NON-LINEAR RATIONALITY

This entry was posted by on Thursday, 11 June, 2015 at

Noica ramâne ancorat intr-o ontologie pre – cuanticã, de esenta lineara

Courtesy: sumkinn

A. EINSTEIN:” Pentru a se salva omenirea are nevoie de un nou mod de gândire. “

Dupa cum se cunoaste, realist – pozitivistul Einstein a ratat elaborarea unei teorii unitare a campurilor  intrucat ,

datorita  caracteristicii  ” spooky ” intrinseci ,  un redutabil ” glue ” universal precum Entanglement-ul ( si / sau  potentialitatea fundamentala )

a fost definitiv scos din calculul einsteinian , probabil si din  dorinta de a nu  deveni  o tinta ” de serviciu ” a criticii acide

a lui W.Pauli indreptata  impotriva oricaror  tendinte de virtualizare a fizicii. La randul lui C.Noica , avandu-l ca sursa  de inspiratie

pe…Einstein , desi a recunoscut , mai mult declarativ, ca ” azi traim in posibil ” s-a abtinut sa  dezvolte aceasta teza de

mare actualitate  care i-ar fi propulsat in mod irezistibil ontologia catre aliniamentele non-cartesiene / nelineare ale  autenticitatii XXI,

ramanand esentialmente in cadrele unui realism local blocant  cu privire la geneza in sens larg, non-localitate , individualizarea 

autentica a sistemelor fizice, fiinta intru devenire , etc. In mod evident , preluand fie si partial  exigentele “rationalitatii nelineare ” , modelul  noician ( mai curand unul de esenta  linear / descriptiva )  al generalului individualizat ar fi devenit mai  consistent , daca nu  chiar unul explicativ.

 1. Ignorarea / subevaluarea  potentialitatii inchide ( nu deschide ) problemele

1a. Minorii ” p ” ( or ” propensity ” ) ca suport al  Entanglement-ului si / sau al inseparabilitatii fundamentale

Studiind in mod predilect  dezvoltarea sistemelor materiale , inca de pe vremea studentiei,  mi-am pus urmatoarea intrebare – cheie :

exista oare in cadrul fiecarui sistem un anumit subsistem implicat  nemijlocit in  schimbarea totalitatii ? Dupa ce am urmarit indeaproape

  particularitatile proceselor de actualizare  / potentializare  am elaborat un model al ” minorilor ” = stari potentiale  distincte  care nu

permit proceselor mentionate sa – si urmeze cursul  pana la capat. Spre exemplu in cazul actualizarii / realizarii , niciun real nu este 

dus pana la capat,  ramanand totdeauna o   ” rezerva strategica ” intangibila de stari existentiale ( potentiale ) notate  de mine cu “p”: minori p sau A0p, unde Ao reprezinta realul propriu-zis.

Inutil sa mai precizez ca astfel de idei-sugestii nu mi-au parvenit  din / prin  lectura  lucrarilor lui Noica  ( sau ale noicienilor ) ci , mai curand,

am fost ajutat de  conceptualizarile neconventionale ale  lui Heisenberg, Bohm sau Prigogine. Spre exemplu, rolul minorilor  potentiali ca suport material ( subtil! ) al inseparabilitatii universale  , respectiv al Entanglement-ului fundamental care unifica toate  sistemele  materiale , a fost sustinut de Heisenberg prin teza urmatoare  :

“It is the existence of potentiality that creates the Entanglement.” W. Heisenberg


Cover art

Se poate conclude  ca inseparabilitatea ca insusire fundamentala a naturii  se bazeaza nu pe  interactiunea unor subsisteme / stari  de natura

actional / cauzala ( e cazul sa reamintesc teza de referinta a fizicienilor moderni , formulata  arogant de catre Engels :” dincolo de interactiune nu mai exista nimic ” ; nonsensul engelsian  – pe care eu l-am criticat  explicit inca pe timpul lui Ceausescu, vezi revista FORUM – Bucuresti  din perioada 1980-1987 – a fost  depasit  mai intai prin  descoperirea propensitatii , apoi  prin afirmarea / promovarea  asa-numitei potentialitati fundamentale  ca sursa / geneza a oricarui real precum si ca suport fizic al  controlului dezvoltarii acestuia ) ci pe existenta reziduala  a unor stari potentiale ireductibile  , care se pot manifesta   nonlocal , quasi-instantaneu. Fara o astfel de conexiune  totalizatoare  ( aflata evident DINCOLO de orice interactiune , sorry, Mr. Engels ) universul  XXI, de esenta  non-cartesiana = potential – organismica  ( si nu secvential – cartesiana ) ar fi de neimaginat. Rezulta ca functia sistemica a  “propensity ” , respectiv rolul modelului cu   “ minori p ” , pot fi probate  cu usurinta estimandu-se sporul de cunoastere cu care vine acum  urmatoarea fraza ” banala “, fraza pe care inainte am fi trecut-o, poate, cu vederea:

“Tendinta sistemului spre schimbare este continuta in sistemul insusi , in sensul ca starile potential-posibile ne-actualizate preseaza sub forma tendintei, asa incat in viitor  unele stari  actualizate / reale  vor fi potentializate , in vreme ce alte stari ( potentiale concrete ) se vor actualiza / realiza.” Atentie la implicatiile de-a dreptul revolutionare , care poate nu ies in relief de la prima lectura:   fraza  citata  sugereaza un mecanism  ( acauzal  dar de o eficienta …cosmicã ! ) prin care potentialitatea , respectiv Vacuum-ul fizic  ( sau, daca preferati:  Formele  platonice sau esentele originare )  controleaza – prin intermediul tendintei –  geneza si dezvoltarea sistemelor  reale ( forme / fiinte ) = principiul attunement sau principiul  acor-darii; precizare : “tendinta ” vizeaza schimbarea sistemica dar   nu printr-o actiune  nemijlocita asupra  starilor fizice ci  prin modificarea probabilitatii acestor stari . Lucrarile lui Noica ( inclusiv “Jurnalul de la Paltinis” ) sunt interesante  in deosebi prin intrebarile  – uneori extraordinare! – pe care le formuleaza, in niciun caz prin raspunsurile  speculative sugerate care – ca in cazul  stipulatiilor lui Einstein –  nu nimeresc , de regula , tinta. Un exemplu:  o intrebare  esentiala ” Cum este  cu putinta   ceva nou? ” in loc sa  fie urmata de o  raportare  eficienta la resursele potentialitatii fundamentale  (  presupunând o abordare de tip “ realul intru posibil “) se pierde in speculatii realiste care, in cele din urma , blocheaza firul gandirii  creative, cum este cazul  speculatiei preluate literal  din …Dialogurile platonice , potrivit careia Forma ( respectiv , in cazul  nostru – Vacuumul  fizic ) ” se distribuie fara sa se imparta ” ( ?? FF ). Astazi putem afirma cu certitudine  ca atat Formele platonice cat si vacuum-ul fizic  se impart “  nefiind vorba despre un gen misticoid de inepuizabilitate ci de o regenerare continua , realizata ( si ) prin intermediul proceselor cu minori si  anume : ce se ” pierde” / imparte  prin actualizarea potentialilor  se ” castiga ” / reface prin potentializarea actualilor / realilor perimati. Acesta – si nu altul – este modul in care vacuum-ul fizic asigura “ stationaritatea ” calitativa  ( si nu ” absenta miscarii ” )  precum si isotropia ether-ului nonlocal simbolizat de noi prin ” a0P” si masurat / modelat prin intermediul radiatiei  CMBR ( a se vedea modelul  nostru prezentat sub titulatura ” Perspectiva Heidegger – Biemel ” care  patrunde cu dezinvoltura  ” dincolo de lucruri ”  reliefand  pt. prima oara  conexiunea generativa dintre vacuum / Forma  si reali  sau, in termenii bohmieni , dintre lumea / ordinea  implicita  ( de esenta potentiala ) si lumea /ordinea explicita ( manifesta ) de esenta  realist- actionala. Cum stau lucrurile  in privinta celeilalte insusiri – cheie  prin care  se particularizeaza metodologia non-cartesiana , anume distinctivitatea ? Dincolo de  relevarea precaritatii metodologice a  noicienilor – mai mari sau mai mici – problema distinctivitatii are o insemnatate principiala  fiind solidara cu nelinearitatea intrucat in frame-ul  cartesian traditional, respectiv intr-o ontologie  de esenta lineara , individualitatea nici macar nu se poate constitui , cat  despre mentinerea / stabilizarea ei nici nu poate fi vorba.

1b. Minorii “a“( actualizanti : aPo): distinctivitatea e asiguratã de vacuum ( ! ) dar fãrã a se pleca de la zero

Displaying 06_16_2013_Existence.jpg

Timpul

Displaying 06_05_2013_Casimir.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/15/Drum_vibration_mode01.gif
—————————————————————————————————————
01_16_2014-page-001https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/2/2e/Image-Tacoma_Narrows_Bridge1.gif
 Work by: Alexrk2 : Tacoma  Narrows Bridge ( 1940 )

      Differentiation Vortex               Courtesy: Lonely

 


Leave a Reply