FIZICA XX – o revolutie ratata

This entry was posted by on Friday, 24 July, 2015 at

Complexitatea ontologica XXI refuzã “solutiile” simplist- stipulative

Courtesy: pod-tanven.deviantart.com

Einstein – orice s-ar spune – nu a avut INTREG autentic si nici inseparabilitate ! Fara a nega  in mod abrupt ideea de wholeness – indispensabila  oricarei incercari de elaborare a  modelelor sistemice cu acor-dare, Einstein  – ramanand fidel crezului sau  realist – local – a preferat  sa o falsifice ( ! ) , cãzând – si atrãgând dupã el si pe alti, nenumãrati , followers – in principala capcana cartesiana – anume  cea a unor intregi  inautentici, de esentã sumativã , incercând – de-a lungul intregii vieti ! – articularea  unor sisteme discrete ( in sine ) prin intermediul  unor …inter-actiuni  non-spooky ( de esenta ” in sine ” de asemenea ! ), aducând astfel prejudicii  imense promovarii continuului autentic in fizica si stiinta. Refuzând in mod deliberat  recunoasterea onto-logicã  a potentialului / posibil  (  va reamintesc ca  Heisenberg  nu s-a sfiit sa afirme, in dialogul sau cu  F.D. Peat, ca ” the potential field  reprezintã forma fundamentalã de existentã “ )  Einstein  a sfârsit prin  a-si bloca  in mod definitiv accesul la  intelegerea adevãratei  esente, respectiv la continutul obiectiv , al unor categorii centrale  ale fizicii moderne si  contemporane ( TOATE centrate nu pe discret / things / lucruri  ci pe potentialitate ! ) cum ar fi:

– time ( ” time is an illusion ” );

– ether;

– continuul  (  in special sub forma nonlocalitatii fundamentale  )

– gravitatie;

– miscarea absoluta si simultaneitatea absoluta;

– determinism in sens larg;

– individualitate fizica absoluta , etc.

nereusind sa depaseasca  nivelul unor  adevaruri  partiale . Se poate face afirmatia ca ” revolutia einsteiniana “ ( ??, FF ) – de fapt o reformã  elegantã si utilã sub aspect pragmatic / predictiv  dar sistematic  suboptima dpv explicativ! –  a inlocuit  conceptele  cartesiene  ( bazate pe o separabilitate radicala ) cu concepte FAPP, restrangand astfel in mod decisiv orizontul conceptual ( strategic ) al cercetarii fizice.

 

 

 

       Einsteinian stipulation at work

———————————-

                Pilonii inautenticitatii fizicii XX

Ratarea unei revolutionãri autentice a fizicii XX  nu poate fi nicidecum ” creatia ” unei singure persoane / personalitati ; urmãriti  in continuare  un listing minimal  al celor mai importante contributii  la rateul mentionat , contributii care  au ingreuiat  excesiv  replica , incã firavã ,  a metodologiei non-cartesiene.

  • Einstein ( seful de promotie ) a ratat  atingerea absolutitatii autentice  ( absoluturile newtoniene nu trebuiau negate ci rectificate ). Nu a inteles esenta  fizicã a ether-ului.

  • Heisenberg  a ratat  elaborarea  categoriei de potentialitate in sens larg, subevaluand , spre exemplu, articularea  necesarã a stãrilor potentiale  cu actualizareaã

  • Pauli nu a inteles   inperativul “ virtualizarii “ fizicii ( urmare imediata = elaborarea unui intreg sistem de concepte – bypass : decoherence in loc de actualizare, enfolding / unfolding in loc de  potentializare / actualizare, etc. ).

  • Born a ratat o articulare  eficienta a probabilitatii  cu  potentialitatea ( atribuind   ” undelor de probabilitate ” o…realitate fizicã nemijlocitã ).

  • Bohr  a ratat sansa elaborarii categoriei de realitate in sens larg,  reducand realitatea  autentica( beable )   la  ” observable ” = forma particularã ” de laborator “.

  • Ballentine a  esuat  in afirmarea raportului autentic  dintre  ” statistic / individual “.

  • de Muynck  a ingustat in mod arbitrar  continutul inepuizabil al procesului de actualizare – implicând sursa: Fa , propagarea ,  acor-darea- reducându-l  la o simplã  “intalnire  cu screen-ul “.

  • Popper si Selleri au  comis un  nescuzabil viciu de perspectiva  sugerând  ca progresul fizicii XXI  poate  fi garantat de demersul aberant ” inapoi la  Lorentz “. Etc…

  • 2 remarci

    Desi mi-am propus  sa revin cat de curand si  in mod detaliat asupra  sectiunii ” Pilonii  inautenticitatii...” doresc sa fac câteva  remarci preliminare  care-i vizeza in mod direct pe W. de Muynck si  Fr. Selleri – doi profesionisti  cu totul remarcabili  ( daca avem in vedere etaloanele XX s i  chiar…XX /XXI  )  pe care eu ” dintotdeauna ” i-am pretuit sincer  atât ca  fizicieni-metodologi cât si ca oameni de exceptie.

  • 1. Despre rolul episodic / nefundamental  al screen-ului / aparatului de masura

  •  Voi porni de la afirmatia  – aparent inatacabilã – a lui de Muynck: “ când electronul  loveste  ecranul – tintã , el se actualizeazã.”  Imi propun  sa atrag atentia asupra  câtorva  inexactitati  de provenienta cartesiana , comise sub influenta binomului Einstein – Bohr , mare amator de simplificari  conceptuale, subliniind  ca aceste  ( inexactitati ) au contribuit  nemijlocit la blocarea dezvoltarii fizicii contemporane  sub semnul – non-cartesian ! – al complexitatii. Mai intâi voi prezenta care este – in opinia mea – ecuatia / schema  procesului de actualizare  XXI in cazul electronului :

                                aeP →…( propagare / acor-dare )… Aep

                                        ( vacuum ; Fe )                     (   ether )                                        (  screen )

 

             La o examinare atenta  se poate observa cã  actualizarea nu incepe si nu se incheie  pe screen  ( ba chiar ea nu se incheie niciodata : am in vedere  rolul minorilor ” p ” – ireductibil! –  si, corelativ , faptul ca  dupa ce actualii / realii si-au incheiat ” misiunea ” existentiala  ( = un provizorat precum…noi toti ) ei devin sisteme perimate supuse unui proces necesar de de-realizare ( parte constitutivã a unui proces inca mai complex  numit ” acor-dare “ desfãsurat sub controlul ether-ului care respectã / aplicã in manierã ondulatorie  ” legile Formei ” sub ambele aspecte – structurant si / sau de-structurant  – pt. ultimul aspect fiind  sugestivã Fig. 1 reprodusã mai jos).

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/15/Drum_vibration_mode01.gif
               Fig.1  Sistemele existential perimate sunt supuse – fara exceptie –  unei de-realizãri , de esentã ondulatorie,vizând recuperarea  stãrilor potentiale constitutive, in vederea unei re-circulãri

De-realizarea sistemelor perimate  consista in prefacerea acestora  in stari potentiale ( = entitati existentiale  fundamentale )  susceptibile – via vacuum – de o  re-intrare  in circuitul cosmic  ( o noua actualizare ). Este , presupun , evident  ca rolul screen-ului  in aceasta spirala fara sfârsit  a dezvoltãrii universului – desi fenomenologic important –  considerat  la scara globala se dovedeste a fi  episodic , nefundamental.

2. Desi ” peste Einstein ” , Lorentz  ramane  definitiv  ancorat intr-un realism nefundamental, centrat pe lucruri / things

( va urma, direct in English  )

——————————————————————————————————–

The pillars of inauthenticity in physics XX

The failing of some genuine revolution of the XX physics cannot be however attributed to only one person; in the following I will show a minimal listing of the most significant contributions to the mentioned failure, contributions that have rendered extremely difficult the reply of non-cartesian methodology.

  • Einstein (the main representative) has failed to reach the genuine absolutity ( Newtonian absolutities should not have been negated but rather rectified ). He did not understand the physical essence of the ether.

  • Heisenberg has failed to elaborate the category of potentiality in broad sense, undervaluing for instance the connection of potentiality with actuality / actualization.

  • Pauli did not understand the necessity of “virtualization” of the physics (immediate consequence = elaboration of an extensive system of bypass models /categories: decoherence instead of actualization, etc).

  • Born has failed to efficiently correlate  probability with potentiality (ascribing to “probability waves” an immediate …physical reality)

  • Bohr has failed to reach the category of reality in broad sense, reducing the integral / beable  reality to “observable” = the particular  laboratory form.

  • Ballentine has failed to understand/promote the correct relationship between “statistic” / “individual”.

  • de Muynck has arbitrarily narrowed the inexhaustible content of actualization process – involving: source ( Fa ), propagation, attunement –  preferring a reduction to simple collision with the screen.

  • Popper and Selleri committed a curious violation of historical – methodological perspective suggesting  that the progress of XXI physics could be guaranteed by the aberrant step of “back to Lorentz “. Etc…


Leave a Reply