Archive for November, 2015

Against Planck !

Posted by on Saturday, 28 November, 2015

Beyond atomism : a venit rândul cuantelor sa-si piardã fundamentalitatea?

                      ” La principale supposition  methodologique de la rationalité  nonlinéaire affirme la preeminence de  la  totalité  dynamique sur les entities distinctes. “

( Comunicare prezentatã de autor  la Congresul Mondial de Filosofia  Stiintei  sub titlul ” LA RATIONALITÉ  NONLINÉAIRE “- 1991, vol.II, pag.18 – Uppsala University , SWEDEN )

 

http://media2k.rtv.net/image/201402/w400h400/quantum_gravity_71320400.jpgCourtesy: romaniatv.net

Fig. 1  Cuantificarea are  un domeniu de aplicabilitate ( = realul ) extrem de vast : de la particulele  elementare la stele / galaxii si dincolo de acestea; in cazul câmpurilor fizice  de esentã potentialã ( inclusiv gravitatia ! ) situatia este…cu totul alta.

       Tabel 1 : Distinctia intre fortele  de  esenta reala ( 1-3) si ” forta” potentiala (4 = gravitatia)

 

Interaction Current theory Mediators Relative strength [
Strong Quantum chromodynamics
(QCD)
gluons 1038
Electromagnetic Quantum electrodynamics
(QED)
photons 1036  Courtesy : Wikimedia

Priviti cu atentie coloana ” Relative strength” :

Weak Electroweak Theory (EWT) W and Z bosons 1025

 

 

Fortele de esenta reala se aseamana ( si se …aduna ). Dar:
Gravitation General Relativity
(GR)
gravitons (hypothetical) 1 dincolo de criteriile cantitative ( strength, distanta activa, extrem de relevante in ele insele ! )
trebuie avuta in vedere  diferentierea calitativa = esentialã !Nediferentierea  dintre (1,2,3 )  si 4  reflecta ( nejustificat ) fobia  lui Einstein fata de  potentialitate = spooky. E ca si cum

 am egaliza miliardarii si homeless-ii , desi

aici diferenta este … doar de ordinul miliardelor ( 109 ) !

IMAGINEA SAPTAMANII

Posted by on Thursday, 26 November, 2015
Courtesy: Robert Przybysz

                                      Buy 1 , Get 1 Free

Functia de unda si individualitatea fizica XXI

Posted by on Wednesday, 25 November, 2015

Beyond Prigogine

                                      ” Omul modern , aservit gândirii binare ( either / or )

                                                       a pierdut perspectiva totalitãtii. “

 

    

 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f3/Two_particle_wavefunction.svg/402px-Two_particle_wavefunction.svg.pngCourtesy :  wikipedia . org

                     Fig. 1   Functia de unda  (wf )     

 

       Dupa cum afirmam  recent, mai exact  in postul  anterior , debutul meu  ca metodolog  il  datorez, in buna masura,  lui  Ilya Prigogine si Scolii de Thermodinamica  Belgiene. In adevar ,  contributia prigogineana  la  profundele mutatii metodologice survenite in  fizica  moderna de dupa 1960 a fost cu totul remarcabila :  Activarea posibilului ( conducand la  pierderea  fundamentalitatii realului si la  modele noi de tipul ” real intru posibil ” ) precum  si  revolutia complexitatii ,  implicand de-absolutizarea discretului  = a  individualitatii ” in sine ” de esenta cartesiana –  mi-au furnizat  premisele necesare elaborarii  categoriei de ” rationalitate nelinearã” ( 1985 -90 ),  centrata  pe cerinta expresa a” de-realizarii ontologiei XX ” si , corelativ,  pe promovarea unei  individualitati de tip nou – ” attuned ” , deschisa spre environment / ether / univers. Dupa 1990 , incet dar…ireversibil , ne-am distantat unul de celalalt in deosebi – dar nu intru totul – sub influenta unor  optiuni filosofice  incompatibile : Prigogine  preferandu-l pe …Hegel ( desi  logica hegeliana ” either / or ” nu poate conduce la o continuitate autentica ci mai curand la discretizare/ discontinuitate,   conditionand astfel  ramanerea in Cartesianism  )  iar eu  pe Heidegger.

 In mod deosebit  imi amintesc surpriza  negativa cu care am intampinat cartea lui IP , aparuta in 1997 –  ” The End of Certainty ” , intrucat  savantul belgian , pe langa unele dezvoltari conceptuale robuste , binevenite ,  punea in circulatie , intr-o maniera autoritara, cateva idei  cu care , azi ca si  in urma cu doua decenii , eram si sunt  intr-un dezacord principial. In vreme ce eu mizam pe actualizarea / individualizarea  corelativa cu o functie de unda de esenta potentiala ,  fiind asadar direct si profund interesat  de intelegerea si modelarea cat mai acurata a proceselor de actualizare  ↔  potentializare , Prigogine miza pe eliminarea acestor procese si a functiei de unda punand in centrul viziunii sale  nu functia de unda  ci probabilitatea  ( ” Drum bun spre Born , Mr.IP ”  i-am urat de la distanta: ma aflam  deja in Evanston) si conceptul …ensemble, indelung  compromis de  statisticitatea traditionala de tip extrinsec, abstracta , dez-individualizanta  ( ” Drum bun spre Ballentine ! ). Ca raspuns la orientarea realist – indeterminista a savantului  belgian , eu am preferat sa ma apropii si mai mult de  metodologia  fizicii ondulatorii ( Slater, Schrodinger ,  de Broglie – Bohm, Bell-Aspect ), nazuind concomitent spre un nou model de statisticitate ( concreta , personalizata ) care sa  considere individul uman ca pe o realitate  primordiala , demna de toata atentia. In cele ce urmeaza incerc sa  sintetizez  dificultatile metodologice specifice cu care m-am confruntat in elaborarea unei  viziuni unitare despre individualitatea noua si conexiunea ei definitorie cu functia de unda , inteleasa nu doar ca o ” fictiune matematica ” ( descriptor ) ci ca o replicã ondulatorie obiectivã a  sistemului individual ( cuantic ) angajat intr-un proces de actualizare complex, de esenta non-cartesiana.

John C. Slater ( 1900-1976 ) : The particles go

where the waves take them…” ( prin aceasta frazã

aparent banalã , John mi-a deschis drumul spre edificarea

” guiding physics “ la bazele careia lucrez si in prezent . Daca

existã  un editor interesat,  putem contracta pt. 2016 o lucrare

de circa 150 – 200 pages, intitulatã :

” Guiding Physics – An Introduction “ dedicatã lui JCS.

 

In continuare sunt prezentate cateva dintre  pozitionarile metodologice  cele mai reprezentative care au contribuit la dezvoltarea mea  conceptuala. Tin sa subliniez inca de la inceput  o curioasa si extrem de derutanta diversitate in definirea  naturii si / sau esentei functiei de unda ,  intalnita inclusiv la fizicienii de prim plan. Voi incepe cu Werner Heisenberg, remarcabil atat ca matematician cât si ca fizician ( teoretician ) si filosof :

“ I like to call the wave function a description of the potentialities of the system “- din Dialogue with F. D. Peat.

De notat doua limite :  wf e conceputa doar ca un descriptor  , fara nicio consistenta obiectiva si, de asemenea, este   omisa contributia  ei la  modelarea actualitatii / realitatii.

David Bohm este mult mai concret ( prea concret , as zice ) marginindu-se la o fizica centrata pe ” actuals “: wf ar fi ” a pilot wave ”  avand un caracter obiectiv  sub forma de ” actual wave”. In  cartea sa de referinta  ” Wholeness and the Implicate Order ” p. 98,  Bohm precizeaza statutul existential al wf in termenii urmatori : ” wave function is assumed to represent an objective  real field.”

Steven WEINBERG  evita extremismele , propunand o definitie mai curand  neutrala :” the Schrodinger equation …describes in a  perfectly deterministic way how the wf  of any system changes with time. “

In schimb , J.S.Bell se detaseaza de colegi printr-o eleganta …eschiva, declarand in celebra sa lucrare ” Speakable and Unspeakable…” p. 187:

” What is that waves in wave mechanics? In the case of the waves  of the wave mechanics  we have no idea what is waving and do not ask the question. “

Am lasat intentionat la urma  duelul conceptual – metodologic  dintre Erwin Schrödinger si Max Born acesta fiind mai complicat , dar si mult mai interesant, datorita faptului ca evolutiile ulterioare  din fizica cuanticã par  sa justifice  interpretarea initiala a lui ES :

wf = a ” matter wave as real wave in 3-dimensional  ordinary space.

Criticat – uneori virulent – de catre majoritatea  specialistilor vremii pt. ” clasicismul sau revolut “, interpretarea  marelui fizician vienez a primit relativ recent o surprinzatoare confirmare  prin descoperirea si specificarea condensatului Bose- Einstein (BEC ). Dupa cum se cunoaste , Born a  respins modelul ” too realistic ”  schrodingerian propunand la concurenta o ” solutionare matematica ” sub forma unor “ probability waves “, asumand ca patratul wf reprezinta o densitate  de probabilitate relativ usor de calculat, care ofera un raspuns reliabil la intrebarea ” where the quantum system  could be found at any given moment. “
Plusul evident de operationalitate al ipotezei lui Born – in pofida ruperii ei de legatura directa cu fizica- s-a impus imediat fiind incarcat de ample facilitati / promisiuni de tip FAPP . Atitudinea metodologica ( si etica, desigur ) corecta fata de Schrodinger ar fi fost nu negarea abrupta a modelului sau material – realist ci de-realizarea lui ( fie si temporara daca avem in vedere survenirea ulterioara a “ fenomenul BEC “ ) iar undele potentiale rezultate prin de-realizare ar fi reprezentat suportul fizic de care undele de probabilitate borniene ar fi avut atata nevoie pt. o legitimare cauzal-explicativa si nu doar una FAPP – predictiva. Totusi, dupa cum este binecunoscut , Born a preferat un demers “ fara Schrodinger “, asumand la un moment dat chiar ca undele sale “ matematice “ sunt nu doar potentiale ci chiar…reale. Iata statementul sau devenit celebru in cercurile academice ale vremii :
“I personally like to regard a “ probability wave”as a real thing , certainly as more than a tool for mathematical calculations, how could we could rely on probability predictions if we do not refer to something real and objective?”
Semnificativa si demna de retinut este raportarea critica a lui B.J.HILEY la duelul Schrodinger – Born : “ once we accept the Born probability postulate (…) the wave function must be interpreted in terms of possibilities or better still in terms of potentialities. “ Preferintele mele  au fost – si au ramas: 1. Schrödinger – Hiley 2. Weinberg  si 3. Bohm.

Image result for S.N.Bose

Satyendra N. Bose ( 1894 – 1974 ; Prize Nobel in…in…)

Courtesy: indian.defence.com

Cateva cuvinte despre noutatile metodologice corelative cu “ fenomenul BEC “. Condensatul Bose – Einstein reprezinta un gaz bosonic – avand nu putine analogii cu laser-ul – in care atomii constitutivi au venit step by step atat de aproape – ca urmare a scaderii temperaturii , incat functiile lor de unda au crescut si ele progresiv” until the waves of all atoms begin to overlap and merge.” Deosebit de semnificativ este faptul ca functia de unda s-a obiectivat, identificandu-se cu obiectul “ descris “, negandu-se astfel aprecierea reductionista cum ca ar fi o simpla fictiune matematica . Cu adevarat surprinzatoare  este si  cresterea  functiei de unda pana la dimensiuni macroscopice ( ” billions of condensed atoms ” ) putand fi vazuta cu ochiul liber. Pentru fixarea detaliilor il voi cita pe Wolfgang KETTERLE unul dintre cei trei  Laureati  Nobel in 2001 pt. crearea BEC:
For me personally such observations have given the concept of a quantum mechanical wave function new meaning. The wave function is no longer a merely computational quantity. It has an observable reality.

Courtesy: 2.yukawa.ky

   Fig. 2   Bose – Einstein Condensate ( BEC )

Din cele expuse mai sus rezulta limpede ca problema asumata de mine – abordarea individualizarii XXI ( in conditii de attunement ) , cu ajutorul binomului cuantic functie de unda / ecuatie Schrodinger era dificil daca nu chiar imposibil de rezolvat, datorita divergentelor conceptuale  profunde ,  de nearmonizat.. Comparati , spre exemplu citatul din Ketterle  care confera in mod explicit wf un statut ontologic  …substantial ( “ The wave function… has an observable reality “) cu urmatorul pasaj apartinand Scolii de la Copenhaga :
“ Between one measurement and the next it ( the electron, particle ) has no existence outside the abstract possibility of the wf.”
Pt. a tine totusi situatia sub control , am imaginat urmatoarea diagrama numita MES ( Main Existential Sequence ) pe baza careia pot fi abordate sistematic practic toate opiniile rezonabile referitoare la wf si ecuatia Schrodinger.

           Main Existential Sequence ( ai, p i = minori )

Po…………. ………→ …….Pai—————— →-→ A pi——————–→——-Rpi
abstract possibility     potentiality                    actuality                       reality

( mathematics )         ( subtle physics )         ( microphysics )          ( macrophysics )

 

Diagrama MES permite localizarea imediata , fara dificultati , atat a conceptiei lui Bohr et comp ( wf ca abstract possibility ) la extremitatea stanga ( strict in domeniul matematicii : Po ) , viziunea noua adusa de BEC ( la extremitatea dreapta = macrofizica ) cat si optiunea intermediara , centrata pe actuali ( A ) a lui Bohm. Evident , interesul nemijlocit al acestui paper este localizat  in portiunea centrala a diagramei ( Pai→Ai ) reprezentand in sens direct aspectul existential constructiv = actualizarea si in sens invers ( P ← A ) sensul destructiv = potentializarea. De mentionat ca datorita caracterului sau unitar /  reversibil , ecuatia Schrodinger se preteaza la modelarea adecvata a ambelor procese – actualizare si potentializare. O intrebare ca “ Este functia de unda reala ? care – in absenta diagramei MES – parea dificila chiar blocanta , capata acum un raspuns simplu si direct : da, pe portiunea A—R. Etc. Limitandu-ne , pt. simplicitate , la problematica din articol ” Ce se propaga in ecuatia Schrodinger, pe parcursul actualizarii / individualizarii ” , raspunsul corect este : de regula ( admitand ca situatia BEC este totusi o exceptie ),

            in /  prin ecuatia Schrodinger vibreaza unde potentiale cu un inceput de actualizare aiP, functia de unda avand asadar o esenta potentiala ( P>>ai )

Cateva precizari corelative :
– Asa cum se observa din diagrama MES orice real are o radacina ( o ascendentza ) potentiala ceea ce legitimeaza in mod direct modelul : real intru posibil , respectiv actualul intru potential.
– Concluzia enigmatica formulata de J.A.Wheeler : “ Exista ceva mai profund decat geometria
poate fi explicitata fara niciun efort : pre-geometria inseamna subtle physics = potentiality.
Adevarurile matematicii elaborate in aria “ posibilitatii abstracte “  Po ( sau a potentialitatii pure care face trecerea Po /Pai ) au existenta obiectiva desi nu au realitate ; pt. a deveni reale aceste elaborari trebuie sa urmeze “ ritualul “ Pa—A—R. Este gresit sa se sustina ca empty space si chiar esentele originare “ nu ar exista “ – ele exista in mod obiectiv fara insa  a fi  reale.

– Diagrama MES evidentiaza in modul cel mai direct functia generativa fundamentala a potentialului – posibil reliefand eroarea profunda a “ cerintei “ lui W.Pauli : “ Nu virtualizati fizica “. Asa poate fi explicata cantonarea nefireasca in “ actual “ a lui Bohm cat si aparitia si persistenta in fizica XX a unor concepte – bypass cum ar fi decoherenta ( o eigen-actualizare ), holomiscare , unele  hidden variables, etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prigogine vs Einstein: what exactly exists beyond things ?

Posted by on Tuesday, 10 November, 2015

Cartesianismul moare dar nu se  preda !

  Articol dedicat, cu toata consideratia,  SCOLII BELGIENE DE TERMODINAMICÃ

                                            Non-locality = a genuine property of nature (  Diederik AERTS )

In anul I ( sau II ? ) de studentie la Univ. din Bucuresti , la cursul de Chimie fizica,  prof. titular a pronuntat la un moment dat  urmatoarea fraza :” In lumea reala ( fizica , chimie , biologie )  fenomenul numit” perpetuum mobile “nu poate exista “. Cum aceasta teza  o discutasem  amplu  cu profesorul de fizica din liceu ,am fost  curios ce raspuns mi-ar fi dat  Profesorul – Stie – Tot la urmatoarea  intrebare ” naivã ” : Dar miscarile  perpetue ale  electronilor in jurul nucleului  , a Pãmântului in jurul axului propriu sau in jurul Soarelui etc .  , nu fac   parte din lumea reala ?  Pe o durata de decenii, din pacate , raspunsul standard la astfel de intrebari…indecente dpv didactic si chiar epistemologic ,  s-a caracterizat printr-o aroganta  pur si simplu ucigatoare pt. curiozitatea generatiilor tinere, avide de cunoastere autenticã: “ Shut up and calculate ! “. Fizicã nu glumã !

 Mai tarziu am luat cunostinta de ” reactiile Belousov – Zhabotinski ”  care , potrivit unui autor mult apreciat de mine ( citez din memorie: A. GORBANI) au fost…contestate intr-o prima faza de catre  media  conventionala ca fiind …imposibile ( desi se realizasera in mod repetat in laboratoare diferite! )  intrucat  ar fi un exemplu de…perpetuum mobile – model  aflat  in contradictie flagranta cu fizica mainstream… Am convingerea ca  acest model  – ” perpetuum mobile ” –  extrem de interesant pt. mintile cu adevarat deschise continua sa fie prezentat  in aceiasi termeni de catre multi dintre profesorii contemporani de fizica , de toate nivelurile. De ce asa? Fiindca  , in pofida unor  rateuri metodologice , cartesianismul continua sa fie dominant in stiinta / cultura / educatia actuala iar  modelul perpetuum mobile constituie  un exemplu dramatic,  imbatabil de conexiune ( cu ether-ul ! altfel, de unde atata energie ? ) deci reprezintã un argument prin excelentã…non- Cartesian.

Fig. 1  Time vs Space : The Belousov – Zhabotinski Reaction (  computer simulation )

Courtesy : Wikimedia commons

The_Belousov-Zhabotinsky_Reaction

Iceviiistructure-ru

     Courtesy : Russian VIII

Fig. 2   Space vs Time : Ice – crystaline structure

               ( Pt. o intelegere  intuitivã a  titlului “Prigogine vs Einstein “ comparati  Fig. 1 si Fig. 2 : conexiunile inter-sistemice – acceptate de Einstein  sunt nu doar statice ci mai cu seama  extrinseci, neafectând natura / esenta  fizicã a sistemelor conectate, ceea ce corespunde  cu exactitate  unei integralitati fruste de tipul holismului smutsian /conventional, spre deosebire – esentiala ! – de  ” new – holism ” ).

————————————————————————–

Paper-ul de fata constituie o contributie nepretentioasa dar utila la elaborarea asa-numitului  ” conceptual methodological non- Cartesian frame ” de care mai cu seama generatiile tinere au atata nevoie. Din pacate , Einstein  insusi prin pozitia sa metodologica traditionalista a facut mari deservicii  procesului  detasarii de Cartesianism , inclusiv sau mai cu seama , prin cele 2 teorii ale relativitatii ( a se vedea schema de mai jos,  unde SThR inseamna  Special Theory of Relativity, schemã care ilustreaza modul in care conceptul  ” empty space “ extrem de imprecis – deci arbitrar interpretabil  – a fost  progresiv fizicalizat  pânã s-a desprins complet  de esenta sa originara ( geometricã ) devenind  o categorie eminamente…fizicã ; schema citata promoveaza  nu atat deschiderea conceptualã – aspect definitoriu pt. metodologia contemporanã cu care eu sunt intrutotul de acord – cât  in-distinctia, incãlcând principiul  de mare actualitate : totul se intrepãtrunde , nimic nu se confundã ):

   SThR         →               GThR        →       XXI – Einsteinians

  empty space           ” empty ” space               fully physical space

   ( ether = absolute )                  ( ether = relative )                      ( ether = …out ! )

Un exemplu interesant de ” fully physical space ”  este oferit de  modelul ” 3d space ” elaborat ( in conditii de mare  risc metodologic  ) de catre remarcabilul fizician australian – Reginald CAHILL  ( ” d ” trimite la fizicã , mai exact  la efectele dinamice  produse de…spatiu cum ar fi  length  contraction and slowing clocks ). RC conclude in maniera dezinvolt – stipulativa ( à la Minkowski – 1908 ) cã” it  is unlike the dualistic space and ether theories of the past   as herein …only space exists  and there is no ether ” ; acest act de curaj intelectual…excesiv vine intr-un moment in care toata lumea buna a fizicii nu mai contesta existenta fizica a ether-ului ci mai curand  esenta acestuia ( reala sau potentiala ) si, eventual, care ar fi cea mai adecvata denumire ( preferintele mergand de la ” gravitational field “-ul lui Toivo Jaakkola pana la Grid-ul lui Frank Wilczek).  Mentionez ca f. curand voi relua aceste aspecte  intr-un cadru extins si, in orice caz,  mai sistematic . Ceea ce vreau sa subliniez aici  este ca in abordarea categoriei” empty space ” se comit de regula 2 erori : fie  ruperea / separarea  fizicului de geometric , considerandu-se ( eronat ! misleading ! )  ca spatiul   fizic  = spatiul geometric + ether , fie cele doua entitati elementare se  unifica  in mod fortat , cu excluderea  ” rezonabila ” a unuia dintre componenti ( in cazul nostru : space ↔ ether cu renuntarea la ether). De ce este eronata  regula  insumarii citata mai sus ( pe care am intalnit-o destul de des, inclusiv in  unele meritorii textbooks ) ? Pt. simplul motiv ca- dincolo de sumativitatea asumatã  , mascând inseparabilitatea – fizicalitatea spatiului nu poate fi redusa la …ether , o contributie  semnificativa revenind distributiei materiei macroscopice , respectiv  realitatii FAPP ( observabile / masurabile ) ; moreover, la o analiza atenta , insasi categoria de ether poate  conduce la  confuzii sau incompletitudini, spre exemplu etherul GThR este redus la gravitational field  ( caruia unii fizicieni ii atribuie totusi o esenta…electromagnetica ) , dupa cum  ether-ul lui Lorentz este unul…electromagnetic  si atât ). Atentionarile   de mai sus sunt desigur importante dar incomparabil mai demna de atentie  este o adevarata ” infirmitate metodologica”  aflata la baza  majoritatii  erorilor si paradoxelor din fizica actuala, am in vedere  abordarea  realului decuplat de potentialul posibil. Prin omiterea  potentialului posibil se incurajeaza  binecunoscutele ” lejeritati ” conceptuale  din teoria generalã a genezei  cum ar fi : tautologia ” realul genereaza realul “ sau teza  “ something from nothing “, desi este quasi-unanim acceptata premisa  “ orice real este un posibil “. Cu toate acestea, aici  as vrea sa supun atentiei cititorilor  o eroare mai subtila (cu trimitere directa si la  procedeul Cahillian ” identificare cu excludere  ” ) : prin ignorarea potentialitatii , toate trecerile  din fizica XXI risca sa devina arbitrare , in sensul ca entitatile supuse schimbarii  se pot rupe  asimptomatic de esenta lor originara intrucat   garantul  ramanerii in aceasta esenta – minorii, ca stari potentiale definitorii si ireductibile pt. o anumita individualitate fizicã  ,  sunt scosi din ecuatie; acum se poate intelege si mai bine incompletitudinea regulii citate mai sus : incomparabil mai semnificativa decat neconsiderarea  contributiei realilor  FAPP este totusi ignorarea frecventa a  potentialitatii – factor definitoriu  al ether-ului XXI ( in varianta non- Cartesiana ).

http://www.quotationof.com/images/ilya-prigogines-quotes-1.jpg

Doresc sa inchei acest post  raportandu-ma in mod special  la ” duelul ” conceptual-metodologic ( indirect, fireste )  deosebit  de sugestiv dintre  Einstein si Prigogine , respectiv dintre  equilibrium  and non-equilibrium  physics, sau dintre spatiu si timp , duel care  a influentat decisiv inceputul si  devenirea mea profesionala sub semnul metodologiei non-cartesiene.

 Pt. cei nou veniti la acest site  fac precizarea cã  pe prof. ruso-belgian  Ilya Romanovich Prigogine ( 1917 -2003; Premiul Nobel pt. Chimie – 1977 ) am avut sansa de a-l cunoaste personal , publicând impreuna si doua scurte  dialoguri metodologice ; citatul prigoginean reprodus mai sus mi-a atras atentia , pt. prima data, ca timpul – si nu spatiul – este adevaratul creator de ordine. Un alt  pasaj prigoginean de referinta privind  implicarea superioara a timpului / temporalitatii  in raport cu spatiul / spatializarea in creativitatea existentiala este binevenit cu atat mai mult cu cat vizeaza in mod direct reactiile Belousov – Zhabotinski :

” The amazing thing is  that each molecule  knows ( ?? , FF ) in some way  what the other molecules  do at the same time  over relatively  macroscopic distances. “

Dezacordul meu se refera   desigur la  faptul ca in cazul moleculelor  nu poate fi vorba despre “ knowing “ ci mai curand de un fenomen  obiectiv de alegere / choice  avand  o esenta cuantic –  ondulatorie , implicand  interferenta si / sau resonant  coupling  ( pt. cei  interesati de astfel de  implicatii metodologice noi, neconventionale  ale interferentei – dezvoltari non-Cartesiene  specificate   de mine prin termenul ” neo-interference ” – recomand cu caldura lucrarile  fizicienilor  Alexandrov , Silverman , Barbour ).

Julian BARBOUR : ” Inumerable  natural phenomena are explained

       by interference .”

Revenind la ” Beyond things “ : in 2003 , discutand despre disparitia fizica a marelui  savant belgian cu ” John” – unul dintre prietenii mei americani, am fost  intrebat direct  daca in sinea mea  sunt un adept al  viziunii anti-FAPP ( mentionez ca pt. John ” anti-FAPP ” insemna automat ” anti-american ” stiuta  fiind  preferinta  definitorie a Americii pt. pragmatism) ceea ce ar fi compromis  adaptarea mea optima la noile conditii. Bineinteles ca in viata de zi cu zi   eu ( aidoma lui John si …Prigogine , de buna seama ) am fost si am ramas un…cartesian, adica un…FAPP-ist. Cand vine vorba insa despre fundamentele fizicii lucrurile se schimba in mod radical , adevarurile  FAPP ( partiale, aproximative )   dovedindu-se nu doar  insuficiente  ci de-a dreptul periculoase ; de aici replica memorabila a cosmologilor  contemporani  exprimata scurt  de catre Fritz Zwicky : “Enough is enough! “ in sensul ca optiunea traditionalista a lui Einstein ( ” teoria trebuie sa  se ocupe exclusiv (? ? FF ) de observabile ” ) a devenit  contraproductiva,  fiind imperios necesara  reorientarea cercetarii dinspre laborator spre Natura , in alti termeni  dinspre observable spre beable  si /sau dinspre local spre non-local,  demers  neprotocolar mai cu seama fiindca implica  o ierarhizare  trans-pragmatica sau, daca peferati, un pragmatism de tip nou : ” observable intru beable ” cf liniei de gândire neconventionale  a lui Bell.

Remarcã  ( neimportanta, totusi…):  Cititorii obisnuiti ai  blogului   au  retinut desigur preferinta mea  ( spontanã ) pt.  gânditorii din clasa “B”: Bergson, Bachelard , Bell, Bohm, Biemel, Barbour si, last not least…Brigogine.

Asadar nu e vorba catusi de putin de o atitudine anti – FAPP ci de una  beyond – FAPP  ( negarea vizand neindoielnic doar  ” FAPP-ismul” ),  pozitie  metodologica  adoptata de toti cercetatorii contemporani lucizi  din termodinamica sau…cosmologie.  Acest fapt este  subliniat cu intelepciune de catre  Prigogine  in urmatorii termeni  :

” Avem nevoie atat de fizica starilor de echilibru cat si de fizica starilor  departe de echilibru “.

 A Certain Uncertainty

Mark P. SILVERMAN :

A Certain Uncertainty

Simplismul gandirii predominant intuitiv- conjecturale a  lui Einstein  ( si, pe urmele lui , de speculatia filosofica ad hoc a românului C.Noica ) a  orientat cunoasterea XX spre inautenticitate  sau , utilizand un termen noician , spre o ” fundatura “, intregul demers  fiind insotit de o …muzica de fanfara  asurzitoare , sustinuta cu sârg atat de educatie  ( dezinteresata total  de orice tentative de gandire alternativa ) cat si de media internationala. Nu mai constituie un secret pt. nimeni ca, acuzand mecanica cuantica mainstream de o incompletitudine principiala ( manifestata printr-un probabilism provizoriu, incompatibil cu…bunul simt sanatos ) Einstein a intrezarit in mod constant , undeva dincolo de lucruri, un context paradisiac , dominat de discreti ( marca  Descartes ), discreti  guvernati fara exceptie de un super-determinism  cauzal, generator de echilibru si certitudine ( vezi  mesajul…apocaliptic sugerat de Fig.2 ). De pe o astfel de platforma metodologica simplista  pe cat de confortabila dpv predictiv pe atat de catastrofalã , eforturile  non-cartesiene- teoretice si practice – ale lui Prigogine si ale Scolii  Belgiene de Thermodinamica , centrate pe activarea posibilului si pe revolutia complexitatii  nu puteau sa apara altfel decat ca niste incercari  diletante de deturnare a adevarurilor fizice   multiplu confirmate de experimente realist – locale, de o mare valoare… predictiva. Pozitivismul einsteinian  – intrucatva atenuat cu trecerea timpului . dar niciodata  eradicat  cu adevarat din gandirea marelui fizician – a pretins constant cã mãnãstirile ,  in exprimarea generoasa a lui Saint- Exupèry,  sunt  produse ( si controlate ) de…cãrãmizi = elemente de realitate independente aflate la baza oricãrei… complexitãti.

Image result for Saint - Exupery

Courtesy: 7joursaucoeurdelafrance.fr

Ideea non-cartesiana conform careia legea Formei  precede totdeauna – in potentia – formele insesi , potentializarea reprezentand  un proces  de revenire / reintoarcere a formelor individuale la Forma generativa ( si nu un proces de nimicire platã in sensul logicii cartesiano-hegeliene ) a fost – si continua sa fie  prea adesea – expediata in folklore, intr-o anecdotica  a outsiderilor din fizica si filosofie.  Din pozitivism  provine preferinta lui Einstein ( et comp. ) pt. geometrie ,  predilectia  neslabita pt. spatiu – spatializare ca factor incomparabil mai …creativ decat timpul, ether-ul sau materia :

“Spatiul a inghitit in ultimele decenii ether-ul si timpul and…” seems to swallow  also fields  and corpuscules = the sole carrier of  reality. “

Acest expansionism existential care absoarbe totul, fara a oferi nimic  consistent in schimb , s-a izbit ca de un zid impenetrabil de  ” activarea posibilului ”  ,  eveniment fizico-filosofic  esential  ( intervenit dupa  1960 ) avand drept consecinta principala cuplarea dintre real si posibil, deprivand  astfel caramizile / ” elementele de realitate ” einsteiniene  de orice urma de fundamentalitate. Anomaliile Pioneer, Dark Energy si Dark Matter, etc., sunt tot atatea semne ca  potentialul -posibil  = the field of all fields  in termenii whiteheadieni –  a iesit la iveala  in mod ultimativ , reorientand atentia cercetarii fizice  dinspre observable spre beable . Devine tot mai evident  ca intelegerea si explicarea acestor ” anomalii ”  nu poate fi  realizata prin ” metoda epiciclurilor ” ( invocand  stereotipiile actionale: forta, masa , energie ) ci  impune  renuntarea decisa la ” dogma existentiala “ conform careia  singurele  stari relevante pt. fizica  sunt cele …reale. Acolo unde Einstein vedea  instaurarea unei certitudini iluzorii, derivate dintr-un superdeterminism profund dez-individualizant  , Prigogine  a intrezarit ” sfarsitul certitudinii”  si recunoasterea , fara regrete  nostalgice inutile,  a unui probabilism esential compatibil deopotriva cu  o complexitate realist – subtilã ( ceea ce explicã , fãrã rezerve sofisticate, etc., de ce realisti notorii precum Frank, Reg , Petr ,  Paul , Julian  ,… sunt – si vor rãmâne  – prietenii mei intru concept si nu numai )   sau chiar cu un potentialism bine temperat.

Courtesy: AMAZON.com

Undoubtedly , fiecaruia dintre prietenii amintiti – si nu numai lor –  le recomand sa asimileze  fara prejudecati un  concept  bohmian de mare relevanta metodologica  = asa-numita situatie totala, care, daca este luat in serios , ofera o protectie  unica impotriva optiunilor unilaterale ( de esenta  realist – actionala  = reminiscenta einsteiniana );  aceasta situatie totala  este explicitata de urmatoarea schema :

  implicate world ↔ explicate world or  enfolded ( subtle , hidden ) order  ↔  unfolded ( manifested ) order .

Relevanta acestei scheme  este multiplu probata dar aici si acum as vrea sa focalizez atentia cititorilor ( prieteni si ne-prieteni ai blogului ” New Holism ” ) asupra  unei indicatii – cheie  formulata de Bohm in mai multe ocazii / contexte:

a nu pleca de la  modelele  de tip unfolded / real-actionale ( de esenta cartesiana )  pt. a intelege / modela  conceptele  enfolded ( de esenta non – cartesiana ).  Specificare necesara : cele doua orizonturi nu sunt separate ci distincte  si inseparabile.

Un exemplu :  ” Situatia totalã ” interzice in mod expres  abordarea  esentei  fizice ( potentiale  deci evident non- Machianã ) a gravitatiei pornind de la  reperele realist – actionale : masa , forta , energie. Inainte de a conclude  tin sa fac o remarca necesara :  creatorul abordarii cuantice  (Max Planck , 1900 ) nu avea cum sa  beneficieze  de sugestiile  bohmiene ale situatiei totale in sensul  ca teoria cuantelor  ( o descoperire uriasa! )  nu ar avea  aplicabilitate universala  , extinderea ei asupra  potential fields fiind  arbitrarã, in conformitate cu modelul  ” discret intru continuu ” care interzice cuantificarea  timpului , spatiului , ether-ului. Si acum concluzia  ( nu doar a mea ci si a altor inspirati autori , cum ar fi bulgarul V.PETKOV ) :

       gravitatia ( nefiind o forta ) nu prezinta cuantificare.

Fiind o conexiune universala ondulatorie de ne-forta simbolizata prin a0 P, unde P >> a0 , ea  implica  nu atât atractii sau respingeri ci, mai curând , interferente! (  sau coupling resonances = ” guiding physics ” )  deci a cãuta cuante in cazul gravitatiei ( stiut fiind ca starile potentiale – respectiv gravitonii , if any – se intrepãtrund pânã la indistinctie ) e ca si cum ai  incerca sa cuantifici  intregul bosonic  cunoscut ca BEC ( Bose-Einstein Condensate ); chiar daca astfel de separari ar putea fi realizate , in principiu,  in cazul gravitonilor  (avand o  esenta potentiala ) starea de separatie ar dura atat de putin incat nici nu  ar merita …cheltuielile exorbitante implicate;  situatia BEC  este intrucatva diferita  fiind vorba de un condensat  cuantic de esenta reala. Subliniez  convingerea mea ferma  ca  ether-ul, gravitatia, etc.  nu sunt nicidecum entitati emergente  ci fundamentale , ele aparand odata cu timpul si spatiul  si nu oriunde ci intru potentialitatea originara  , respectiv in  asa-numita  enfolded  world /order , distingandu-se asadar in mod esential de  lumea lucrurilor incluzand aici toate campurile  de esenta reala a caror origine este una gradual – emergenta. Einstein a incurcat cu o nonsalanta   extrem de scump platita  aceste aspecte  definitorii , considerand  la un moment dat lumina  mai fundamentala decat ether-ul si spatiul ; de ce am continua acest joc  irational generator de inautenticitate?

Pt. cercetatorii  conservatori  ( 75 %  din totalul fizicienilor activi, cf aprecierii lui John = un american get-beget ) care refuza sa recunoasca esenta  potentiala  a gravitatiei , preferand sa ramana ancorati  ( wedded , cf lui Petr Horava ) in realism & things,  prezint  ( aici doar in treacat, voi reveni  curand ) patru argumente in favoarea esentei no-thing a acestor ” unde potentiale ” particulare:

  1.  nedetectarea undelor gravitationale , utilizand cele mai avansate / sensibile  tehnici disponibile pana in prezent;

  2. intensitatea extrem de redusa in raport cu fortele fizice standard ( cu 35 ordine de marime  mai slabe decat fortele electromagnetice );

  3. rezultatele infinit mici ( practic neglijabile, compatibile  cu micimea subsistemului real  a0 ) ale valorii shelding-ului  gravitatiei (  experimente tip Majorana recente , deosebit de concludente ) care pledeaza implicit in favoarea insusirii neconventionale  numita  de noi ” penetratie “  = no shielding ;

  4. viteza de propagare mult superioara  vitezei luminii – vezi discutia …discutabila  dar onesta a lui Van Flandern , avand totusi o   valoare cel putin sugestivã .                                

    Luate separat  argumentele prezentate  aici  pot sa  parã  insuficiente, considerate impreuna ele devin  incomparabil mai consistente decat obiectiile / optiunile ” solide ” ale  realistilor de ieri si de azi , a caror prima reactie , la orice  intalnire cu fizica subtila , este sa-i conteste …subtilitatea, invocand bunul simt sanatos ,  altfel spus , refugiindu-se in  mecanicism. Cazul reactiilor Belousov – Zhabotinski  continua sa fie  cat se poate de instructiv: ” in lumea reala – din motive de…frecare –  nu ar  putea exista un  perpetuum mobile “. Belousov, intre altele , a fost suspectat  de … senilitate si sarlatanism ! Deosebit de relevanta  ( cel putin dpv didactic ) este atitudinea lui Einstein  fata de esenta fizicã a gravitatiei – un melanj  curios ( totusi uman ! ) de geniu  si prejudecati: afirmand cu tarie ( impotriva tuturor aparentelor! ) cã gravitatea nu este o fortã, marele savant a refuzat sa faca  pasul urmator  , spre subtilitatea… spooky implicata de invocarea potentialitatii, preferând sa caute solutii…epiciclice  ca de ex. ” space-time curvature ” deformatie locala care s-ar propaga nu oricum ci  neaparat  in stilul Humeian  adicã …pas cu pas. Schema ad hoc imaginata de Einstein ( reprodusa mai jos )   incalca in mod flagrant nu doar  indemnul metodologic Bohmian  ( extraordinar , in opinia mea ) = a nu pleca de la lucruri in explicarea fenomenelor din clasa ” beyond things” ci si concluziile / sugestiile  profunde, de anvergurã existentialã , prezente in lucrarile din 1916 ale lui Willem de Sitter  ( 1872 – 1934 ), prin care se afirma  ca intre gravitatie / inertie si matter / mass  nu exista o  conexiune cauzala   ori logica. Se poate face afirmatia ca  de Sitter a fost cel dintai cercetator care a  descoperit  – eventual fara sa constientizeze  semnificatia majora a faptului – ca exista doua tipuri esentialmente diferite de campuri fizice pe care Einstein le-a egalizat  arbitrar prin intermediul  unui …artefact matematic demn de Academia Olympus, ca in schema urmatoare:

                                    matter  →   space – time curvature   →   gravitation   ( ?? , FF )

    Courtesy :Wide World Photos, New York 

                                                                             Einstein si de Sitter ( 1932 )

  Voi incheia  scurta mea  incursiune ” beyond things ”  reproducand  o fraza memorabila ( echivalenta cu o chemare / mobilizare sub flamura revolutiei complexitatii) datorata  lui Ilya Prigogine :

” Our own standpoint is that the laws of physics  as formulated in  the traditional way  describe an idealized  stable world  that is quite different  from the unstable  , evolving world in which we live. “

Inversati imediat… SELECTIA INVERSA !

Posted by on Friday, 6 November, 2015

Cum a ajuns România  in crizã de  personal calificat  ( la TOATE  nivelurile)

   Aceastã Românie ( privitã dinspre ” Colectiv ” )  trebuie DESTABILIZATA !

  • Emil Boc, audiat la DNA în dosarul sponsorizărilor electorale

    Am urmãrit cu interes  doleantele protestatarilor din Capitalã si din tarã.

    Manifest pentru schimbare

    A venit probabil momentul “ sã ne luãm patria inapoi “ – vorba sfântâ a  Ramonei Strugaru . Unele ( doleante )  mi-au pãrut  discutabile , altele chiar diversioniste. Sugerez  protestatarilor onesti sã nu omitã   cerinta exprimatã de mine  in titlul acestui post, fiind convins cã  selectia inversã ( ” te promovam pe post nu daca / fiindca esti calificat  ci daca esti – ca noi toti – santajabil ” ) aplicatã fãrã scrupule in România de dupã 1989 a reprezentat – si reprezintã –  una dintre cele mai toxice  ” initiative ” administrative  practicate  de-a lungul timpului in biata noastra tarã. Daca juristii   de bunã credintã vor face o radiografie a procesului ” promovãrii ” cadrelor in perioada post – Ceausescu , vor remarca imediat ca sunt intrunite toate conditiile unei crime cu premeditare  impotriva  poporului  român   care – cu toate scãderile reale sau imaginare  care i se atribuie – ar fi meritat cu prisosintã un trai mai bun, o soartã corespunzãtoare unor standarde mãcar semi-europene.

    Faptul ca Traian Basescu  a calificat indemnul  ambasadorului american adresat ” strãzii” (  de a rãmâne pe pozitii  ) ca o incitare la “ destabilizarea Romaniei “ este de o perversitate…marinãreascã, ex-presedintele continuându-si astfel strategia ” prostirii in fatã “ –  l-am citat pe C.T.Popescu ( pe care eu il consider a fi , cel putin partial , o victima a ” selectiei inverse ” ) . Este evident ca TB  pune – cu intentii exclusiv diversioniste – semnul egal intre clasa politica actuala  – raspunzatoare 100 % de marasmul social – economic al României 2015 si…România in sine. Faptul ca TB se simte  ca acasã  la  sânul EUdrian al actualei clase politice  (la a cãrei edificare maleficã el a contribuit direct si  masiv ) se  poate deduce si din jovialitatea sa politicã recentã , explicabilã   in bunã masurã printr-o manipulare ordinarã ( ” jocul cu dosarele “) de tipul : Dle Basescu  cei…doi presedinti de la Cotroceni vor sa fiti tras la rãspundere pt…  si pt… la care , marele inotãtor in ape tulburi are replici  prestabilite : ” Nu face nimic , dãm si noi la ivealã Dosarele nr. 1 si 12 si mai vedem…” Sau : Dle TB , ati auzit cã George Maior  intentioneazã sã cearã…cu replica :” Am auzit , am auzit , dar avem pregãtit Dosarul nr. 7 “… Ei bine , o schimbare radicalã a clasei politice  ar lãsa  intreg acest mecanism  balcanic fãrã obiect. Iata de ce  preferinta mea pt. o clasã politicã nouã , esentialmente tânãrã , se armonizeazã neconditionat cu  sugestia “destabilizatoare ” a ambasadorului american.

    DESTEAPTÃ-TE ROMÂNE !            Din Evanston, USA, Florin Felecan , Dosar # 999  ( ineficient )