cu “ unopposed estrogen “ , cum este el denumit in America , in scopul manipularii simptomelor PM ( post-menopauza ) fara a tine seama de intreg, adica de riscurile “ colaterale “ ale cancerizarii, uneori extrem de agresive la nivel uterin ( endometrial cancer ), ovarian si chiar la san. Considerente integrative elementare ar fi impus dublarea estrogenului cu progesterona , mai cu seama ca xeno-estrogenii contribuie si ei , in tot mai mare masura , la asa numita “ estrogen dominance “ care induce formele de cancer abia amintite. Medicii conventionali au recurs ulterior ( abia dupa 2o ani , ca in romanele lui Dumas! ) la utilizarea progesteronei dar , atentie,  nu prescriind  progesterona naturala ( cum ne-am fi asteptat din considerente bioidentice ) ci diferite variante de progestina ( progesterona sintetica ) acestea avand adesea- ca in cazul doamnei Silvia, mama ta- o contributie agravant- fatala si nu salvatoare! O conceptie fara intreg sta  si la baza utilizarii  de pilule anti-conceptionale care , e drept, blocheza ovulatia dar, in acelasi timp, blocheza si producerea naturala , interna de progesterona, ceea ce conduce (a la longue si conjugat cu acelasi efect  al xeno-estrogenilor! ) la estrogen dominantza- cancerigena. Femeile interesate de procedurile naturale ( care exista, sunt efective si nu prezinta efecte secundare ) pot sa utilizeze estrogen natural ( bioidentic atat ca structura cat si ca proportie : estriol 8 parti, estradiol 1 parte, estrona 1 parte; eu recomand marca Triest produsa de Lab. Dr. Jonathan V. Wright ), cat si progesterona naturala, obtinuta relativ simplu prin prelucrarea chimica a diosgeninei ( vezi IM 1  schema finala ).

M.- O alta problema de mare interes o constituie “ amenintarea genetica “ : faptul ca unele femei au o istorie familiala privind in mod special cancerul de san,  le diminueaza acestora , in adevar , in mod drastic speranta de longevitate ? Ar putea fi acesta si cazul meu dar si al celor 4 fete ale tale, daca analiza genetica ar indica rezultate “ pozitive “, deci riscuri majore. Cum se implica intregul in astfel de situatii , nu foarte rare totusi ?

F.- Problema este in adevar interesanta.Intrucat imi inchipui  ca fiicele mele sunt deja , nu in mod excesiv, preocupate de astfel de aspecte, mi-am propus ca, in cel mai scurt timp posibil, sa public o carte centrata pe aceasta tema : Cancerul de san  cu sau fara premise genetice. Chestiunea a devenit si mai interesanta corelativ cu aparitia si dezvoltarea epigeneticii care – prin procese ca metilarea ADN sau modificarea histonelor – poate contribui la agravarea sau diminuarea sanselor de cancerizare. Este adevarat ca in ultimele decenii medicii conventionali au acordat o atentie crescuta rolului predispozitiei genetice in cancerul de san mergandu-se pana acolo incat unele femei – avand istorii de cancer de san in familie dar fara a avea simptome minimale , au decis sa suporte operatia de mastectomie, sacrificandu-si ambii sani “ pentru mai multa siguranta”. Eu sunt in total dezacord cu astfel de decizii / practici tinand mai curand de schizofrenie , e ca si cum ti-ai darama in mod deliberat casa de teama unui …potential incendiu. Asa cum Dr. John R. Lee si colegii sai au aratat ( cu referire la situatia din USA ) numai 10 % din cancerele de san pot fi atribuite unor cauze genetice, cu remarca speciala ca e vorba doar despre o predispozitie si nu de garantarea dezvoltarii cancerului. Trebuie inteles un fapt simplu si anume ca existenta se compune din real si potential si ca transformarea potentialului in real ( actualizare ) poate fi efectiv controlata, in cazul nostru prin nutritie , stil de viata , suplimente. Recomandarea mea – urmandu-l pe Dr. Hamer, este evitarea oricaror traume psihice ( in masura in care acest lucru este posibil ),  cu alte cuvinte : fiti fericite! ( ca sa nu mai spun ca pierderea de feminitate rezultata prin extirparea voluntara a sanilor  reprezinta ea insasi o formidabila si permanenta  trauma psihica ).

Imaginea  de mai sus, care ar putea fi  decodata simplu si cald – uman: Aceasta sunt! Va iubesc, va apartin dar APARATI-MA ! vine si cu un mesaj sine qua non din partea intregului : sanul nu este o  parte usor de delimitat de restul corpului ci este un SUBSISTEM al unui sistem  coerent, INSEPARABIL  !

In concluzie, mult mai indicata  decat …mastectomia preventiva este  supravegherea balantei hormonale cu evitarea sau corectia rapida a estrogen dominance ( ceea ce se poate realiza cel mai bine cu progesterona naturala administrata transdermic si neaparat  discontinuu, pt. a se permite totusi producerea interna de hormoni .