Un imperativ urgent si dureros al Romaniei 2015 : de-basificarea culturii si a educatiei

This entry was posted by on Sunday, 17 May, 2015 at

De ce nu pot  fi Liiceanu-Plesu (si nici Noica !) generatori de culturã XXI ?

   

Motto : ” Este mult adevar in  ce spuneti dar si mai mult loc  pentru nuantari sau chiar, uneori,  pentru respingeri “

                            Sorin VIERU  catre Noica – ” Jurnalul de la Paltinis “, p. 215

  roysafaris.com                                           Tãcând imens…

                                                    De la cultura ” rosie ” la cea oranj : liber la culturã…

Remarca  lui Sorin Vieru , reprodusa mai sus , are in vedere logica noua , de esenta matematica – logicã evoluand dezinvolt  ( “gratios ” in termenii lui Noica ) in  sfera lui ” de ce nu ?  ” – o forma ” proasta ” a posibilului  care nu ar  face decat sa rupa cercetarea onto-logica de  realitatea individuala , diminuand astfel drastic semnificatia hermeneuticii/ logicii lui Hermes. Aprecierea lui Vieru ( ” exista  mult loc pt. nuantari / respingeri ” ) poate fi extinsa,  fara a gresi prea mult , asupra intregii opere noiciene , caracterizata de catre maestrul insusi printr-un dramatism generat de faptul ca “ nu am obtinut si exactitatea“. In adevar , aceasta inexactitate vizand atat metodologia ( alegerea directiei  ) cat si elaborarea conceptuala ( mai curand metaforica ) a condus la o sumedenie  de adevaruri partiale  care nu doar ca nu tind sa  se apropie  de autenticitatea XXI dar – asa cum voi arata in continuare - se indeparteaza  progresiv de aceasta.

                 1.   Timpul noician = un timp al lucrurilor stabile = o anexa a spatiului

Image result for C.Noica

Preluand  fara retineri semnificative , conceptia  lui Einstein despre spatiu si timp ( centrata pe  ” things ” = sisteme stabile , respectiv pe un realism local  consecvent , generator de contradictii metodologice insurmontabile ) , Noica  ” rezolva” problema raportului dintre spatiu / timp  intr-un mod  reductionist care pune sub semnul intrebarii intreaga sa  teorie ontologica . Iata catteva  asumari  reprezentative , incompatibile cu  noua fizica XXI  : ” Este clar ca noi am anexat timpul spatiului. Asa incat cei care ca Bergson sau Heidegger raman astazi anexati  problemei timpului imi apar intarziati.  Trebuie sa iesim  din problema timpului ( ?? FF ) si sa facem din spatiu  un zeu , unul bun, nu destramator ca Zeul Chronos; pentru ca spatiul  e bildend, e formativ. Timpul este inghitit ( ??, FF) de spatiu, devenind cea de a patra dimensiune a lui. ” ( Jurnalul, p. 221 ).

http://new-holism.com/wp-content/uploads/2010/05/Nonsymmetric_velocity_time_dilation1.gif 

Fig. 1 : Acceptia cartesian/ conservativa a timpului ( timpul ca durata ). Daca ar fi asa, pt.o situare

” intru timp ” ar fi de ajuns ( vezi fig. ) un simplu ceasornic ( eventual cu…cuc).

 Dupa 1960 , odata cu  patrunderea in stiinta a ” sistemelor dinamice complexe “ sau , mai pe scurt , a complexitatii, metodologia cartesiana , de esenta realist – sumativa , si-a pierdut  fundamentalitatea  in favoarea inseparabilitatii ( de distincte ! ) ; o mutatie absolut remarcabila se produce si in raportul dintre real / posibil, trecandu-se  de la modelul  traditional anistoric  “posibilul intru real ” la modelul nou, al potentialitatii active : realul intru potential. Aceasta inversare de perspectiva  ( perceputa de catre Noica mai curand intr-un sens metaforic : ” azi traim in posibil “, fara consecinte onto-logice majore ) , a cuplat potentialitatea cu timpul , scotand temporalitatea de sub  ” dictatura ” conservativa a  geometriei : timpul noician , de natura disolutiv – destructiva a devenit  timp generativ , ca pulsatie intre potential – actual  ( actualizare ) si intre actual – potential ( potentializare ).Aceasta tranzitie de la ” durata ” la ” pulsatie “  a ramas  neasimilata de catre Noica si adeptii sai , fizica XX ( si, in buna masura , fizica inceputului de veac  XXI )  mizand in continuare  pe  modelele de inspiratie cartesiana tip  ” space-time continuum  ” ( gaselnita minkowskiana, profund reductionista fata de  fizica nonlocala si, corelativ , fata de modelul ” timpul ca pulsatie “, vezi Fig. 2 ) . In acelasi timp  a circulat – si circula inca nestingherita –  o mostra  absolut inacceptabila de ” intelepciune conventionala ”  formulata  de catre J.A.Wheeler : ” Spacetime  tells matter how to move ( ??, FF ), matter tells spacetime  how to curve (??, FF )”. Inautenticitatea exploziva a formularii wheeler-iene consista in faptul ca spacetime e “mut ”   in dialogul cu materia ( fiind ” a glorious  non- entity” ), in vreme ce matter  nu poate  determina  practic curbura spacetime acesta nefiind  a physical field ci un construct matematic ( va reamintesc faptul ca insesi   ecuatiile relativitatii generale  sunt perfect consistente  ” with spacetime  that contains no matter at all ).

Minkowski_lightcone_lorentztransform_png                           Fig. 2 : “Raiul “minkowskian – or ” the methodological local prison

———————————————————————————————————————————————–

                                   2. Dincolo de lucruri : Perspectiva Heidegger – Biemel

Poate cea mai importanta lacuna  a ” Jurnalului ” ( si, cu unele rezerve , a intregii opere noiciene ) o constituie absenta unei perspective elaborate ( deopotriva cuprinzatoare si  consistenta )  care sa permita o abordare eficienta a  problematicii specifice ” cunoasterii   XX ” – XXI  cum ar fi : particularitatile  ontologiei holistice, tranzitia de la  modelul  mecanicist  ” universul ca masina ” la ” universul ca organism “ , recuperarea fundamentalitatii timpului in raport cu spatiul ,  emanciparea gandirii  de sub   influenta nefasta a  limitelor conceptual-metodologice conventionale  impuse autoritativ  de catre Einstein, Bohr, Pauli, Heisenberg, samd. Cateva exemple  prezentate sumar care atesta ca , din pacate, atat lui Noica insusi cat si invataceilor sai le-a lipsit VIZIUNEA ( ” see the whole picture ” ):

-  ideea iesirii din  problema timpului trebuia  inteleasa nu oricum ci  ca abandonare  a timpului – durata ( care ramane insa valid ! in domeniul practic- aplicativ , al vietii cotidiene ) si  promovarea  unui timp – creativ , cuplat nu cu lucrurile  ci cu potentialitatea noua, activa (  specificarea de catre mine a  acestui timp  ca ” pulsatie ” nu este poate cea mai buna optiune );

- recunoasterea  fundamentalitatii potentialului – posibil in raport cu lucrurile / realii trebuie  nu doar afirmata ci  pusa sa lucreze onto-logic , oferind singura solutie  valida  la problema genezei , prevenindu-se astfel  tentatia facila a  pseudo-solutiilor ” savante ” de tipul ” universul  s-a nascut din…nimic “, etc. Marele avantaj  al recurgerii la potentialul – posibil   este dat de faptul ca acesta nu dispare niciodata , orice actual / real  nefiind altceva decat un potential aflat intr-o stare ( temporara ) de trapping. Demn de mentionat este si faptul ca , dincolo de  aspectul generativ ( esential, in opinia mea )  potentialul-posibil  constituie si suportul fizic  al activitatii de attunement ( acor-dare )  a tuturor realilor ceea ce explica , intre altele  de ce ( si cum anume )  orice selectie  naturala este  una pre-determinata  desi nu cauzal/ actional ci subtil / acauzal. ( vezi Fig. 3 ).

- Intrebare – test : Paltinisenii – in frunte cu maestrul – nu pot raspunde in mod  corect / creativ la niciuna dintre marile  dispute  de tip sintetic  ale  filosofiei contemporane. Suna scandalos ? Nu e cazul,  intrucat  pe langa problemele de esenta – cum este cea a   raportului corect dintre timp si spatiu, ” rezolvat”  à la Descartes , printr-o …anexare – sunt numeroase probleme  ” de detaliu ” la care atat ” Jurnalul ” cat si  ” Tratatul de ontologie ” sau ” Devenirea intru fiinta ” in ansamblu,  raman fara replica intrucat lipsindu-le perspectiva  autentica ( si nu una improvizata…ingenios ) noicienii nu au acces la  syncategorii (  categorii in sens larg ) care constituie  principala cucerire conceptuala a gandirii filosofice  contemporane. Un exemplu concludent : prezentand  contributia sa ( semnificativa! ) la  modernizarea  principiului identitatii , Heidegger remarca un aspect  deosebit de interesant, anume ca identitatea  fara mijlocire  ( numita de mine ” identitate in sens  ingust”  )  a rezistat  mai bine de doua milenii , desi categoria de dezvoltare , in toate variantele sale istorice , ar fi avut o stringenta nevoie de  introducerea mijlocirii ( ” identitate in sens larg” ). Si acum  intrebarea – test :

CARE ESTE FACTORUL  METODOLOGIC DECISIV CARE  a INTARZIAT  2000 ani si, TOTODATA  ( cu Heidegger ) , A FACUT POSIBILA  TRANZITIA  DE LA  SENSUL INGUST LA SENSUL LARG AL IDENTITATII?

                              Evident ca eu nu astept un raspuns public dar , daca noicienii au un minim de onestitate …epistemologica , trebuie ca intre ei – cel putin –  sa incerce  sa recunoasca ( sau sa depaseasca! ) limitele intrinseci ale unei ” rostiri filosofice românesti ” care  in loc sa clarifice  “misterele ” gandirii universale  mai curand le  complica , plasandu-le programatic intr-o ceatzã spiritualist – metaforicã ( nu lipsitã de…sarm). Mobilul – strict cultural – al acestui test este cat se poate de transparent: el  pune la incercare  aptitudinea efectiva a  gandirii paltinisene de a functiona ca un autentic instrument de cunoastere intr-o lume  deopotriva complexa si dinamica; bineinteles  ca  negasirea unui raspuns adecvat ( raspuns care va fi prezentat  de mine in curand, pe acest blog )  va trebui sa conteze ca un semnal de alarma chiar si pt. cei dispusi  sa puna in continuare – vinovata continuare ! – semnul egal intre  constructia filosofica autentica, substantiala si  tentativele  de cozerie eseistica ale ” urmasilor lui Noica”.

Image result for nicolae brebanideeaeuropeana.blogspot.com

 

Nicolae BREBAN  are tot dreptul sa afirme ca lui GL i s-a stricat caruta filosofica pe drum , un drum pe care eu  ( preluand un inspirat termen al lui Ion Frunzetti )  l-as numi “ Soseaua Efemerinde “: pe aceasta sosea, prevazuta cu multiple refugii ademenitoare  se poate” mânca,  mânca imens ” dar nu oricum ci…tãcând. Mai exact : tãcând imens. Cei  care vizeaza atingerea perfectiunii ( sub forma atat de draga maestrului : cea a treimii ) pot  lesne  intregi  sirul de  imensitati  : mâncând , tãcând, c…nd ; sugestia mea “ cãscând ”  trimite evident catre somnolenta indusã  tãcânzilor,  decenii de-a rândul , de intãlnirea, altfel destramatoare , cu performanta filosoficã  autentica.

02-10-2015

 

 

 

 

 

 

 

Fig. 3  Diagrama Heidegger – Biemel / Perspectiva XXI : Ceva ( ab ; a’b’ ) existã inainte de a fi dat ( A , B ). ” ab ” = Forma / Proiectul /esenta originara. X= pseudo-A, Y = pseudo-B reprezinta  realizari accidentale ,  ilegitime dpv ontologic  , fara vreo  legatura cu Forma deci ne-acordate, ele fiind nimicite ( si nu potentializate! ) in procesul  dezvoltarii; ab, a’b’= starea de ascundere Vectorii “↔ ” indica  actualizarea / potentializarea .

In Fig. 3 este prezentata succint dar inteligibil  ” perspectiva XXI ‘ , sugerata mie atat de indemnul heideggerian (  ” e timpul sa patrundem dincolo de lucruri ) cat si de  atentionarea  lui W. Biemel  de  a orienta aceasta penetratie spre starea de ascundere “. Fig. 3 contine ( explicit sau implicit ) mecanisme adecvate, eficiente , atat pt. explicarea genezei  realilor ( via actuali / actualizare ) din potentialul – posibil cat si pt.modelarea  activitatii  de ” attunement “ a acestuia; ca un bonus , diagrama  ofera  un suport fizic  atat modelului noician ” devenirea intru fiinta ” ( una dintre inspiratele  elaborari ale lui Noica )  precum si  schemei complementare – cel putin la fel de importante – anume cea a  unei dezvoltari  armonizate  a universului ca organism ( o devenire  nu oarecare, nici – doar – o ” devenire a devenirii” ci  o ” miraculoasa ”  devenire in-fiintãtoare  ) care poate fi redata  prin sintagma ” fiinta intru devenire”. Ignorarea / subevaluarea  acestui ultim aspect ,  a stat la baza respingerii intr-o prima  ( si dureroasa ) faza , ca fiind ” nestiintific, teleologic  “, a modelului ” GAIA ” ( elaborat de James LOVELOCK si Lynn Margulis ).

                        

Image result for C.NoicaPhoto: contemporanul.ro
” Sfanta Treime ” a culturii române sub Basescu.”Pe mâinile cui ne-ai dat, Doamne? “

3.  Noicienii si  autenticitatea XXI : necuprinderea  sistemelor dinamice- complexe

greu_cu_portiera

In abordarea aspectelor  generale XX – XXI (  existenta , geneza , treceri, reflectare / dez-valuire ...) precum si a celor particulare  ( peratologie, etc. ) Paltinisul  evita (… cu eleganta ) complexitatea dinamica , vie  preferand sa  zaboveasca intr-un  derapaj conceptual   picant , de esenta umanist-reductionista.
 

photo: freerepublic.com

 La vremuri noi…tot noi.  Si APELUL dnei Carmen M.?! = Musatisme

  “Am iubit in viatã! Si-am urât!

          Am urât cu patimã urâtul!

          Porcilor ce n-au alt gând decât

          sã-si indoape rânza pânã-n gât

          si-ngropat de-oi fi sunt hotãrât

          sã le umplu cu tãrânã râtul…”

                                              Ion FRUNZETTI – Ostrovul meu ( 1957 )


Leave a Reply