De la fiinta ca lucru la lucrul ca fiinta
Timp de secole , metodología cartesiana a cultivat in mod sistematic “ in sinele ” ( inchiderea ce ramane inchisa ), conducand la abordarea reductionista a viului, respectiv la denaturarea fiintei , transformata intr-un simulacru; aceasta situatie dogmatica si-a atins , deja de mult, limitele fiind nevoita sa lase progresiv locul unui program nereductionist centrat pe recunoasterea prioritatii fiintei fata de esentele de tip inchis. Martin HEIDEGGER a fost ganditorul care a atras atentia ca “ intelesul fiintei este marea intrebare a filosofiei contemporane “ , indicand totodata si demersul metodologic optim – daca nu singurul disponibil – pentru atingerea acestui obiectiv: patrunderea cunoasterii dincolo de lucruri ( dincolo de Descartes ). Cu toate ca a aratat limpede in ce directie trebuie cautata – si descoperita – aceasta Tara a Fagaduintei metodologice , Heidegger, aidoma lui Moise , nu a izbutit sa faca el insusi primii pasi pe acest teritoriu nou, neconventional, desi si-ar fi dorit foarte mult acest lucru.
Doua sublinieri :
i. Pe urmele Scolii Daneze de filosofie , Heidegger a afirmat constant ca fiintarea autentica este garantata de ramanerea in posibil, ceea ce implica atat deschiderea realilor spre posibil cat si , concomitent , recunoasterea unui nou tip de complexitate R / P, de ordinul realitatii fundamentale , care ia in considerare atat starile actualizate / realizate cat si starile potential – posibile corelative ( vezi sectiunea ” Existenta in sens larg ” si, mai jos , paragraful ” Situatia – modelul originar “ referinta la chimie ).
ii. Imperativul dezvoltarii civilizatiei contemporane occidentale trimite in mod expres NU spre o civilizatie a lui Tao ci spre o civilizatie a fiintei; Tao poseda, este adevarat, atat Fiinta cat si Fundamentalitate dar ii lipsesc fiinta si fundamentalitatea , ceea ce explica , macar in parte , dispretul miscarii New Age pentru formele sociale “ inferioare “ ( individ, cuplu, grupuri micro-sociale, etc. ) .
Viul in sens larg: abilitatea de a alege
Ideea elaborarii conceptului “ viul in sens larg “ mi-a fost sugerata cu multi ani in urma de o cerinta metodologica netraditionala , formulata inca in 1901, de catre remarcabilul fizician rus N.A. UMOV : ALEGEREA trebuie recunoscuta ca un proces fizic fundamental, ea urmand a fi unul dintre conceptele de baza ale fizicii viitorului. Pornind de la acest atribut fundamental pentru definirea viului in general – abilitatea de a alege – alte cerinte / criterii au fost impuse in deosebi de cercetarile de evolutie chimica ; mentionez ca prima lucrare de evolutie chimica aparuta in limba romana ( Evolutia chimica, 1975 ) a fost semnata de autorul acestor randuri. Iata cateva dintre cerintele care trebuie indeplinite de un sistem pentru a fi “ viu in sens larg “ :- deschidere spre mediul inconjurator, schimband cu acesta substanta, energie si informatie;
- deschidere spre mediul intern – fluctuatii , stari potential – posibile ;
- o anumita distanta de echilibrul termodinamic ( asigurandu-se astfel optimizarea comunicarilor , stiut fiind ca la echilibru comunicarile latente sunt decuplate de agitatia termica; acest aspect l-a determinat pe I.Prigogine sa afirme ca “ nonechilibrul este mai curand revelator decat creator de ordine “ );
- nelinearitate - mici eforturi / inputs putand produce efecte / outputs enorme, catastrofice , de aici caracterizarea sistemelor nelineare ca fiind “sisteme catastrofice ” ;
- sensitivitate la stimulii ambiantei ( definita ca inversul energiei necesare pentru trecerea sistemului de la o stare distincta la alta );
- suplete in alegeri ( Fig. 7b ), fara de care adaptivitatea nu poate surveni;
- memorie sistemica minimala ;
- istoricitate autentica.

Fig. 7 Alegerea ca absorbtie si emisie de radiatie
A. Alegere rigida
B. Flexibilitatea in alegeri
Dupa aparitia mecanicii cuantice , modelele uzuale privind absorbtia si emisia de energie de catre microsisteme ( atomi, molecule ) au acordat preferinta alegerii rigide considerandu-se ca nivelele energetice nu ar fi afectate de cuplajul organizational al sistemului ( energiile implicate in tranzitii ar fi practic invariante iar frecventele corelative ar fi riguros determinate, stabile, Fig. 7a ) : ∆ E = Ei – Ej , respectiv v i,j = ∆ E / h. In realitate, asa cum Chen si Takeo au aratat intr-o lucrare deosebit de interesanta pentru metodología sistemelor / proceselor adaptive , orice interactiune ( tip coliziune, etc. ) a sistemului atomic sau molecular cu mediul inconjurator se manifesta , intr-un mod sau altul , in bandele spectrale de emisie sau absorbtie. Ca rezultat, fiecare nivel energetic este caracterizat printr-o largime ∆ Ei si, corespunzator , fiecare tranzitie , prin intervalul (largimea benzii ) ∆ Ei,j ( Fig. 7b ). Cele de mai sus sugereaza resursele adaptive inepuizabile ale microsistemelor ( considerate solidar cu ambiantele lor individualizate ), precum si contributia semnificativa a factorilor de mediu in atingerea ( actualizarea ) unei anumite stari potential – posibile a sistemului. Tinand seama ca fiecare ( micro ) sistem are propria sa signatura cuantica ( o anumita frecventa de emisie / absorbtie ) precum si o anumita sensitivitate, lectorul interesat de identificarea resurselor subtile care guverneaza dezvoltarea sistemelor va intui imediat ca ne aflam in contact cu ceva fundamental , susceptibil sa explice atat subiectivitatea in sens larg , respectiv specificul alegerilor sistemului viu in sens larg ( suportul fizic al alegerii neunivoce precum si al “ liberului arbitru “ ) cat si mecanismul directionarii evolutiei si al activitatii de acor-dare de catre Intreg. Esential pentru acest demers este sa i se restituie / recunoasca sistemului inanimat toate determinatile sale – ignorate sau subevaluate de catre stiinta si filosofia moderna – care permit potentialitatii sa se manifeste, conferindu-i astfel sistemului individualitate, capacitate efectiva de alegere si, corelativ , istoricitate autentica.Insusiri vitale ale microsistemelor.Membranele termice si detoxifierea cuantica
Este binecunoscut faptul ca din cele circa 90 elemente naturale cele mai frecvent intalnite in compozitia materiei vii sunt urmatoarele sase: C, H ,O , N , P, Na. Cele mai abundente elemente chimice in proteine sunt C si H ( acestea reprezentand 80 % din numarul total de atomi ), urmatoarele doua fiind O si N ( 19 % ). Acesti patru constituenti ai materiei vii formeaza cel putin 95 % din masa acesteia . Care sunt criteriile care au directionat aceasta evidenta selectie naturala operata la nivel atomic ? Prin ce s-au dovedit aceste microsisteme mai competitive in raport cu toate celelalte ? Se poate afirma ca gradul inalt de ordine ( entropia deosebit de scazuta ) care caracterizeaza biopolimerii trebuie sa aiba o explicatie situata la nivelul unitatilor elementare? Se pare ca da , asa stau lucrurile. Din seria elementelor cu cele mai scazute valori ale capacitatilor calorice ( Andrew A. COCHRAN ), din care reproduc mai jos doar pe primele zece , se observa ca sistemele care ne intereseaza ocupa pozitii deosebit de semnificative :
C, H, B, N, Be,Si, O, F, P, S
De mentionat ca dintre toate elementele care sunt solide la 25° Celsius, si in stransa legatura cu capacitatea calorica , carbonul are entropia cea mai redusa. Capacitatea calorica poate fi interpretata ca ratia instantanee cu care dezordinea termica este adaugata ( sau scoasa ) dintr-un sistem, entropia constituind masura intregii dezordini termice acumulata de sistem in intervalul de temperatura de la O° Kelvin la T. Din punct de vedere entropic, spre exemplu , carbonul este net mai avantajos decat siliciul pentru edificarea unor structuri inalt ordonate si functionale , entropia siliciului cristalin fiind = 4,51 cal/ ° C/ atom gram, de aproape 8 ori mai mare decat entropia carbonului ( diamantul avand entropia = 0,585 ). Faptul ca un sistem material ( atomic, molecular ) poseda o capacitate calorica scazuta are o semnificatie cruciala pentru destinul evolutiv al acestuia intrucat pentru un asemenea sistem schimbul cuantic de energie cu ambianta este mult mai putin probabil decat in cazul sistemelor cu capacitati calorice inalte, ceea ce creeaza pentru structurile biopolimerilor posibilitatea de a-si pastra gradul inalt de ordine si organizare / informatie nealterate de dezordinea termica a mediului ambiant. Explicatia capacitatilor calorice deosebit de scazute a proteinelor trebuie cautata la nivelul elementar ( atomi si legaturi interatomice ) ea putand fi formulata in termenii urmatori : dupa cum se stie , energia de oscilatie E a unui atom intr-o molecula este data aproximativ de relatia ( 1 ) :
E = ( n+ 1/2 )hV0 ( 1 )
unde V0 ( frecventa clasica a oscilatorului ) este definita de ecuatia ( 2 ):
V0 = 1/2∏ . √K/m ( 2 )
In ( 2 ) m reprezinta masa atomica iar K raportul dintre forta care produce deplasarea si deplasarea insasi a atomului in molecula, K fiind proportional cu taria legaturii interatomice. Cand frecventa vibratiei este redusa , energia cuantelor implicate in sdchimbul energetic este la randul ei mica. In structura proteinelor sunt insa implicati concomitent atomi cu mase dintre cele mai mici si legaturi interatomice dintre cele mai puternice , ceea ce determina valori deosebit de inalte ale frecventei V0, deci cuante de mare energie. Cum mediul ambiant ( el insusi fiind o entitate co- evolutiva , acor-data !) nu poate furniza de regula fotoni de o asemenea energie, rezulta ca doar o fractiune redusa de atomi absorb si emit cuante intr-un timp dat.
Aceasta este ratiunea mecanic – cuantica a faptului ca proteinele ( biopolimerii , in general ) poseda o capacitate calorica ( si , corelativ , o entropie ) atat de scazuta la temperaturile terestre uzuale ( aceasta insusire inalt protectiva am desemnat-o cu ani in urma cu termenul ” membrana termica “). Atentie, insa: o capacitate calorica scazuta a unui sistem material inseamna nu doar ca numai o fractiune redusa a atomilor constitutivi participa la schimbul cuantic cu ambianta ( ceea ce reliefeaza predominanta caracterului de particula al acestor atomi ) ci in acelasi timp inseamna si ca o fractiune larga de atomi manifesta predominanta insusirilor ondulatorii. Proprietatile ondulatorii, care sunt net precumpanitoare pentru orice substanta la O° K , sunt , la temperatura terestra obisnuita , caracteristice pentru biopolimeri si materia vie. Rezulta ca seria elementelor citata mai sus , reprezinta concomitent ( de aceasta data insa in ordine descrescanda ) si seria elementelor cu cele mai inalte grade de natura ondulatorie. Pe aceasta baza , am corelat insusirile ondulatoriu / coerenta / viata , pe de o parte si particula / decoerenta / boala ( moarte ) pe de alta parte, introducand conceptul de detoxifiere cuantica, esential pentru mentinerea / readucerea sistemelor vii la raporturile optime dintre coerenta / decoerenta. Asa cum am aratat deja ( vezi ” Constiinta in sens larg – modelul cuantic ” ), metabolismul , somnul , meditatia etc. reprezinta cele mai eficiente mijloace de detoxifiere cuantica de care dispune organismul uman.
Magistrala organizarii si istoricitatea autentica
Cum se constituie totusi istoricitatea autentica la nivelul sistemului “ viu in sens larg ”? Raspunsul este oferit de schema urmatoare – centrata pe nelinearitate si alegere neunivoca – numita de mine “ magistrala organizarii ”:
Echilibru ↔ Non-echilibru ↔ Nelinearitate ↔ Instabilitate ↔ Alegere neunivoca → Ireversibilitate → →Istoricitate
Recunoasterea / afirmarea / promovarea alegerii neunivoce si , corelativ, a istoricitatii autentice in natura ( inanimata ) reprezinta ( inca ) un act de curaj intelectual, o optiune ( inca ) riscanta din punct de vedere metodologic, majoritatea cercetatorilor preferand pozitia conventionala, confortabila a separarii cartesiene ( clare si distincte ) intre viu / neviu, respectiv intre istoric / anistoric; cu atat mai merituoasa imi pare preluarea acestor optiuni non-cartesiene ca magistrala organizarii, rationalitatea nelineara, contingenta metodologica si altele, in unele lucrari recente ca ” SEMIOTICA ” ( pag. 134 s.a. ) , editata in Romania ( 2006 ), de catre colegul Conf. Dr. Dumitru BORTUN .
Cartesianismul moare dar nu se preda
- Stari T in cinetica chimica Cinetica chimica a contribuit in modul cel mai direct la evidentierea caracterului perimat al separarii rigide dintre “ lucru” si “fiinta “ populand – in mod imprevizibil pentru expertii moderni – vastul teritoriu dintre “ neviu “ si “ viu” cu sisteme / procese de natura tranzitorie ( stari T ) ca de exemplu : bifurcatii si atractori stranii , procese / sisteme autooscilante si structuri disipative,.. Perplexitatea incredibila a expertilor moderni fata de aceste aliniamente noi, necartesiene , a fost probata de refuzul categoric al acestora ( numiti de mine Legiunea Statu Quo – LSQ ) de a lua act, a publica si promova un FAPT extraordinar anume reactiile BELOUSOV ( anii ’50 ) , ulterior cunoscute ca reactiile Belousov – Jabotinski , sub pretextul descalificant ca “ un perpetuum mobile in cinetica chimica nu poate exista “. In prezent astfel de fenomene , care potrivit decretului LSQ “ nu exista ”, pot fi demonstrate in orice laborator de liceu cu dotare medie, ele putand decurge atat in regim de sistem deschis cat si in regim inchis, pe durate limitate. - Modelul homeostatic GAIA O situatie similara, de respingere a unei inovatii metodologice de cea mai buna calitate, avand o valoare euristic / explicativa de exceptie , a oferit- o refuzul LSQ din biologie de a valida modelul integrativ ( fizic / biologic ) denumit GAIA , elaborat de Dr. James LOVELOCK care considera planeta Pamant ca un sistem VIU IN SENS LARG. Acest model homeostatic non-cartesian a fost calificat de expertii moderni ( care, evident, nu au apucat sa asimileze emergenta mecanismelor homeostatice si nici ideea non-cartesiana ca orice emergenta poate PRE – EXISTA ca SITUATIE ORIGINARA, respectiv ca o lege morfogenetica specifica, in potentialul posibil ) drept o mostra de pseudo – stiinta de inspiratie teleologica, finalista, sau mai pe scurt: …Gaia it’s worthless.Situatia Physis. Ce i-a lipsit lui Heidegger ?
De ce “ situatie “ si de ce “ physis “ ? Situatia – modelul originar
Atat holismul in sens larg ( syntegrarea ) cat si realitatea fundamentala au la baza totalitatile vii ( intregii autentici ) , sinteza dintre real / posibil constituind momentul initial, generativ al devenirii tuturor sistemelor , animate sau inanimate. Acest punct de vedere netraditional contravine in mod evident tuturor cliseelor analitice de inspiratie cartesiana ( ca atomism, molecularism, etc. ) care considera ca, dimpotriva , elementele ( simplicitatea, analiticul, lucrul ) genereaza si intemeiaza complexitatea , fiinta. Asa cum am mai aratat, explicatia acestei perspective inversate ( perpetuata cu dezinvoltura de unii specialisti contemporani in teoria automatelor ) provine din faptul ca stiinta moderna a rupt realul de potentialul – posibil ( decuplare modala ). Pot fi realizate sisteme vii in sens larg in contextul cellular automata , pe baza de procedee combinativ – algoritmice ? Urmandu-l pe Roger PENROSE (vezi “ Constiinta in sens larg – modelul cuantic “ ), eu consider ca raspunsul corect este negativ , intrucat fiintarea autentica presupune ramanerea in posibil, in vreme ce modelele de tip cellular automata se epuizeaza ( cel putin deocamdata ) in real, lipsindu-le conexiunea cu situatia originara si, corelativ, procesul de acor-dare.
In terminología bohmiana , pentru a fi viabile, sistemele vii in sens larg trebuie sa fie generate si, ulterior, absorbite de Intreg ( holomiscare ): everything emerges by unfoldment , from the holomovement, then enfolds back into the implicate order. Holomiscarea reprezinta asadar situatia originara , generativ – disolutiva pentru toate sistemele finite, derivate. Se poate afirma deci ( cu Platon si Hegel ) ca la inceput a fost situatia ( proiectul, ideea ). In lucrarea sa “ Devenirea intru fiinta “ ( Editura st. si enciclopedica, Bucuresti, 1981, pag.207 ) C. NOICA subliniaza la randul lui statutul preferential al situatiei : “ La inceput a fost situatia …principiile si categoriile sunt ele insele desprinse dintr-o situatie.” De subliniat ca admiterea existentei unui mare atractor in spatiul morfogenetic al biologiei ( sau enuntul echivalent: legea formei precede emergenta formei ca atare ) reprezinta un mod alternativ de a spune : la inceput a fost situatia. In fine, sa notam ca dimensiunea finala in oricare intreg viu , implica o dezvoltare directionata nu arbitrar, nici de vreun agent / scop misterios ( de ordinul lui “ the ghost in the machine “ ) ci de o situatie originara. Consideratii similare , de tip morfogenetic specific , pot si trebuie sa fie extinse si asupra chimiei , intrucat si aici era nevoie de o buna punere a problemei fiintei. Chimistii moderni sustin , in mod realist – naiv , ca intrucat moleculele sunt compuse din atomi, atomismul trebuie sa fie considerat fundamental. Sa examinam schema ( abstracta ) de reactie A + B = C unde C reprezinta produsul final ( molecular ). Inca in 1890 si dupa , chimistul rus Nikolai MENSHUTKIN a atras atentia ca nici o reactie nu poate fi modelata facandu-se abstractie de mediul de reactie, sau in termeni non-cartesieni , de totalitatea ” vie ” care inglobeaza subsistemele A,B,C, si care , asa cum a precizat dupa 1954 N.N.SEMIONOV , trebuie sa contina : reactanti, co-reactanti, catalizatori, solventi , peretii reactorului, adausuri, impuritati, produsi intermediari, produsi finali, energie,..Acest inventar ( totusi realist ) este impresionant , dar este oare el si suficient pentru a constitui o situatie originara autentica? Evident, nu: fiecare dintre subsistemele mentionate, precum si sistemul global, trebuie considerate solidar cu starile potential – posibile corelative , altfel syntegrarea nu se poate constitui, ramanand suspendata undeva intre ” intregul cartesian ” ( holism in sens ingust ) si intregul autentic. Iar acest intreg autentic reprezinta concretizarea cerintelor unei legi morfogenetice pre-existenta in potentialul posibil, fara de care nici A,B nici C nu ar putea aparea si supravietui in mediul de reactie: rezulta ca A,B,C sunt realitati chimice nefundamentale, ele nefiind simplu date ci acor-date, conform unei situatii originare fundamentale, implicate.
Physis – fiintarea autentica
Traditional natura insasi nu a fost considerata ca o totalitate autentica , vie , savantii moderni identificand adesea natura in intregul ei cu natura lineara. Iata cateva exemple tipice de imagini trunchiate despre natura / fiinta, care au conditionat prelungirea ” validitatii” imaginii cartesiene despre lume ca masina cu multe decenii dincolo de bornele istorice normale : Imaginea mecanicista : Natura / fiinta cunoaste numai cauzalitatea mecanica – Fr. Bacon . Implicatie: orice forma de cauzalitate nemecanica ( model final, etc. ) este mistica sau pseudo-stiintifica. Imaginea linearista : Natura / fiinta cunoaste doar rationalitatea lineara – J.P.Sartre. In natura nu exista proces generativ – G.W.F. Hegel. Implicatie : orice forma de rationalitate alternativa ( generativa, nelineara ) reprezinta o investitie umana, ilegitima. Imaginea determinista : Stocasticitatea este extrinseca, neesentiala , perturbatoare – G.W.H.Hegel . Implicatie: Probabilitatea moderna este o ” stare a mintii ” fiind conditionata de ignoranta subiectului privind sistemul. Dezvoltarile recente din dinamica – in mod special dinamica stocastica – nu-si gasesc locul in cartesianism aparand ca o …contradictie in termeni. Imaginea realist – dogmatica : Este real numai ceea ce poate fi conceput ca obiect – A.Einstein. Implicatie : constiinta, spiritul , potentialul – posibil, timpul, inseparabilitatea, etc. raman in afara realului, fiind iluzorii ( spooky = fantomatice ), abordarea lor stiintifica fiind inconsistenta , nejustificata. Orice lector de buna credinta va observa imediat ca spooky sunt de fapt tocmai aceste imagini provenind fie dintr-o cunoastere funciar incompleta, fie, mai recent , dintr-un imobilism metodologic alimentat de dorinta de a bloca (sau macar de a intarzia ) mersul cunoasterii spre fiinta / fiintarea autentica. Problematizarea ideii de “ viu “, promovand continuitatea / inseparabilitatea dintre fizic si biologic, a devenit necesara – si posibila – abia in contextul metodologiei non- cartesiene. In adevar , viul in sens larg este un model – concept incompatibil cu rationalitatea linear- echilibriala care trateaza sistemele ca pe niste formatiuni inchise / izolate , aflate la echilibru, mediul insusi fiind considerat omogen, izotrop si rece. Situatia physis este alternativa noastra , contemporana la “ situatia linear – echilibriala “ care a constituit mai bine de 3 secole baza metodologica de neclintit a stiintei moderne ( physis provine din limba greaca : phyo = a creste , a ( se ) dezvolta ). Physis acest cuvant fundamental al metafizicii occidentale ( conform M. Heidegger ), considerat uneori ca intraductibil, vizeaza totusi fiinta / fiintarea insa nu simpla fiintare data, ceea ce ar fi insuficient , banal, ci o fiintare conforma cu esenta / situatia originara a fiintei ( = fiintare autentica ). Trasatura definitorie a situatiei physis o constituie deschiderea spre potentialul – posibil care asigura totalitatilor vii abilitatea de a face alegeri alternative, de a se dezvolta nu prin eliminare ( anihilare ) ci prin potentializare , precum si de a beneficia de directionarea evolutiei de catre Intreg ( acor – dare ).Toate cerintele metodologice prezentate ca fiind obligatorii pentru viul in sens larg ( expuse intr-un paragraf anterior ) se regasesc ca atare in “ situatia physis “. In situatia physis ( semnificand in esenta departe de echilibru si in conditii nelineare sau, cu alte cuvinte – activarea posibilului ( vezi sectiunea Caracterul probabilist al cunoasterii contemporane , paragraful Activarea posibilului , pentru detalii ), sistemele ( subsistemele ) devin instabile / sensitive la fluctuatii interne si / sau externe si, prin urmare , susceptibile de alegeri neunivoce , alternative, ceea ce se poate reprezenta prin diagrama bifurcatiei ; punctul P , Fig.6 , numit de mine ” punct Prigogine “ , este un punct de mare relevanta metodologica , el marcand de fapt intrarea sistemului in istoricitatea autentica sau , intr-o exprimare alternativa , momentul in care sistemul devine viu in sens larg.
Fig.6 Diagrama alegerii neunivoce ( bifurcatia asimetrica). AP = traiect linear al dezvoltarii ( “ schimbare fara schimbare ” ). PDF ( PE ) = traiect nelinear ( schimbare imprevizibila )
Totul ca fiinta , nu doar omul: Natura ca physis
C.Noica afirma ca lui Heidegger i-a lipsit un operator integrativ de ordinul prepozitiei intru ( into in engleza ). Cred ca intr-o masura cel putin egala , marele filosof german ar fi beneficiat din plin de categoria metodologica “ situatia physis ‘ care i-ar fi permis sa conceapa fiinta / fiintarea in sens larg, conferind astfel Dasein-ului atat legitimitate istorica ( continuitate la diferite paliere de organizare materiala ) cat si universalitate : totul ca fiinta nu doar omul (animalul, planta ) ci si sistemele inanimate aflate in situatia physis , in mod special, natura ca physis, care re-include omul deopotriva ca esenta fizica si spirituala.
Tao sau Physis?
Ultimele decenii au reliefat un adevar pe cat de surprinzator pe atat de incomod si anume : civilizatia occidentala , dincolo de jocul de artificii derutant , amagitor , nu are fundamentalitate, fiind intemeiata , ca si cunoasterea moderna , pe o serie de valori , modele, categorii, principii particulare, locale , dezintegratoare. Spre exemplu astazi suntem nevoiti sa admitem nefundamentalitatea cogito-ului cartesian care s-a epuizat in intelectie ( calcul ) , rupandu-se deliberat si periculos de radacinile emotionale ( sentio, volio ) – sursa sigura de vitalitate / autenticitate. La o examinare atenta , fara prejudecati oportuniste, mistificatoare, vom observa ca politica , economia , invatamantul, medicina ,… si-au pierdut progresiv autenticitatea , fiind amenintate de esuarea in simulacru ( o esuare asistata de computer ): alegeri trucate ( uitarea post-electorala a Intregului si promovarea agresiva a intereselor partii : partid, grup,..) , management economic trucat ( = manipulare ), asistenta medicala trucata ( manipularea extrem de profitabila a simptomelor, ignorarea sau chiar subminarea vindecarii ), invatamant ” sterilizat “, fara afectivitate, fara Intreg , familii trucate, fericire trucata ( droguri, confort ), alimentatie trucata ( junk food ), apa trucata, s.a.m.d. Se poate afirma ca principala primejdie care amenita in momentul de fata civilizatia occidentala o constituie nu poluarea in sine, nu super-bacteriile sau super-teroristii ci perpetuarea inertiala ,generalizata, asimptomatica a cartesianismului intr-o lume esentialmente ne-cartesiana. Cum s-a ajuns aici ? Raspunsul metodologiei : O serie – neincheiata! – de rupturi metodologice a /au scos in mod silentios fiinta / fiintarea autentica din coerenta originara. Iata cateva dintre aceste rupturi / decuplari: Platon – Idei si lucruri ( lumea de umbre ); Platon si Aristotel: poiesis si techne ( primul impuls al tehnologismului ); Galileo : calitate si cantitate ; Descartes : subiect si obiect, materie si spirit; decuplarea modala: real / posibil; Kant : stiinta si intelepciune ; Marx : munca si capital; formalismul: sintaxa si semantica, etc. In vederea unei recuperari – inca posibile – a fundamentalitatii astazi suntem determinati sa identificam si sa promovam cu toate fortele si pretutindeni totalitatile autentice, viul ( inclusiv “ viul in sens larg”, trans-biologic ), precum si fiintarea autentica . Un astfel de imperativ este foarte difícil de indeplinit intrucat, asa cum ne-a avertizat Heidegger , contemporanii nostri sunt ( inca ) orbiti de real si , corelativ, orbi fata de Physis. Tao / Taoismul impotriva abordarilor moderne : urmati cursul naturii! Ce inseamna Tao ( Dao )? Tao / Taoismul ( Daoismul ) reprezinta o invatatura a Chinei antice, elaborata cam cu 4.800 ani in urma de catre shamanul Fu Hsi ( citeste : Fu Shi ) si sistematizata , mult mai tarziu , cam cu 400 ani i.C., de catre Lao-Tze in cartea sa Tao Te Ching ( originalul – pierdut , a fost transmis pe cale orala ). Chuang – Tze ( sau Zhuang-Tze ) un contemporan al Maestrului Lao ( Lao-Tze ), a contribuit si el la sistematizarea ( aproape didactica ) a taoismului shamanic originar, cei doi oferindu-ne o varianta filosofica ( Dao Jia ) si una religioasa ( Dao Jiao ). In cele ce urmeaza voi urma in mod special taoismul filosofic cunoscut ca “ Lao- Zhuang Philosophy “. Mentionez ca mentorii mei occidentali in Taoism au fost unii dintre cei mai bine cotati translatori / comentatori si anume: Lionel Giles , Alan Watts, Derek Lin si Jos Slabbert. Ce este ( si ce nu este ) Tao ? Tao – eternul, autenticul Tao – nu poate fi definit sau numit decat cu pretul atenuarii esentei sale ( spirituale ! ) de realitate creativa suprema. Sau , in traducerea lui Derek Lin , Chap.1 ( Tao Te Ching, published by SkyLight Paths, in 2006 – vezi si www. Taoism.net , permission to quote granted ): “ The Tao that can be spoken is not the eternal Tao The name that can be named is not the eternal name The nameless is the origin of Haven and Earth The named is the mother of myriad things.” In traducerile / comentariile / adnotarile studiate de mine , raspunsurile privind natura lui Tao sunt polarizate , cele doua aspecte majore ( partial suprapuse ) fiind : 1. raspunsul metodologic ( usor predominant ): Tao este drumul , calea , metoda , principiul ( “ Tao is the Great Principle” ) si 2. raspunsul ontologic vizand atat crearea intregului Univers : Lao-Tze numeste Tao “ the Mother of All Things “, cat si eterna revenire intru spirit a tuturor sistemelor materiale ( things ) expirate : “All things end in Tao, as rivers flow into the sea”. Cateva sublinieri : i. fiind cursul insusi al Naturii ( dar nu Natura in sine! ), Tao este impersonal si fara optiuni etice , neavand nimic in comun cu “ binele” si “ raul ” ; ii. Tao creeaza / genereaza lumea materiala fara a se amesteca cu ea si, mai cu seama , fara a-si diminua esenta spirituala , revenirea la Tao fiind conditionata de o de-realizare, de- personalizare prealabila . Jos Slabbert: “All these thoughts, words arranged on paper Come from the Tao and return to the Tao Yet they do not touch it.” ( sublinierea mea, FF ) Principalul mesaj ( metodologic ) al taoismului pentru lumea contemporana vizeaza re-conectarea omului cu Natura ( inclusiv cu natura umana interna , ignorata sau stresata pana la refuz ) de care a fost rupt atat prin actiunea fortata (excesiva ) a tehnicii cat si prin gandirea dualista inautentica ( rationalitatea linear -analitica ) promovata inca la scara universala de catre cartesianism. In acest context , alternativa autentica de referinta o constituie ” the non-dualistic world of the spirit.” Conceptele – cheie ale Tao sunt: 1. Yin si Yang : intregul Univers , de la lucrurile cele mai marunte la fenomenele cosmice si de la starea de sanatate a persoanei la marile miscari sociale se bazeaza pe balansarea fluctuanta a acestor 2 energii ( actiuni , atitudini umane ). “ Yin and Yang is Tao .” Iata cateva dintre manifestarile atribuite uzual acestor energii polare – Yin / Yang inseamna : intuneric / lumina; slab / puternic; stanga/ dreapta; noapte / zi; iarna / vara , etc. In Fig. 8 b este prezentat modelul conurilor introdus de mine cu doua decenii in urma ca alternativa occidentala la modelul oriental yin-yang; modelul conurilor, mai putin metaforic, nu este o imitatie ci provine nemijlocit din istoria de idei Western ( colapsul dualismului ); principalele avantaje metodologice ale acestui model sunt : prezentarea distincta a starilor T ( aspect fuzzy definitoriu pentru intreaga cunoastere contemporana ) si explicitarea modului in care intregii autentici apar , prin suprapunerea graduala a valorilor contradictorii A si non-A ( a se vedea si Sinteza cu armonizator ).
2. Wu ( stare pura, spirituala, emptiness ): pentru a putea percepe – si urma – tendinta Tao intr-o anumita situatie, inteleptul trebuie sa-si pastreze mintea intr-o stare de puritate / liniste , golita de orice prejudecati, idei, dorinte, impulsuri conflictuale, excesive si arogante. Derek Lin, Chap. 29:
” the sage eliminates extremes, eliminates excess, eliminates arrogance.”
Pentru a-si pastra starea de liniste nealterata Chuang- Tze ii recomanda inteleptului sa stea cat mai departe de lumea inconjuratoare ” corupta si haotica”.
3.Wu Wei ( principiul inactiunii, meditatia , nondoing ): intr-o lume tensionata, marcata profund de lupta pentru dominatia asupra naturii sau/ si a semenilor , Tao Te Ching recomanda relaxarea, meditatia, abtinerea . Nu fortati lucrurile, adevaratul control al unei situatii (locale ) se realizeaza fara efort , pe cale spirituala . In particular nu incercati sa controlati / corectati Natura , ea fiind un instrument sacru, deja acordat: urmati cursul natural al evenimentelor , urmati Natura! Chap. 29 : ” The World is a sacre instrument / One cannot control it. ”
4. Te ( caracteristici / insusiri naturale, Qualia ) ” Te “, acest cuvant semnificativ, facand parte din insusi titlul operei lui Lao-Tze ( Tao Te Ching ) are in vedere calitatile naturale pe care Tao le atribuie / distribuie , pe cale spirituala , oricarei fiinte vii. Conceptul ” Te ” este foarte apropiat de spiritul acestui blog, in care este afirmata in mod consecvent existenta in potentialul posibil a unei / unor situatii modelatoare aflate la originea tuturor sistemelor vii in sens larg; ” Te ” vine, de asemenea , foarte aproape de ” esentele originare “ heideggeriene care confera autenticitate ( si salvare ) Dasein-ului precum si de formele potentiale distincte ( Eidos-urile platoniciene ) care , conform lui Roger Penrose ghideaza , din profunzimile existentei, formarea si functionarea constiintei / gandirii.Pentru toate cele 3 pozitii metodologice alternative ( dar, in fond , convergente ) mi se pare deosebit de sugestiv ” motivul radacinii “ invocat intr-o fraza aparent ( doar ) poetica din Chap. 16: ” each returns to its roots “. Daca aceste radacini exista si sunt implicate efectiv in dublu sens ( atat in procesele de actualizare cat si in cele de potentializare ), ele pot si trebuie sa fie introduse in orice ecuatie / modelare existentiala care tinde spre completitudine.
Physis !.. ( urmeaza )
X
Dincolo de Descartes intalnim o lume fabuloasa pe care abia incepem sa o descifram. Cu adevarat uimitor este insa nu atat faptul ca aceasta lume non-cartesiana exista cu adevarat ci ca ea se revela a fi una fundamentala. 