Archive for January, 2016

LOVE – a great story with a twist / mechanist ending ?

Posted by on Sunday, 3 January, 2016

Romance – the next generation…

De ce sa iubesc o lumanare ?

Posted by on Friday, 1 January, 2016

Imaginea sãptãmânii ( 1  ian. 2016 )

“Esenta lumânãrii nu este ceara care lasã urme ci lumina…” Saint-Exupéry

Courtesy : elldor.info

Arbitrary transitions in contemporary physics

Posted by on Friday, 1 January, 2016

Despre treceri: Ce spune Principiul Identitatii in sens larg ( Heidegger )

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/62/Castle_In_The_Air.jpgCourtesy:  Armen.mk, 1974

       Castle in the air

     Cu un timp in urma , ma angajasem sa clarific  o problema de mare interes in metodologia cercetarii stiintifice contemporane, anume de ce  elaborarea  Principiului Identitatii in sens larg / cu mijlocire (PISLM) a venit cu o intarziere de mai bine de 2 milenii. De notat ca Martin Heidegger – autorul merituos al acestei  modernizari conceptuale  cu totul remarcabile , nu a oferit si explicatia intarzierii mentionate. In paper-ul de fata voi incerca sa ofer eu o explicatie , insotita de aplicarea noului principiu  heideggerian la analiza  metodologica a unor  concepte / modele vizand trecerile / transitions  din fizica XX / XXI considerate eroic /emfatic de catre autorii lor ca fiind ” revolutionare ” dar care , conform PISLM, sunt cel putin discutabile daca nu chiar  eronate , conducand  nu la explicatii noi, valide, ci mai curand la confuzii , paradoxe, contribuind astfel la o pierdere accelerata  de autenticitate a gandirii stiintifice. Articolul este structurat  dupa cum urmeaza:

    1. Esenta / forta motrice a  stabilitatii si a PISLM : instabilitatea !

    2. Time and timing : depinde in adevar timpul de miscarea corpurilor ?

    3. Activizarea excesiva a spatiului : trecerea de la esenta geometrica la o esenta fizica…realist – actionala

    4. Despre astrologie altfel… ( genuine / in broad sense astrology)

            1.  Instabilitatea – esenta  stabilitatii vii, autentice

Motto : ” Instabilitatea este conditia necesara a stabilitatii in  sistemele biologice ” Charles Richet , 1900

Dupa cum se cunoaste , ultimele 4-5 decenii constituie o perioada de ample  schimbari paradigmatice , schimbari care  pot fi caracterizate sintetic  ca o tranzitie de la abordarea  cartesiana , accentuand separabilitatea ( in care sistemele reale nu se deschid  intre ele si nici fata de intreg! ) la  asa-numita metodologie Non-Cartesiana  ( MNC )  centrata pe integrare  ( inseparabilitate ) autentica , implicand pierderea de fundamentalitate a realilor  conform modelului ” real intru posibil  “; de notat ca  noul model  precum si MNC in ansamblu  au aparut  nu din senin ci ca urmare  a ” activarii posibilului ” implicand trecerea cunoasterii  de la un orizont echilibrial – conservativ  la un orizont  nou – generativ  centrat pe fizica starilor departe de echilibru. Desi disputa ideologica privind legitimitatea  sau profunzimea acestei mutatii metodologice este departe de a se fi incheiat , se poate conclude de pe acum ca noua contextualitate  atribuie  categoriilor in sens larg  ( in broad sense categories ) o pozitie centrala , conceptele / modelele traditionale ( in sens ingust ) nefiind eliminate ( nici macar marginalizate! )  ci inglobate  potrivit unei logici noi ( made in XX century )- logica both / and , recunoscandu-se in mod expres insemnatatea lor practica exceptionala. Cum este firesc,  in asemenea  perioade istorice   de revolutionare conceptual – metodologica , Principiul Identitatii ( P I )  este chemat sa joace un rol de prim rang , reglementand  situarea  noilor concepte / modele intru autenticitate sau, dimpotriva , in afara ei. Marele filosof german  Martin Heidegger este cel care a atras atentia asupra faptului ca pt. a fi performant in noile conditii , insusi PI ( si logica in ansamblu ) trebuie sa suporte  schimbari de profunzime , depasind conditia milenara a identitati plate , tautologice ( A=A…=A ), corespunzand  unei situatii  rigid conservative desemnata prin termenul “schimbare fara schimbare “. Asa a aparut necesitatea introducerii conceptului de ” mijlocire ” si , corelativ – PISLM.

Mijlocirea poate fi definita ca dobandirea de determinatii noi , conforme cu esenta originara a  sistemelor  angajate in procesul de dezvoltare .

Prin mijlocire, sistemele  trec de la  identitatea – lucru  ( = sensul ingust , fara devenire autentica ) la identitatea – fiinta ( sensul larg al  devenirii / fiintarii  autentice ).In brosura sa  ” Principiul Identitatii ” , M.Heidegger face o precizare semnificativa  :

“Gandirea a avut nevoie  de mai bine de doua mii de ani  ca sa conceapa in mod propriu un raport

 atat de simplu cum este mijlocirea  inãuntrul identitatii. “

   Courtesy: iupress.indiana.edu

Cum poate fi explicata aceasta intarziere de…neconceput pt. contemporanii nostri ? In cele ce urmeaza voi prezenta doar cateva repere ( semnificative! )  intrucat  lucrez deja la elaborarea unei lucrari mai cuprinzatoare intitulata ” Categoriile in broad sense – rol -cheie in educatia XXI “.  Din antichitate ( pana in zilele noastre ! )   intre existenta  ( Being ) si devenire ( Becoming ) a fost instaurata  o bariera rigida  ( chiar opozitie ) , de nedepasit, devenirea ( ca alteritate , schimbare , instabilitate ,…) fiind perceputa ca o amenintare  directa la lumea actuala / data  considerata ca fiind cea mai buna dintre lumile posibile  ( de aici “ scandalul devenirii”, continand evident si conotatii religioase : omul – oricine ar fi el – nu poate ameliora  nicicum performanta divina ). Aceasta atitudine  profund conservativa – promovand cu toate resursele posibile ( uneori si…imposibile ) stabilitatea  existentei impotriva oricaror fluctuatii – si-a pastrat – cu retusuri nesemnificative – caracterul monolit  pana  dupa 1960 cand , datorita unor  profunde mutatii conceptual – metodologice  ( cum ar fi : activarea posibilului , revolutia complexitatii , rationalitatea nelineara ) a inceput sa se fisureze in mod sistematic , recunoscandu-se  de voie , de nevoie ca ar fi timpul  ca noile valori – holonomice – sa fie luate  in serios . Iata cum , in 1991 , la Congresul Mondial de Logica si Filosofia Stiintei ( Uppsala , Sweden )  am caracterizat  eu insumi  noua situatie  intr-o comunicare intitulata semnificativ ” Rationalitatea Nelineara “ ( publicata in lb franceza ):

” Principala supozitie metodologica a rationalitatii nelineare afirma preeminenta totalitatii dinamice asupra entitatilor distincte, plasand pe primul plan valorile holonomice , recunoscand ca primordiale  exact acele aspecte existentiale carora  metodologia lineara le atribuia conotatii negative : cinetica ( alteritatea ) , instabilitatea , chaosul, ireversibilitatea…” 

Asa cum am mai aratat pe acest blog, o contributie esentiala in  aceasta  revolutie metodologica , au adus Ilya Prigogine  si Scoala Belgiana de Termodinamica ; in particular , Prigogine este cel care , in articole de mare audienta internationala  precum si in lucrarea sa de popularizare  ” From Being to Becoming ”  a sustinut  ca intre existenta si devenire  nu exista  opozitie ci continuitate. Un alt aspect important – in elaborarea caruia am fost implicat direct – l-a constituit distinctia primordiala  care trebuie  operata intre natura si esenta sistemelor  : in cazul sistemelor traditionale ” integrabile ”  sau ” in sine ” ( de esenta cartesiana ) cele doua trasaturi erau iremediabil confundate . Cu aceste  dezvoltari,  se poate afirma ca PISLM si categoria de mijlocire insasi au  dobandit o ” claritate de cristal ” in sensul ca  mijlocirea  poate asuma  schimbari  semnificative  la nivelul  naturii sistemului considerat , dar cu respectarea riguroasa a esentei originare a acestuia :

                                   A = A1 =A2 =…An…=A.

Remarca importanta : abordarea cartesiana tipica ( sistemul ” in sine “, independent de mediu – predilectia metodologica , extrem de derutanta a lui Einstein ) constituie poate cel mai reprezentativ exemplu de  rupere de esenta originarã.

  Intârzierea neobisnuita  survenita in asimilarea / promovarea mijlocirii a avut la baza interpretarea eronata a instabilitatii  ca tendintã a sistemului de a-si pierde in mod ireversibil caracteristicile sale definitorii  solidare cu…esenta originara . Interpretarea corecta  a instabilitatii ( ” instabilitatea in sens larg ” permitand  distinctia  dintre stabilitatea  traditionala , statica , realizata prin…stingerea fluctuatiilor si stabilitatea cinetica , presupunand  stabilizarea selectiva si chiar amplificarea fluctuatiilor  pozitive ) este   progresiv acceptata  si  promovata  ( desi pana la preluarea  ei unanima va mai trece  o vreme ),  ea deschizand  noi , imprevizibile posibilitati  in dezvoltarea sistemelor; de mentionat ca  asumarea curajoasa  a lui Richet din motto-ul articolului angajeaza in prezent nu doar sistemele biologice ci toate sistemele dinamice complexe . Putem conclude asadar ca  a fost in adevar nevoie de 2 milenii si mai bine pt.  perceperea / conceperea    intr-o lumina noua ,  complex – constructiva a instabilitatii ( in sens larg ) , ceea ce a facut posibilã  asimilarea filosofica fara rezerve atat a  devenirii cat si a mijlocirii.

                

—————–