Jurnalul de la Paltinis – lumini si UMBRE

This entry was posted by on Wednesday, 3 June, 2015 at

Zgura noicianã blocheazã calea spre autenticitatea XXI

    NOICA  ≠ noicienii, oricâti ar fi ei.

   Cu rigoare si inspiratie, Platon, prin citatul de mai jos, intervine salutar in  campania necesarã a

                                                    de-bãsificãrii culturii române

atrãgându-ne atentia cã  e gresit sa punem semnul egal intre marii oameni de culturã –  Noica fiind un bun exemplu– care au CEVA de spus si epigonii care  au totdeauna de  SPUS  ceva – eventual spiritual , dar cãrora le lipseste  acel ” ceva ”  unic, care nu poate fi  manipulat  = mimat, negociat ,  preluat ; pt. cei din urmã  o rubricã de jurnal, un site ( precum…” New Holism “, de ce nu?  ) este arhisuficient.

Tentatia  irezistibilã a acestora  pt.  “cãrtile de autor ”  le poate fi  fatalã intrucât le scoate la luminã limitele conceptuale de nedepãsit.

caramizi

Non-cartesian  revelation : ” The best things  in life , aren’t things “

 

1. Jocul  noicienilor cu timpul : neintelegerea esentei creative a timpului XX- XXI

       ( problema a fost tratatã deja ,  in detaliu , altundeva pe acest blog si nu o mai reiau ; vezi postul “Prigogine vs Einstein …” din noiembrie 2015 ).

File:The Belousov-Zhabotinsky Reaction.gif Courtesy : Wikimedia commons

 

2 . Jocul  cu posibilul : rãmânerea in ” sensul conventional, ingust ”  posibilul = propensitate

motivatia-la-sala

Nevoia de …ether ( non-local! ). Realismul ( local ) rãmâne dez-articulat, adicã “ in inautenticitate”

lipsindu-i un element esential : conexiunea ( de esentã  nonlocalã ! sau…spooky )

——————————————————————-

3. Unde sunt ” Ideile ” lui Platon de la ” nicãieri ” ( cf. C.Noica ) la ” pretutindeni “

O nouã  intâlnire cu “ zgura ” conceptual-metodologicã noicianã ; cititi cu atentie  urmãtorul decupaj :

” Acum am  sa revin , pentru a treia oara, la povestea cu Ideile lui Platon. Ce sa ma fac daca nici voi nu ma intelegeti ?( curious enough ,

nici intelegerea lui Noica nu este una autentica , profunda…dupa cum veti vedea imediat , asa incât deruta invataceilor sãi e intru totul  justificatã! FF ).

Spuneam ieri ca Ideile  nu sint in afara noastra, ” dincolo”. La care Andrei imi spune:”Atunci sint in noi!

…( Andrei are dreptate doar ca nu in ci intru noi! FF. Dar haideti sa fim subtili, macar din cand in cand : atat maestrul cat si Andrei et comp.  comit o confuzie redutabila, anume intre transcendenta in sens ingust, traditional  beyond – in  ( concept conservativ implicand separatia! = iesirea din limitele – cartesiene – ale sistemului ” in sine ” | si beyond – intru  concept nou, de tip New Holism , care, ca in cazul ” umbrelor “– vezi mai jos ,  ramane in interioritatea  subtil-extinsa ( non-locala daca preferati ) a sistemului de referinta. FF )…

Ei bine, nu sint in noi. ” Atunci unde sint?” o sa intrebati. Va raspund:  Ideile lui Platon nu sint nicaieri; sint acolo unde le gasesti ( termenii incompatibili ” nicãieri ” si “acolo ” demonstreaza inconsistenta ” viziunii ” maestrului ). Iar acolo unde le gasesti, le gasesti mereu cu un rest. ” ( Jurnalul. p. 101 ).

3 umbre in gândirea maestrului : 

a. Ideile ” nu sint in noi ” (enunt adecvat in prezent  DOAR pt. pseudo-fiinte /simulacre de tipul X,Y ( exemplu notoriu : Big- Bang-ul ! ) care, atentie : sunt  simplu date si nicidecum acor-date / attuned – vezi Fig. de mai jos , reprodusa dintr-un post al nostru din 2015:

02-10-2015Perspectiva XXI : Ceva ( ab ; a’b’ ) existã inainte de a fi dat ( A , B ).

” ab ” = Forma / Ideea /esenta originara. X,Y reprezinta  realizari accidentale ,  ilegitime dpv ontologic , fara vreo  legatura cu  Ideea /Forma, ele fiind nimicite ( si nu potentializate! ) in procesul  dezvoltarii istorice ; ab, a’b’= starea de ascundere .Vectorii “↔ ” indicã  actualizarea / potentializarea  sau, in limbajul conventional, nasterea si moartea.   Cei aflati, ca si mine, in dezacord profund cu” mitologia Big-Bang ” = fara ” rest “!  , vor recunoaste imediat  in  “schema      Evanston ” alãturatã, singura alternativã  ( la istoria autenticã a universului ) care  pare a fi conformã  cu dialectica Naturii XXI. Departe de a fi perfectã , aceastã schemã  reuneste intr-un combo  conceptual-metodologic deopotriva coerent si plauzibil:

– pe PLATON , intr-o versiune actualizata.  Am in vedere rest-ul noician  care, intr-o abordare elaborata,  corecteaza in mod decisiv  si nu doar metaforic etc. , marea eroare a lui Platon = detasarea  arbitrara de Socrate , respectiv  ruperea Ideilor de orice urma de sensibilitate. Nu putini dintre cei cu care am  discutat in direct ” schema Evanston ” au trecut usor peste câteva implicatii  care mie imi par esentiale pt. o perspectivā contemporanã autenticã . Iatã doar douã dintre ele :

a. toate absoluturile  ” istorice ” gen spatiul absolut  newtonian, au la  origine  ruptura  ” purificatoare ” dintre Platon si Socrate si

b. dincolo de conexiunea  non-ergonica  (  non-localitatea  fundamentalã, de esentã potential- posibilã , practic independenta de distantã = suportul  inseparabilitatii universale ), sistemele  materiale ( vezi  A ↔ B  ) sunt, fãrã exceptie ,  ergonic conectate  = non-localitate nefundamentalã sau regionalã , dependentã  de distanta  intersistemicã; poetii au perceput corect acest tip  traditional de conexiune dependenta de distanta  atunci când  au formulat…principiul “ ochii care nu se vãd se uitã “. Din pãcate,  cele douã tipuri distincte de non-localitate sunt uneori  confundate sau – mult mai frecvent- abordate exclusivist, cf logicii ” either / or”. De retinut un aspect extrem de semnificativ  pt. abordarea non-cartesiana aflata in plin  ( si totodata dificil ) proces de edificare, am in vedere articularea / continuitatea necesara  dintre dat ( attention: a nu se identifica datul autentic ,  ontologic legitimat de radacinile sale  potential-posibile si datul sintetic introdus arbitrar : A,B ≠ X,Y ) si acor-dat ,respectiv dintre conexiunea ergonica si conexiunea non- ergonica = fundamentala. Schema Evanston evidentiaza  un fapt decisiv – de regula trecut cu vederea – anume: cele doua tipuri  de conexiune nu sunt echipotente , ierarhizarea lor facandu-se nu oricum ci  conform modelului

                   conexiunea ergonica intru conexiunea non-ergonica.

Mi-am permis aceasta detaliere ( pe care W.Pauli ar aprecia-o ca pe o incercare absolut inacceptabila de…virtualizare a fizicii ) intrucat o consider  indispensabila pt. intelegerea  profund- corecta a raportului complex  dintre gravitatie  ( care cf. lui Einstein nu este o forta sau , in termeni actuali , este o conexiune non-ergonica , de esenta potential – posibila) si inertie – manifestare local-ergonica ( un rest ! )  avand la origine…gravitatia: inertia intru gravitatie ! 

– pe MACH , a cãrui “immediate connection ”  trimite – fara vreo garantie fizica anume – la inseparabilitate;

-pe BACHELARD ( “ceva existã inainte de a fi dat “- premisa ontologicã a attunement-ului/ acordãrii) ;

– pe HEIDEGGER si SCOALA  DANEZA de Filosofie ( cerinta ” beyond things” sau / si a ramanerii in posibilitate ) 

– pe BOHM ( holomovement; dialectica  unfolding / enfolding );

– pe BELL si COSMOLOGII CONTEMPORANI ( beyond measurement: observable intru beable ) si, last not least,

– pe PRIGOGINE ( beyond equilibrium : linear intru non-linear ).

————————————————————

b . Ideile ” nu sint nicaieri ” . Corect este  sã recunoastem ca Ideile au statut ontologic de beable in sensul cã ele – ca si  the new ether = a0P – existã pretutindeni ! desi nu ca actuali/reali in sine si 

c.  Ideile “sint…unde le gasesti ” . Chiar asa: gãsim…Ideile ? A gãsi trimite la descoperire  (observable  / finding ) or  aici raportarea ( avizatã) trebuie facuta  la “beable ” = un being / becoming  subtil, intrucât  Ideile , ca mod de organizare a unei potentialitati indestructibile,  existã chiar si in stare ne-descoperitã!, descoperirea fiind un proces emergent , nu mai mult.

Dar , atentie la urmatoarea  ” luminã “= o autenticã  strãfulgerare de geniu noician care pe mine personal m-a ajutat enorm:  ” le gãsesti  mereu cu un rest“.

Câteva detalieri : Ideile  ( ca modele de esenta potentiala ) se… gãsesc / participã – fara exceptie! – in / intru! orice fiinta autenticã , fiind mai mult sau mai putin prezente / active in functie de calitatea fiintãrii sistemului. Prin  afirmarea existentei unui ” rest “ Noica depaseste conceptul conventional de ” absolut abstract  “ sau ” absolut in sine “ , pe care l-am intâlnit , cu deosebiri neesentiale,  pretutindeni,

de la Platon la Newton…Lorentz,Einstein, Tesla, azi…  spre exemplu , atât spatiul absolut cât si timpul absolut  in acceptia newtonianã , precum si realismul local in  versiunea lui Einstein  , sunt

incompatibile cu autenticitatea XXI fiindcã le lipseste the Machian ” immediate connection ” altfel spus – inseparabilitatea . Mi-au trebuit ani de zile de reflexie , penibilã uneori , pt. a intelege  cã nu existã , nu poate exista un ” absolut  in sine ” / in stare dezarticulatã ; indemnul heideggerian ” dincolo de lucruri

trebuie asadar inteles nu ca o separare / rupere de lucruri ci  ca o inseparabilitate de distincte ( de tipul aparentzã / profunzime, cea din urmã trimitând la ” starea de ascundere “ ) : dincolo de lucruri dar intru lucruri, undeva cât mai aproape de  esenta lor originarã = Idee / Formã.  Acesta este , de altfel, sensul larg , autentic al transcendentalitãtii XXI : beyond / intru adicã  beyond sistem dar intru sistem.

=

Alegoria pesterii : de la beyond – in ( ? ) la beyond – intru ( ! ).

    Umbrele ca  forme subtile ale realului , nu sunt entitati in sine ci apartin sistemului  fiind , asadar, la fel de…ne-fundamentale ca si acesta ! Ele prefigureazã totusi formele  non-locale fundamentale ale existentei pe care  Einstein – si einsteinienii  rigizi – le vor eticheta de pe pozitiile unui pozitivism  confortabil  ca…spooky.

Rezultã cã Ideile lui Platon nu mai pot trimite AZI la o potentialitate  pura / abstracta  de tip matematic ( P0 ) ci trebuie “prevazute” cu un “ rest “ de esenta realista ( a0P0, a0 fiind introdus / numit de mine “ actualizator “ care sa   permitã o articulare fizica subtila, dar  de o  mare semnificatie practica! ; asa – si nu altfel – se explicã utilizarea sistematica de cãtre mine a particulei “ quasi “:  simultaneitate quasi-absoluta ” , ” viteza quasi-infinita ” , etc. Revin , fara a ma repeta : un exemplu  sugestiv  pt. cei preocupati  efectiv  de dezvoltarea perspectivei   non-cartesiene , promovata in mod programatic de New Holism:

                    inertia  reprezinta  actualizatorul ireductibil al gravitatiei .

Cu toate acestea  unii cercetatori  neaga pur si simplu  existenta inertiei  in vreme ce altii, mult mai numerosi , ignora / neaga distinctia,preferand  sa  identifice inertia cu gravitatia, respectiv ergonicul cu non-ergonicul ( alte reductionisme similare  pot fi indicate cu usurinta: timpul cu timing-ul, posibilul cu propensitatea, etc.).  O remarca   personala  ” veche ” , datând  inca de la prima mea lectura a ” Jurnalului ” ( prin 1984 ): dacã Noica  sau GL  ar fi acordat atentia cuvenitã  “ rest “– ului, expresiile bâlbâite de tipul ” Ideile nu sunt in noi ” sau “Ideile nu sint nicãieri ” ar fi fost  in mod sigur filtrate, deschizându-se astfel  o cale –  attention : Romanian way  !- spre autenticitatea intregii cunoasteri XXI. Din pãcate , noicienii nu inteleg nici mãcar acum esenta  constructiva a criticismului meu  ci considera astfel de tentative  culturale ( indispensabile pt. dezvoltarea actuala a ideilor  si, desigur, a Ideilor ) ca pe niste…atacuri la persoanã intreprinse dintr-un  exces de… frustrare,  senilitate , securitism , etc. . Este vorba mai curand de  specificul  drumului accidentat  parcurs de cultura românã – de la rosu la oranj – pe care  regimul cârcotas al lui T.Basescu i-a asezat pe ” noicieni ” in mod ferm  si …” pentru asta va multumim”.

Courtesy:scotslawthoughts.wordpress.com  : Plato’s Horse

Sugestia noicianã a “rest”-ului  m-a ajutat – intre altele – la elaborarea  modelului non-einsteinian al timpului si spatiului ,

numit “ penetratie “ care nu este un ” absolut abstract “ ( pe linia sugerata de  Nikola TESLA ) ci prezinta  o curvatura infinitesimala ireductibila

permitând articularea  efectiva ( desi de o esenta acauzala ! ) cu lumea reala. Faptul ca Einstein a exacerbat aceasta curvatura  ,

fãcând din ea un absolut de esenta matematica  ( interesant, chiar genial  sub raport descriptiv dar  fara o valoare explicativa anume )  poate fi inteles  – nu si acceptat ! – daca tinem seama de oroarea pozitivistului Einstein fata de orice entitati ” spooky ” care , iatã , se pot dovedi totusi fundamentale.

O aplicatie directa a  penetratiei  cu curvatura quasi-nula ( sau cu rest! sau cu ” minori ” ! ) o constituie  explicatia  de tip “ guiding physics ” oferitã de mine cu ani in urma  unei redutabile enigme a fizicii conventionale , redata prin simbolul “ 2sE “, prezentata in detaliu pe acest blog ( vezi postul Beable or observable , Mr. Bell? Curând voi re-edita acest post incercând sa ameliorez unele exprimari care nu mã mai satisfac ).

4. Dincolo de Peratologia conventionalã :

prin SIMULARE , limitatiile  redutabile ca Eidos  si Ding an sich ( precum si umbrele  insesi, pe cât de des amintite de autorii conventionali din clasa ” in ” pe atât de  defectuos reprezentate ! ) pot fi de acum modelate / tunelizate / asimilate – performantã  conceptual – metodologicã de exceptie – incã neinteleasã in esenta ei , de tip ” beyond intru ” – si pe care o datorãm atât fizicii cuantice cât si prietenilor  IT-isti.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1b/10kevau_au.gif

 

 

Electrones efecto tunelPhoto: Max Planck Institute

            

” Efectul tunel ”  si autenticitatea XXI

Courtesy: geocities.ws
                                                                                                                    

Ce alegeti : peratologia noiciana ( a  ” bolovanului”  ) sau pe cea profund – subtila a ” electronului” / undei ? Optiunea mea : both!

Ajuns – transpirat – pe culme , GL  ar trebui sã priceapã : se poate si altfel !


Leave a Reply