Archive for November, 2013

Four Reasons Why Books Are Better Than Ebooks

Posted by on Thursday, 7 November, 2013

Author: Emilian Felecan

 

 

nane

I have a Kindle and have read tens of books on it but a physical book, the type of book that you can hold in your hand and flip pages through will never go away. Here’s why:

Feel

The way the paper feels, the cover art, the pages, the layout and the back cover are extremely important to the overall feel of the book. On top of that you have that new book smell that just makes you want to start reading! There is also the feeling that comes with having a large library of books sitting on the shelf.

Ownership

Once you buy the book, it is yours forever. You can loan it, you can burn it, you can use it as a paper weight, you can chop it, or you can sell it and get some money back. It is simple to do and there is no need to worry about digital rights management.

Long shelf life

Paper books have a ridiculously long shelf life if properly cared for. Store them in a dry, cool place and books should last for decades. You might even leave some for your children as an inheritance!

Cost

You can pick up used books for pennies on the dollar. Sure they might have some scratches, some writings on the margin, or bent corners but a good bargain is a good bargain!

I am a big proponent of having digital books in addition to, and not instead of physical books. It is hard to find information in physical books (there is no search box!) while ebooks make this process a lot easier. That is where part of the problem comes in. Ebooks need to be in a certain format in order to be searchable, such as PDF. The fast way in which technology is evolving means that ten years from now you might not be able to open a PDF file that was created today (who knows even if PDF will be around ten years from now). It also means that you have no idea what type of device these ebooks will be read on ten or twenty years in advance. There is just no way to keep that data in a “universal” digital format that will last for many decades.

In terms of loaning digital books you will always be at the mercy of the content provider you bought the ebook from. If they ever decide to stop loaning ebooks, or modify the terms then you have absolutely no recourse. It is their marketplace and they dictate the rules. You have absolutely no ownership over that content. It is also impossible to resell an ebook and recoup some of the costs.

Of course, digital books also lack the tactile feel of regular books. At best you might be reading them on a Kindle or a Nook, or some sort of other ebook reader. However, a lot of ebooks are read directly on laptops or tablets which makes for a subpar reading experience. It also completely takes away any sort of “feel” from reading the book and replaces that with the feel of the device that you are using to read the ebook.

What ebooks lack in feel, they certainly make up for in terms of price. Ebooks are overpriced considering that it barely costs anything to distribute or make another copy available. Sure, from time to time you might be able to find a few 99 cent ebooks (or even some free books for that matter), but overall the price is considerably higher than used paper books. Especially when you consider that there is no resale value for digital books.

No matter how advanced ebook readers get they will never replace the regular, old fashioned book.

Published: Sept. 21, 2012

========

P.S.   Recent , Emilian si-a serbat in Romania  ziua de nastere. Reproducerea articolului  de mai sus reprezinta micul meu dar cu aceasta ocazie ,  atragand atentia cititorilor  ( multi, putini ) ca fiul meu practica aceeasi logica generoasa ” both / and “ ( ne-exclusiva ), ca si tatal sau. La Multi Ani, Son !

Methodological Marginalia ( II ) : BEYOND Einstein

Posted by on Monday, 4 November, 2013

” We need an essentially new way of thinking if  mankind is to  survive. ”  A. Einstein

– Al doilea dialog cu Catherine –

Catherine: Ca profesoara de fizica  am fost ( si sunt ) deosebit de interesata  de introducerea ipotetica  a unei noi forme ( conceptii ) spatiale anume ” Non-Einsteinian  space “ ( Fig. 10 ) , figurã pe care am si expus-o in laboratorul in care imi desfasor activitatea  impreuna cu alti 2 colegi ( A si B ). Din pacate acestia nu au fost incantati de   initiativa mea , rugandu-ma ca dupa ce-mi tin orele sa … iau  figura  cu mine, acasa intrucat  ei raman “cu Einstein ” . Mai exact, unul dintre ei ( A )  afirma ca  de fapt nu exista nicio legatura / continuitate intre  EPR – 35 si ”  non-einsteinian space”, in vreme ce  B acuza o evidenta lipsa de originalitate a modelului, tinand seama ca , cu decade in urma , N.Tesla  sustinuse  existenta unui spatiu absolut, neafectat de curbura. Incercarile mele de a-i convinge au  esuat  complet , urmand ca la fiecare   final de lucrari practice sa-mi iau   plansa si s-o depun in sertar. Cum ar fi trebuit sa procedez? ——————————————————————————————————————–

Florin : Cred ca ai procedat corect: colegii A si B nu pot fi convinsi de la o zi la alta fiindca ei nu vor sa fie convinsi. Lena insasi , cand i-am prezentat pt. prima data modelul a refuzat sa-l ia in serios  pe motiv ca e prea simplu  si ca fizicienii de talia lui Einstein, Eddington ,…  si l-ar fi imaginat cu siguranta daca ar fi avut  o valoare macar sugestiva. Sa recunoastem: schimbarea efectiva a unei / unor convingeri reprezinta un proces stresant, dureros, ca o despartire de tine insuti. Cu atat mai mult cu cat – la o privire cartesian – purista , inseparabilitatea metodologica  a celor 2 modele  nu sare in ochi:  EPR tine de  mecanica cuantica , implicand  corelatia cuantica dintre 2 sisteme (  bridging the gap intre pozitiile sistemelor  1 si 2, respectiv intre momentul 1 si 2 ), in vreme ce  spatialitatea noua, non-locala  apartine fizicii relativiste neconventionale. Privite mai de aproape  insa modelele ” EPR”   si ” Fundamental space / ether “ sunt efectiv inseparabile fiind ambele centrate pe potentialitate / entanglement. De fapt, cand am demarat  la Universitatea din Brasov constructia  numita acum ” autenticitate XXI “ m-am bazat pe cel putin 4 experimente ( fizice sau gandite )  care in sec. al XX-lea ramasesera  mai curand descrise ( inacurat ) decat explicate : 1. experimentul lui Young ( 1800/1803 ) 2. experimentul Michelson – Morley ( 1887 ) 3. explicarea efectului foto-electric – 1905   ( un mare succes  al tanarului Einstein, care a fost, din pacate,  gresit pus in valoare  in demersul  ” fundamentele fizicii” intrucat  i-a permis lui Einstein sa extinda in mod stipulativ /arbitrar concluziile  rezultate dintr-un context  de tip “ collision ” =  granularitatea luminii asupra  altui context , calitativ diferit = propagarea luminii  ( ca unda! ). Acest transfer  facil , lipsit de o ratiune fizica suficienta ( ofera oare  un anumit succes local  o astfel de ratiune generala ? ) coroborat cu rezultatul quasi-negativ al exp. 2 , au stat la baza excluderii de fapt in  anul 1905 ( si dupa ) a ether-ului din fizica. Einstein: lumina  ( ca flux de particule ? ) nu are nevoie de ether pt. a se propaga… Ulterior, Einstein a inteles   ca a comis o gafa metodologica  uriasa si a incercat  o reabilitare a ether-ului ( dar numai una…  diplomatica , altfel ar fi trebuit sa-si anatemizeze propria constructie – STR, centrata in mod simplist pe principiul invariantei vitezei luminii ) – demers anemic/ duplicitar   care  nu a mai convins pe nimeni, fizica moderna ( si contemporana )  preferand o evolutie pozitivist – realista , in care succesul  descrierii FAPP ( “la obiect”: if it works…it’s true ) a redus la tacere – pe durata unui secol !- orice demers explicativ …ether-ial. 4. paradoxul EPR. In toate aceste 4 experimente / modele actorul principal – ether-ul ( cel putin in forma sa fundamentala, ca potentialitate ) a fost marele absent, ceea ce explica puzderia de paradoxe  definitorie pt. in-autenticitatea XX. Now, referitor la originalitatea modelului” Non-einsteinian space” : Tesla ( altfel, un mare fizician ) nu are practic niciun amestec in sensul ca noi  nu am acceptat/ promovat  punctul lui de vedere = negarea  expresa a curvaturii spatio-temporale  ci am admis-o ca  pe un fenomen nefundamental , introducand insa cu toata decizia un factor fizic nou ( inclusiv pt…Tesla ! ) penetratia  de aici  modelul  curbura intru penetratie  ca baza explicativa a rolului fundamental care revine noului ether XXI.

512px-Alfa_beta_gamma_radiation_penetration_fa————————————————————————————————————————————————————

C.- Cand am luat cunostinta de acest model spatial   non-einsteinian, am trait un sentiment de eliberare, desi sincer vorbind , mi-a fost peste putinta sa  concep imediat ( sau sa explic in mod coherent colegilor  fizicieni )  avantajele  metodologice  aduse de penetratie. As dori mult ca , in cateva fraze, sa expui pt. mine si pt. cititorii blogului care ar fi  principalele castiguri  conditionate de  renuntarea la dogma einsteiniana. ————————————————————————————————————————————————————- F.- Sentimentul  de eliberare la care te-ai referit este absolut legitim iar avantajele ( ipotetice, perfectibile ) sunt multiple si profunde. In primul rand voi mentiona  restaurarea absolutului  sub forma…atenuata a  timpului  quasi-absolut ( time in itself  nu combinat cu spatiul !), a spatiului  quasi -absolut , a miscarii si vitezei quasi-absolute, a  simultaneitatii  quasi -absolute… si , ca o rezultanta , restabilirea / reintroducerea   individualitatii in fizica contemporana. Aceasta senzationala rasturnare de perspectiva  ( care va arunca la gunoiul istoriei nu relativitatea  ” sanatoasa” ci doar relativismul ) a devenit posibila  datorita faptului ca penetratia – prin actiunea ei  omogenizatoare ( universul aparand acum ca  fiind relativ isotropic si omogen  = quasi-Euclidian la scara mare ) ofera sansa unui  autentic  absolute /  privileged reference frame ( APREF )  a carui existenta a fost / este  negata in mod explicit de catre Einstein si einsteinieni. De acum individul fizic ( orice sistem material distinct )  poate fi caracterizat printr-o identitate existentiala proprie ( own speed / velocity  raportata la APREF ) si nu doar prin viteza relativa fata de sistemele  …inertiale standard, etc. la fel cum individul social  se particularizeaza prin  domiciliu , nume – prenume, DNA : rezulta ca Einstein a incercat generalizarea unei situatii …homeless –  intalnita si ea in lumea reala dar numai  ca o exceptie…patologica. Semnificativ  ( si stimulativ pt. mine ) a fost faptul ca Florentin SMARANDACHE  in lucrarile sale tip ” Teoria Absoluta a Relativitatii ” a introdus  in premiera mondiala conceptul  anti-homeless , aparent  inconsistent  de “ observator absolut! Felicitari…Florache, atat pt. prospetimea / profunzimea gandirii cat si pt. curajul  sustinerii ( profesore, daca-ti displace  contractia  mea…non-lorentziana – eventual dupa cum si mie imi displace profund termenul de provenienta…insulara ” quanglement “ , in primul rand fiindca se bazeaza pe un pleonasm =  entanglement-ul  – in forma sa uzual acceptata -fiind prin definitie unul cuantic – da-mi de veste si rezolv  imediat …  litigiul ). Penetratia, corelativ cu formele gradual diversificate de ether carora le da nastere – local ether , non-local ether , meso – ether– permite explicarea fenomenelor de  masa, inertie, gravitatie  nu prin interactiunea  universala  ( asa ceva nu exista in lumea reala ! ) dintre sistemele de materie barionica  apropiate sau departate ( cf. principiului lui Mach care fara mecanismul  newtonian – iluzoriu! – numit  ” action at a distance ”  ramane…mort ) ci prin  cuplarea / decuplarea / recuplarea cu absolutul realizata quasi-instantaneu  sub forma   influentei  universale a ether-ului non-local asupra  tuturor varietatilor ether-ului local , acesta din urma  fiind  probabil condensat in jurul  fiecarui sistem masiv , sub actiunea locala a masei acestuia. Dupa cum se poate remarca , masa ( respectiv interactiunea ) nu este negata ci devine  nefundamentala  la scara mare. Tot cu ajutorul  penetratiei ( efectul omogenizator amintit mai sus fiind activ si la micro-nivel, in sensul ca , in acest caz cu totul particular,  transformarea energie cinetica  ↔ energie potentiala  are loc practic instantaneu in intreg volumul  sistemului penetrat, lasand  ” fara  obiect ” starea / conditia de  “ dilution” la care s-a oprit van Flandern ) poate fi explicata pt. prima data ” indiferenta” gravitatiei fata de masa ( respectiv densitatea, volumul, forma…) obiectelor care  cad liber intr-un ( acelasi )  camp gravitational – fapt fizic , descoperit de Galileo, care  ar fi stat la baza formularii principiului relativist al echivalentei . Ma opresc aici, cu promisiunea  unor detalieri  in articolele viitoare. ——————————————————–

C.- Daca  am inteles corect pasajul de mai sus, prin introducerea penetratiei se modifica radical situatia conceptual – metodologica din fizica mainstream: pana la urma  ceea ce pare a fi  absolut   superfluu – si prin urmare demn de o decizie ” Occam” – este nu ether-ul ci mai curand  principiul echivalentei ! —————————————————

F.- Bineinteles. Este ca si cum  – independent de  opinia…granicerilor – s-ar desfiinta granitele  dintre doua tari : Republica Inertie si Republica Gravitatie  devin riguros inseparabile si- prin consecinta – daca distinctia dintre masa inertiala si masa gravitationala nu dureaza nici macar o…nanosecunda inseamna ca ea ( distinctia ) nu exista, putand fi invocata cel mult in abstract. ———————————————————————————————————————————————————

Catherine – Spune-mi, Florin, daca lucrurile stau in adevar  asa si nu altfel, de ce continui sa-l asezi – cu o fermitate …demna de cauze mai bune – pe A.E. pe locul I  intre fizicienii secolului al XX-lea? —————————————————————————————————————————————————————–

Florin – Simplu spus : Einstein – chiar prin …erorile sale – unele  principiale! – a impulsionat dezvoltarea  ascendenta a fizicii – in ansamblu – mai mult decat oricare alt eventual competitor ; vei fi poate surprinsa sa afli ca eu, ca metodolog , nu am reusit sa gasesc  un contracandidat  viabil nu doar pt. locul I  dar nici macar pt. locul II , pe care am preferat sa il las…neocupat (  promovand pe locul  al III-lea pe P.A. M. DIRAC  autor – intre altele –  al unui model particular de ether – ether-ul Dirac ). Situatia en detail e mai complicata  dar o putem simplifica  drastic facand apel la cele 2 parti ale unui pahar  semi-plin. Unii autori – de regula nefizicieni ci…publicisti de meserie sau, mai rar , filosofi ai stiintei – vor sa beneficieze de acest moment critic  si sa-si faca un nume sau / si  un…cont in banca , decretand in mod iresponsabil ca Einstein si relativitatea  – inclusiv formularile matematice ! – sunt expirate si trebuie  aruncate defintiv la cosul de gunoi.Altfel spus ei vad doar partea goala a paharului ,  raportarea lor la cealalta parte – cea plina – facandu-se pretextual, superficial chiar ignobil. Un exemplu  relativ recent – amintit  si de tine – il ofera bulgarul Kamen Kamenov , care intr-o brosura foarte vanduta ( aparuta in 2008 )  denunta  inca din titlu ” the falsity of Einstein’s theory of relativity “. In pofida unor ( nu putine ) aspecte  pertinente de critica  a unor inexactitati /extravagante  conceptuale ( einsteiniene ? )  cum ar fi curvatura spatiului – timp, principiul relativitatii, principiul  constantei vitezei de propagare a luminii ( in ambele ipostaze : speed / velocity )  etc. ambitiosul K.K.  scapa din vedere faptul ca  aproape toate aceste  ” einsteinisme ” au fost de fapt preluari  din alti , prestigiosi autori ( ca : Galileo, Newton, Maxwell, Mach,  Lorentz, Poincaré,  Minkowski, Hilbert,…) ceea ce recomanda prudenta / finete  in aprecieri si, mai cu seama, o neslabita preocupare vindicativa ( in sensul nou, constructiv al termenului ) fata de   elementele perene, de continuitate a ideilor – etalon,  fara de care istoria autentica a fizicii nu se poate constitui si  mentine.  Voi exemplifica teza ” prudenta in aprecierile asupra relativitatii ” prin  doua citate scurte dar  extrem de relevante , ambele  preluate din excelentul  studiu  “”On the History of the Special  Relativity Concept ” semnat de  fizicianul rus  Alexei A. TYAPKIN  ( 1998 , in vol. constructiv intitulat ” Open Questions in Relativistic Physics” editor Franco SELLERI , APEIRON – Montreal, CANADA ): 1. “Relativity burst upon the world, with a tremendous impact…The impact that relativity produced, I think,  has never been equaled either before or since by any scientific idea catching the public mind. ” – P.A.M.DIRAC ( 1977 ) 2. The special theory of relativity is not the creation  of a single individual, it is due  to the joint efforts of a group of  great investigators Lorentz, Poincare , Einstein, Minkowski.Max BORN (1959 ) Ceea ce  incearca autorul bulgar sa promoveze in locul  ” falsei relativitati” ( care ar trebui sa vizeze  in mod explicit interpretarile de  factura   relativista = relativismul  ca atare )  este … negarea  abrupta, explicita a  existentei  obiective a  spatiului si a  timpului  :     ” Space is only a conception / image in our mind ” ( p. 80 )  iar intrucat  ” time does not  exist . If it does not exist , then it can not be slow or fast ” ( p. 83 ). Evident, cu astfel de “gaselnite metodologice ” poate fi desfiintata nu doar relativitatea einsteiniana ci…fizica insasi inclusiv sau mai cu seama cea clasica ( Galileo, Newton ), centrata postulativ pe timpul absolut si pe spatiul absolut. Convingerea mea este ca lui K.Kamenov nu-i lipseste talentul (polemic – adesea robust, uneori subtil ) ci viziunea ( inglobanta, echilibrata = sinteza cu armonizator  ) si logica both / and. O critica judicioasa/ echilibrata  a teoriei relativitatii  trebuie inainte de toate sa promoveze distinctia principiala intre  formularea matematica ( in ansamblu  valida!  = partea plina a paharului ) si interpretarile  einsteiniene , adesea  ( dar nu totdeauna )  aberante  , rod al unei intuitii  excesiv de ” libera” in raport cu  rigorile demersului  analitic . Un fapt interesant: unele cercetari recente  au reliefat  o particularitate a creierului marelui fizician , consistand  in legatura  extrem de puternica (“corpul calos ” ) dintre cele doua emisfere cea  stanga ( asumand predominantza  gandirii logice, analitice ) si cea dreapta ( predominantza  gandirii intuitive, sintetice ) , ceea ce ar explica ( macar partial ) atat impetuozitatea  conjectural – stipulativa cu care si-a surprins contemporanii  cat si coloratura afectiva intensa  (” stuborness ” ) cu care Einstein si-a  aparat pana la capat unele dintre elaborarile conceptuale  discutabile ( desi, dupa cum am mai  aratat, el presimtea ca de acum apãrã o cauzã pierdutã ). ———————————————————————————————————————————————————————————————————————

Catherine –  As dori , pt. moment, sa ne fixam atentia  asupra relatiei dintre  erorile de viziune si erorile…fizice propriu-zise. Pe acest blog s-a afirmat – repetat – ca ” Einstein – ca si Hawking – a fost un “ mare fizician dar un mic filosof/ metodolog “, in vreme ce nu putini  specialisti  in…Einstein , afirma ca  realizarile sale exceptionale – din fizica –  s-au datorat intr-o masura importanta  viziunii sale unice , el   fiind cotat drept unul dintre marii filosofi ai secolului al XX-lea. ————————————————————————————————————————————————————————————————————————

Florin – Daca Einstein ar fi  dispus  in adevar de o viziune  dialectica  elaborata  ( pe care eu o  definesc prin sintagma “ see the whole picture “ ) atunci – si numai atunci – el ar fi reusit sa se detaseze de cartesianismul ( dominant  atat in sec.20 cat si in prezent ! ) manifestat  prin  centrarea  conceptiei generale despre lume pe parte / separare / separabilitate. Einstein nu a reusit aceasta performanta, optiunea sa metodo- logica  de o viata  fiind  de tipul ” either / or “. Tin sa subliniez ca Einstein nu a gresit promovand  insistent realitatea locala  si miscarea relativa , dupa cum pozitiv a fost si  modul lui ferm de a apara determinismul cauzal; eroarea  metodologica uriasa  consista in excluderea  ( din ontologie  ! ) a aspectelor complementare care, in ultima vreme, se  dovedesc progresiv a fi  fundamentale  respectiv : realitatea non-locala, miscarea  absoluta , determinismul acauzal ( bazat  nu pe actiune ci pe influenta ). Pt. a fixa ideile ,  voi cita si alte  simplificari  anti-dialectice ( de tip ” either / or )  care sub pretextul unei igienizari conceptuale à la Occam  au contribuit ( si, intr-o masura importanta ,  continua sa o faca si azi! ) la promovarea inautenticitatii in fizica : – R. Feynman : ” Cine e interesat de unde ? Exista doar particule! ”  ( FF: No comment! ) – St. Hawking : ” Universul este un mare Casino…” ( St.H. omite  cu nonsalanta  faptul  ca traim  in miezul unei  coerente cuantice , subtila, ce e drept…). Autenticitatea XXI prefera – si promoveazã – in loc de  asertiunea mecanicista a lui Hawking  (  ” the universe is a great Casino ”  ) ,  concluzia  aparent spiritualista a lui J.Jeans : ” the universe is a great thinking mult mai generoasa dpv metodologic , cea din urma venind f. aproape de  teza  sine qua non pt. noua autenticitate a lui A.N.Whitehead: ” We cannot understand nature except  as an organism.” ” But ultimately nothing rests on authority; the final court of appeal  is intrinsic reasonableness.”

Alfred North Whitehead  – (1861-1947 )

Alfred North Whitehead.jpg

– H.D.Zeh :  Nu  exista discret ( such  as Quantum ). Exista numai continuum-ul…” (  din pacate   HDZ  confunda  procesul legic, incontestabil, al de-absolutizarii partii / separabilitatii  cu excluderea  discretului, practicand un fel de…cartesianism inversat ). In spiritul corectitudinii ( bazate pe logica “both/and ” ) trebuie facuta specificarea ca pozitia metodologica a mentorului meu  are o semnificatie generala incomparabil mai  relevanta decat exagerarea  mentionata mai sus: profesorul Zeh  ( prin sustinerea   caracterului fundamental al continuitatii  in raport cu discretul ) contribuie decisiv la  promovarea autenticitatii XXI , reliefand  inseparabilitatea  esentiala  dintre clasic si cuantic. ————————————————————————————————————————————————————————————————————

Catherine – In replica celor 2 colegi ai mei privind  in mod special penetratia ( numita de B ” un vis urât ” )  a fost / este  tot timpul  prezenta intentia de minimalizare , chiar ridiculizare , a eforturilor desemnate de tine  prin termenul  non-fizic dar  care vizeaza  direct fizica actuala , anume ” autenticitatea XXI “ . Intrebarea mea  ( tinand cont  ca eu imi respect sincer colegii si , in colocviile noastre improvizate , urmaresc cu maxima atentie  opiniile lor ) este: reprezinta , in adevar , iesirea din in-autenticitatea XX  un obiectiv metodologic  major si  caracteristic pt. generatia noastra de fizicieni  si/sau generalizand , pt. oamenii de stiinta  contemporani , in ansamblu ? Constituie  directia  ” Beyond Einstein ” in adevar  o cerinta imperioasa a  dezvoltarii cunoasterii – fizice si generale – contemporane ? ————————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Florin – O intrebare –  cheie pe care eu mi-am pus-o , in conditii personale dramatice , cu ani  in urma, cand am decis sa parasesc – in sens geografic , nu altfel – Romania si sa incerc  o cercetare metodologica  noua , neconventionala , sub auspiciile  Institutului  de Studii Avansate , Princeton – New Jersey , care, asa cum am mai declarat pe acest blog , m-a refuzat scurt , pe criterii  cel putin discutabile. Vreau sa subliniez ca ,  in prezent – chiar in cercurile   asa-zis conservatoare –  se simte nevoia unei schimbari profunde  a modului in care noi privim lumea / Natura ,  fizica , metodologia. Einstein insusi a declarat textual “ Pentru a se salva, omenirea are nevoie de un nou mod de gandire .” Intre altii, profesorul Franco Selleri continua si particularizeaza aceasta idee generoasa afirmand  relativ recent ca  o schimbare radicala a conceptiei noastre despre spatiu /timp / miscare ( si , in consecinta , despre individualitate – FF ) este iminenta . Etc… Inca de la debutul  blogului ” New Holism ”  am fost incurajat  de unii respondenti  ( nu multi! ) in termeni mobilizatori afirmand anticipativ si  poate exagerat ca ” de acum centrul de gandire metodologica  din fizica contemporana s-a mutat la Evanston “. Mai numeroase au fost – firesc! – incercarile de descurajare de tipul  ” metodologia Evanston ”  nu inseamna altceva decat ” folklore ” , ” vis urât ” , “aberatii filosofice ” , etc.  Timp de cateva luni, de la debut , indicele de impact al blogului  ( redat prin nr. de ” results ”  ) a fost  f. scazut ( sub 1.000, sa zicem ). Dar , dupa nici un an,  acest indice ( fara a insemna nemijlocit valoare , autenticitate in sine , etc. ci doar ” cota de interes instantanee a celor de pe net ) a trecut de 100.000 !  Oamenii erau interesati deci de  caile propuse de noi, ducand  la / catre autenticitate.Iata  o replica reprezentativa , transmisa mie prin intermediul postei e mail: やずや 青汁 口コミ

fantastic post, very informative. I ponder the key reason why another gurus of your industry don’t observe this particular. You should continue your own crafting. I’m confident, you have a fantastic readers’ platform already!”

 Doresc  sa multumesc   cordial  Gruparii GOOGLE , pt. sansa unica oferita de a-mi exprima  ideile  intr-un  cadru de maxima audienta internationala !

Cum stau lucrurile in prezent?  Am facut  o mica incursiune ( statistica )  raportand  ” the New-Holism.com ” ( deci varianta Evanston , considerata distinct de  Holismul  conventional ) la cele mai cautate  teme / problematici/ modele  majore oferite de Google. Pt. primele 10 dintre ele am gasit urmatoarele results  ( ordinea e arbitrara )  : –  Big Bang theory : 91. 300.000 – Teoria relativitatii ( in medie ): 13.500.000 – Holismul clasic : 1.010.000 – String theory : 22.700.000 -Quantum Mechanics : 15.500.000 – Cosmic Microwave Background : 1.130.000 -Psychoanalysis : 6.050.000 -Decoherence ( Quantum ) 660.000 -Josephson effect : 1.860.000 Darwinism : 2.000.000 – New – Holism.com ( Evanston  ): 165.000.000 ( uneori doar …130.000.000 ). Faptul ca   ” Evanston “ – ca sursa de informatii  neconventionale, unele in premiera absoluta ( implicand intre altele : modelul 2sE, distinctia micro / Macro, Non -Einsteinian space , explicarea “indiferentei ” gravitatiei  fata de masa  sistemelor prin invocarea…” visului urat ” = penetratia , geneza in sens larg  – implicand existenta a doua nivele de entanglement  ( vezi Fig. 2  de mai jos ) – unul universal  ab = slab dar ireductibil  si altul aditional /amplificat cd , in laborator de ex., ) etc.  intruneste  mai multe results decat toate celelalte  teme  luate la un loc , spune totusi ceva , in pofida …relativitatii  indicelui utilizat. Totalizand si  aprecierile critice negative  ( inclusiv cele extrem de negative )  se obtine o cifra nesemnificativa ( sub  500 in orice caz ) ceea ce  conduce  nemijlocit la concluzia : lumea stiintifica  actuala  este interesata  efectiv de autenticitatea / consistenta XXI si nu de perpetuarea  la nesfarsit a elaborarilor  conceptual –  metodologice  ” stipulative ” , caracteristice secolului al XX-lea . Cu alte cuvinte dezbaterea noastra ” Beyond Einstein ” este interesanta , legitima si…poate continua.             Fig. 2  La inceput a fost potentialitatea ( si nu big bang! ). Lumea ca un camp de posibile. Cele 2 forme de entanglement ( ab si cd ); R (E) = real/extrinsec, P = potential ————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

Catherine – Care este raportul metodologic corect dintre  autenticitatea XXI si  miscarea conceptuala ” Beyond Einstein”? Se limiteaza acest raport , de  mare interes pt. evolutia fizicii, la excluderea  relativismului einsteinian  sau autenticitatea angajeaza stiinta contemporana in ansamblu? —————————————————————————————————————————————————————-  

Florin – NU, nici vorba , raportul nu este unul limitat, local ci  este mult mai complex si el trebuie inteles  in toate implicatiile sale ” daca lumea vrea sa se salveze”, vorba lui Einstein.Ceea ce vreau sa subliniez de la bun inceput este ca  atitudinea corecta fata de Einstein  trebuie sa fie  una activ -vindicativa : el nu trebuie   scos din circulatie  ci dezvoltat , rectificat , completat. In aceasta  intreprindere delicata  ( un fel de operatie chirurgicala  ) trebuie inteles  in primul rand unde si de ce a gresit Einstein. Spre deosebire de alti autori care  afirma  ca erorile lui Einstein au fost punctuale ( ici si colo , spre exemplu  completarea ecuatiei  ” general relativity ”  cu un parametru  ad hoc  Λ = constanta cosmologica ) , in contrast cu  Einstein insusi care  a apreciat ( intr-o discutie cu Karl Popper ) ca el regreta marea eroare a tineretii ( anume  preferinta sa pt. filosofia pozitivista, de esenta profund reductionista ), eu consider ca  principala eroare einsteiniana  a fost una strategica, consistand  in atitudinea de o viata privind  locul si rolul lui in  evolutia reala a fizicii : in loc sa se limiteze la un aport important dar rezonabil /modest , de natura tranzitorie  ( de la  absolutul newtonian  rigid – mecanicist de tipul lucru / thing, la un absolut atenuat de tipul fiinta / organism ( in sens larg , trans – biologic, vezi Fig.3  ), Einstein si-a arogat calitatea  absurd- definitiva a unui…punct terminus in cunoastere,  ceea ce  a propulsat – voluntar sau nu – relativitatea autentica ( oricum incompleta ) spre relativism. Cateva  argumente privind strategia einsteiniana  aberanta: 1. specificul raportarii sale la  fizica newtoniana ca fiind ” falsificata ” de electromagnetism, mecanica cuantica,relativitate; realitatea este ca , in ultima vreme , apar tot mai multe  date care confirma  latura de continuitate ( inseparabilitate ) de distincte si nu discontinuitatea dintre fizica clasica si fizica  sec.al XX-lea ; mai exact  in loc de o pretinsa , artificiala ” revolutie “  am avut  de fapt a face cu o reforma  autentica , eleganta , eficienta. Daca trebuie totusi sa vorbim de o revolutie autentica , ei bine , aceasta este  in plina desfasurare, fiind  centrata pe  nelinearitate , instabilitate , potentialitate, situatie totala ( wholeness  si “inner program ” ,  cf. lui D. Bohm ). Pt. simplificare voi utiliza urmatoarea schema :   absolutul  Newtonian  (de  esenta mecanicista )—→ ( fizica sec. XX )—–→ un  absolut nou, de esenta potential-organismica.  .—————————————————————————————————————————————————————– File:A Trajectory Through Phase Space in a Lorenz Attractor.gif  Fig.3  Organizational instability or ” alive in broad sense “, or Forma —-→  forma. Atentie la momentele ” vii “ : schimbare, alegere, adaptare  care au determinat scoaterea temporalitatii de sub tutela  dimensiunilor spatiale, cf. urmatoarei succesiuni ( legice! ): structura afinã ( de tip ” thing”” a fizicii clasice ) —-→ structura metricã, einsteinianã ( de esenta…inginereascã,  cf. N.Gisin )—-→ structura afinã  in sens larg, de esentã organismicã , vie ( revenire pe un plan superior al spiralei cunoasterii, ingloband metricitatea ). ( Lorenz attractor ) – author Dan Quinn, 2013   —————————————————————————————————————————————————————————————————–

2. Referirile frecvente ( tutoriale! )  ale lui Einstein la Divinitate , careia  uneori ii prescrie chiar  linii de conduita…rezonabile ( de genul  binecunoscut: ” Dumnezeu nu joaca zaruri ” ), etc. 3. Ambitia einsteiniana de a  elabora o teorie generala a relativitatii  a fost  sustinuta  nu atat de dorinta sa de atingere a adevarului fizic ( pe linia  unei dezvoltari a   teoriei newtoniene a gravitatiei ) cat  pt. a extinde  relativitatea speciala  ( prin trecerea de la miscarea  inertiala  la miscarea  accelerata ) astfel incat  noua  constructie sa acceada la ” o  universalitate durabila “. 4. Facilitatea inadmisibila cu care Einstein  s-a jucat  ( amintind de binecunoscuta ” metoda a epiciclurilor ‘ ) cu destinul ether-ului = un concept fundamental ,caruia, pe fondul  unei de-absolutizari radicale , i-a  exclus sau adaugat  in mod quasi-arbitrar  anumite  insusiri fizice , in conformitate cu interesele sale  teoretice particulare, care nu erau ale fizicii autentice. Tin sa subliniez ca lupta autenticitatii XXI  impotriva exagerarilor  promovate de Einstein – in  cadrul teoriei relativitatii sau in afara ei – precum si cu urmarile  acestor exagerari in afara fizicii insasi  se caracterizeaza in prezent printr-o intensitate care adesea atinge cote dramatice intrucat afecteaza in modul cel mai direct echilibrul societatii contemporane, starea de sanatate si morbiditatea /mortalitatea  ridicata a acesteia .  Voi da un singur exemplu : Einstein a fost  impotriva  unei semnificatii absolute a individualitatii , atat in relativitate , in elaborarile mecanicii statistice  generale , precum si  in  abordarea exclusiv statistica, extrinseca, a  semnificatiei functiei de unda:  ” The Ψ function  does not in any way describe  a condition  which could be  that of a single system ; it relates rather to many systems, to an ensemble of systems in the sense of statistical mechanics.” Nu intamplator  o astfel de conceptie  a fost adoptata / generalizata in mod temeinic  in afara fizicii : in medicina  ( ” a pill for all ” , negarea / subevaluarea rolului specificitatii persoanei in tratamente, vaccinari,… ) , in nutritie  ( diete  cu pretentii de validitate universala  sau conceptii  profund periculoase ca ” din pdv mineral toti oamenii sunt  egali ”  s.a. ) , in invatamant ( repartizarea elevilor in clase dupa  criteriul varstei  ignorandu-se  potentialitatile lor  intelectuale net diferite ), etc…Pe fondul acestui  regretabil ” nu intamplator ”  ideea mea ca adevarata statisticitate ( cea de tip organismic nu cea mecanicista )  trebuie sa porneasca nu de la ” ansamblu ” ci de la ” unu” ( = individual ) si, corelativ, ca orice general autentic trebuie sa fie un general individualizat a fost primita cu ironie fiind taxata ca ” folklore “. ——————————————————————————————————————————————————————

.FIG. 4  Dez-individualizarea timpului ( =  inautenticitate tip  XX ): luandu-se ca baza sistemele stabile si situatiile repetitive ( fara complexitate, alegeri, etc. , vezi Fig.3 ) statutul metodologic al timpului este redus  la rigiditatea specifica dimensiunii geometrice ” permitand  ” geometrizarea ( nenecesara, chiar abuziva ) a temporalitatii. Dupa o ezitare de cativa ani, Einstein a preluat totusi  ” solutia ” de esenta nefizica ( matematica ) a lui   Minkowski intrucat astfel  orice portita  catre o restaurare a  timpului absolut si a spatiului absolut  parea definitiv inchisa. —————————————————————————————————————————————————————

Speranta mea este ca , prin cele aratate mai sus , dialogul nostru ” Beyond Einstein ” va castiga un numar sporit de aderenti si, de ce nu , un plus de popularizare  mai cu seama in rândurile tinerei generatii. ——————————————————————————————————————————————————————————————

C.- Trebuie sa recunosc ca sunt intrucatva descumpanita sa aflu ca Einstein  a pus pe primul plan  anumite interese teoretice particulare, contravenind  astfel cerintelor / criteriilor  unei dezvoltari  normale a fizicii. Te-as ruga sa   detaliezi  acest aspect , facandu-l mai convingator  pt. cititorii  blogului. —————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

F.- Absolut de acord. Mai intai  voi face o detaliere  punctuala dupa care voi incerca o   generalizare. In cartea sa , deosebit de interesanta,  intitulata “ Faster than  the Speed of Light ” ( aparuta in  2003, la  Perseus Publishing ),  Joao Magueijo face ( la p. 69 ) o remarca  la obiect, care nu are nevoie , cred, de niciun comentariu suplimentar: “The ether was killed  by Einstein’s  special relativity theory  because  it contradicted  the  constancy  of the speed of light. An ether wind  would accelerate  or decelerate the vibrations it supported, that is light. “ Voi adauga doar ca , in epoca existau alternative , ca de exemplu,  relativitatea speciala a lui Lorentz care nu exclude ether-ul ci se intemeiaza pe ether ( ! ) precum si ca realitatea acestui  cal troian = the ” ether wind ”  este, in ultima vreme,  probata fizic  in modalitati tot mai concludente chiar pt.  relativistii conventionali, deci the ether wind  constituie deja un fapt, tinand  de acum de fizica vie, autentica. Cateva cuvinte  despre  aspectul general .  Conform lui Arthur Fine , Einstein ar fi trecut de la pozitivism la realism  in – si mai ales dupa – anii ‘2o. Problema este ca  etapa cu adevarat creativa  a lui Einstein dureaza cam …pana in anii ’20, ceea ce inseamna ca  realistul Einstein  nu si-a exercitat noua orientare metodologica decat  …marginal si, in orice caz , nerevizuindu-si  ( ci mai degraba aparandu-si  ) elaborarile anterioare, marcate de pozitivism. Pt. cititorii dispusi sa considere  articolul din 1935  ( tratand ” paradoxul ” EPR  ) drept un act einsteinian creativ , mentionez ca  , potrivit   unei declaratii scrise a lui B. Podolsky, materialul  a fost integral conceput / elaborat de catre  Podolski -Rosen , numele lui Einstein fiind adaugat formal,  in ultima instanta: ” We added Einstein’s name without asking. ” – Boris PODOLSKY . —————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

C.- Cum crezi ca ar fi reactionat Einstein la  unele descoperiri ulterioare disparitiei sale fizice ,  spre exemplu   descoperirea facuta  in 1964 /65 de catre Penzies si Wilson  ( asa-numita CMBR = Cosmic Microwave Background Radiation ) ar fi determinat o  reevaluare a  relativismului  einsteinian , cel putin in privinta  atitudinii fata de ether si individualitate? —————————————————————————————————————————————————————————————————–

F.- Putin probabil. Mai curand descoperirea respectiva  ar fi fost adaptata ( urgent si creativ ) la relativitatea conventionala ; de altfel  Einstein a avut la dispozitie  un referential  cumva apropiat sub forma Mach’s fixed stars  la care a preferat sa renunte. CMB radiation a fost practic confiscata de realisti si aservita  fara menajamente  modelului Big Bang ( ca o ” relic radiation ” ), intrucat  lucrurile stau asa: in momentul in care accepti un astfel de model ( Big Bang, spre exemplu  ) din punct de vedere metodologic ai  trecut pe ” pilot automat “ si toate elaborarile ulterioare  sunt  programate. F. putini dintre colegii mei de viziune  s-au decis sa  accepte si sa promoveze o asociere  intre CMBR si ether. Eu am mers mai departe  si am concluzionat ca  aceasta radiatie  ( quasi-omogena si isotropa  raportata la intregul univers! )  este nu doar asociata cu ether-ul ci  este  ether-ul insusi ( in varianta sa non-locala ), constituind  chiar subsistemul a0 real si direct detectabil al unui ether de esenta ( totusi ) potentiala : aoP. Faptul  ca avem a face cu o esenta nu real / actionala ci  potentiala este sugerat de urmatoarele  caracteristici: 1. intensitatea f. redusa a  ” fortei ” gravitationale ( cam cu 35 ordine de marime sub  forta  electromagnetica ) 2. propagarea  quasi-instantanee a influentei universale 3. penetratie quasi-infinita (  practic unshielded , independenta de eclipse). Se pare ca  pt. a ajunge la recunoasterea esentei potentiale a ether-ului  este nevoie de …putintica rabdare  pt. a fi parcursa , fara  emotii excesive , succesiunea  :

                                 pozitivism ( no ether! ) —-→ ether R ( esenta real / actionala ) —-→ ether  P ( esenta potentiala ).

Aceasta intarziere in acceptarea  potentialitatii in fizica  poate fi intalnita , din pacate , si la unele  minti metodologic deschise – cazul lui D.Bohm, R.Penrose , s.a. Spre exemplu , Penrose  in cartea sa  de referinta ( The Road  to Reality…, editata in 2005 !) , desi promite un “ complete guide to the laws of the universe “, omite sa prezinte chiar  sursa  fundamentala a realului = potentialul / potentialitatea , cat despre Bohm el a preferat sa  porneasca  de la …actuali/ actualizare ( referintele  bohmiene la potentialitate nedepasind , de regula,  nivelul propensitatii ). —————————————————————————————————————————————————————-

C.- Nu pot sa inteleg  cum  poate fi  abordat  realul / realitatea   in general si aspectul genezei realului in particular,  fara a se recurge la potentialitate ? ——————————————————————————————————————————————————————

F.- Bineinteles ca se plateste un pret metodologic  ( desi nu excesiv ) sub forma unor paradoxe sau inconsistente  care,  conform devizei FAPP ” if it works, it’s true ” , sunt trecute cu vederea  sau transferate in contul…filosofiei. Voi da acum un singur exemplu ( altele le voi prezenta in articolul de sinteza ” Ether  XXI…). Nimeni nu contesta utilitatea  introducerii de catre Max  Born   a probabilitatii cuantice , sau chiar  ideea  reprezentarii ( matematice! ) a ” undelor de probabilitate “. DAR a afirma ca ” undele de probabilitate  interactioneaza , generand figuri de interferenta ” ( in sens fizic ) este cu totul altceva.  Reamintesc  ca , in epoca , Born  a afirmat chiar ca  ceea ce se propaga  in ecuatia Schrödinger este  insasi … probabilitatea ( undele de probabilitate ), carora , furat de valul  identificarii dintre  fizic / matematic , nu s-a sfiit sa le atribuie  statutul unor …unde  reale. Recunoasterea caracterului fundamental al potentialitatii este / vine  incarcata de consecinte  noi,  promitatoare pt.  dezvoltarea teoriei fizice, dintre care voi aminti aici doar doua : 1. explicarea atractiei gravitationale  va depasi probabil curand  modelele realiste (  curbura spatiu-timp,  variatia  densitatii sau a indicelui de refractie a campului gravitational ) acestea urmand a fi   inlocuite de fenomenul in-formational  guiding, asadar  in loc de atractie / bending – ghidare pe un traseu potential pre-programat prin influenta ether-ului non-local asupra ether-ului local ( aceasta  era sugestia continuta in modelul 2sE  privind  noua esenta a gravitatiei , la care m-am referit de cateva ori pe acest blog ); 2. in loc de a recurge la un nr. crescand de dimensiuni reale,  adeptii string theory vor fi interesati probabil de elaborarea/ introducerea   unei  categorii  – calitativ noi = dimension  in broad sense,  avand o  natura  real/potentiala ( de tip a0P ) : la vremuri noi – modele noi. Doresc sa reproduc aici un paragraf  sine qua non  dintr-un articol mai vechi al meu, publicat pe acest blog , paragraf care reliefeaza   faptul incontestabil ca la originea fizicii guiding  se gasesc  David BOHM si Basil HILEY: ———————————————————————— ” Spre deosebire de cazul clasic (al undelor electromagnetice , spre exemplu) la Bohm – Hiley nu forta / amplitudinea campului cuantic / functiei de unda este decisiva ci forma acesteia; asa si nu altfel se explica orientarea celor doi cercetatori de exceptie spre o interpretare subtila a rolului potentialului cuantic (” active information “ ) implicand trecerea de la mecanismul de tip “collision” ( ” causally efficacious” ) la subtilul “guiding“. Acest moment, insuficient subliniat intr-o contextualitate predominant ortodoxa, centrata  pe observabile /e-e link – constituie un adevarat turning point  in dezvoltarea fizicii contemporane ( sincere felicitari din Evanston – USA  remarcabilului fizician britanic Basil J.HILEY – Emeritus Professor, University of London pt. implicarea sa directa in aceasta performanta metodologica efectiv senzationala !), marcand  tranzitia de la o autenticitate de esentza newtoniana ( careia  schema GRW i-a ramas totusi  fidela ) la o autenticitate  radical noua,  de esentza Q G ( Quantum Genetics ) care – fara a exclude  forta / amplitudinea le inglobeaza / subordoneaza  formei / informatiei deblocand astfel calea spre  Forma si potential in-formation.” ==========================================================================================

Guiding physics  si autenticitatea XXI

C.-  Iti propun sa insistam putin asupra acestui concept – model ” guiding “  sau ” guiding physics ” despre care marturisesc ca, in afara acestui dialog, nu am citit nimic, nici macar o referinta negativa. Ce sanse am avea daca am trimite  unei reviste mainstream un articol impecabil elaborat  intitulat, sa zicem, Toward a  guiding physics ? —————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-

F.-  Foarte mici, eventual zero!, dar…nu din vina noastra. Totusi, de cand ma ocup  sistematic de acest concept  ( circa 10 – 15 ani ) am remarcat o orientare tot mai  evidenta a fizicienilor  ( precum si a oamenilor de stiinta in general ) spre orizontul metodologic ” guiding “ – central in autenticitatea XXI. O astfel de orientare implica deopotriva detasarea ( nu abrupta ci una rezonabila ) de  metodologia mecanicista centrata pe coliziune  , inca puternic inradacinata in fizica teoretica si experimentala ( vezi cazul acceleratorului LHC – Large Hadron Collider CERN – Geneva ) dublata de  o preferinta  tot mai marcata  pt. solutiile de factura  instructiv – organismica sugerate , intre altii , de J.Jeans , A.N.Whitehead , D. Bohm  ( implicand  rezonanta , difractia / interferenta , ghidarea particulelor de catre unde , in-formatia , quantum potential  s.a.m.d.).  Problema tranzitiei acestui nucleu  performant de cercetare fizica internationala  de la etapa ( era? )  ” coliziune ” – care nu si-a epuizat sansele de  a participa – inca – in mod semnificativ la progresul cunoasterii fizice! – la  o etapa non-newtoniana ( influentiala ) este una de maxima raspundere social – economica; dupa parerea mea o astfel de sarcina nu poate fi dusa la o  implinire  optima de catre responsabili recrutati /  promovati din interior intrucat presupune  o schimbare de directie strategica;  daca mi s-ar incredinta mie personal o astfel de  sarcina – probabilitate infinitesimala , evident – eu as numi  centrul -provizoriu – LHCG,  ultima litera provenind nu de la  Geneva ci de la ...Guiding si as cere – pt. inceput –  fiecarui cercetator  din sistem  sa acorde progresiv o insemnatate  / atentie  decisiva asimilarii categoriei de rezonanta  ( in acceptia strict ondulatorie: continuand linia bohmiana de gandire  ” we have an almost irresistible  tendency to  revert to making  the implicit  assumption  that electron is  really a particle “, noi consideram  conceptul de “particula ” o abstractie – utila! –  si, corelativ, ca orice quasi-particle  reprezinta o unda particulara  =” standing wave” )   in general si rezonantei Mössbauer in particular, bazandu-ma nemijlocit pe expertiza unor   consilieri ( continualisti )  din Germania :  professor Zeh , professor Manin,… Reamintesc ca , in urma cu cateva decenii,fiind convins ca discretul   si-apierdut in mod ireversibil fundamentalitatea  ( pe primul plan  trecand continuul si inseparabilitatea ) l-am rugat  pe profesorul R.L.Mössbauer  sa ma piloteze  pe noul traseu metodologic , trimitandu-mi  la Brasov / Cristian , in copie, unele din cele mai relevante lucrari ale sale , intrucat  intuitia mea  era ca , in efortul  fizicii  de a iesi din cartesianism , respectiv  in tranzitia ei de la coliziunea ( mecanicista ) la influenta ( organismica ) , rezonanta ( implicand deschiderea nedestructiva / comunicarea/ complexitatea/ logica both / and  ) va juca un rol  cheie. Spre lauda lui ,  marele fizician german  a raspuns  aproape imediat solicitarii mele ( recent, in 2011 , el a decedat la o varsta mai mult decat respectabila ). ——————————–

– L H C Geneva : Mecanicismul  super  si fizica guiding ( …un elefant intr-un magazin de portelanuri ); cãstile de plastic ( anti-J.Jeans ) interzic  accesul in …Casino al oricaror sugestii ether-iale, subversive  ( Attn: recent , cineva  a fost extrem de deranjat probabil de imaginea + comentariul  pt. LHC Geneva , luand decizia ( arbitrara ) de a scoate  de pe blog imaginea – o dovada ca  blogul nostru  este activ, actual   si…convingator.  Intrucat eu consider ca  imaginea  scoasa fraudulos corespunde unei  situatii metodologice   de necontestat , nu voi re-publica imaginea  dar voi  radicaliza – in compensatie –  discursul anti-mecanicist al blogului. —————————————————————————————————————————————————————–

Einstein insusi s-a gasit – si nu o data – f. aproape de acest orizont nou  atunci cand a sustinut -atat  oral cat si in scris -ca  the space – time  without the metric field  ( a… nickname for the ether, FF ) “is unthinkable ” sau,  in interpretarea  clarificatoare  a lui  Frank WILCZEK : ———————————————————————————————————————————————————————————

” What Einstein meant is that it’s hard to imagine  how the physical world  will function without  the metric field. Light wouldn’t  know  which way to move or how fast; rulers and clocks wouldn’t know what they are supposed to measure. The equations  Einstein had for light, and for the materials  out of which  you might make rulers and clocks can’t be formulated without  the metric field. ” ———————————————————————————————————————————————————————- In cartea sa  ( la care m-am mai referit , la pag. 99 , ca si in alte pagini )  F. W.  ne propune o perceptie contemporana a “ guiding meaning of the ether ” ( FF  )’   afirmand  fara echivoc – desi pe un caz particular: the maps – esenta instructiv… didactica a grid-ului : ” The grid  of instructions  for doing geometry  locally  is called in the scientific literature, the metric field. The lesson  of maps is that  the geometry of surfaces, or curved  spaces of higher dimensions, is equivalent to a grid, or field, of instructions for how to set directions  and measure distance locally. O precizare esentiala : perceptia /  intelegerea  cu adevarat  contemporana a fizicii ne obliga – ca in cazul solutiei ” Evanston” a problematicii  2sE – la  distinctia  principiala intre  traditionala  informatie  ( cu latura pur  instructiva  in prim – plan ) si in-formatie , cel din urma aspect subordonand  latura instructiva  celei executiv – eficiente ( knowing intru doing ). Aceasta distinctie   – intre altele – face diferenta  dintre  (in)- autenticitatea XX si autenticitatea XXI, conferind  substanta  schemei  Forma → forma. ————————————————————————————————————————————————————— Modelele ( meritorii ! ) de factura realista  ( curved space – time , a density gradient , a variation  in refractive index ) , la o privire mai atenta, nu sunt explicative ci mai curand descriptive, ele pregatind terenul  pt. explicatia autentica  implicand  difractia / interferenta / ghidarea. Pt. a reliefa aceasta tranzitie de la realismul mecanicist la viziunea potential /organismica am selectat cateva  scheme  intermediare mai reprezentative , prezentate in ordinea crescanda a complexitatii ( Fig. 5,6,7 ); mentionez ca  Fig. 5   sugereaza ( desi caricatural ) mecanismul  guiding 2sE , intr-o abordare  newtoniana, grosiera. ——————————————————————————————————————————————————————————           Fig.5  Real / linear guiding – the simplest ( mechanical ) model                                                                                                        File:Chebyshev linkage.gifAuthor:   Van helsing ======================================================

Fig. 6 Beyond cellular structure: the genesis of shape factor ( interference of waves scattered by several cells ) File:Diffraction facteur forme.png                                                                            Author: Christophe Dang ( 2005 ) ========================================================================             Din galeria photo ” Google ” ————————–

Fig. 7  Aharonov –  Bohm effect : forma  devine fizic activa ( ca real in-formation) pregatind… intrarea in scena a  potentialitatii ( a0P ), ca potential in-formation  ( Si  in acest caz, cineva a fost deranjat de  imaginea  nr.7, pe care a scos-o  fara acceptul nostru; probabil acest gest  de…dictatura culturala evidenta, a fost ” justificat ”  de ierarhizarea fireasca – necesara ! –  comisa de noi cf. careia  potential in-formation este mai profunda si, deci, superioara din pdv conceptual- metodologic , fata de momentul bohmian al  real in-formation). ————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————- Deosebit de interesante  imi par  si abordarile guiding din  alte ramuri ale cunoasterii stiintifice, dintre care  prezint aici  numai  doua : 1. Plato’s Eidos ( Forms )  = “ guiding  from the deepest existence “, mecanism care a stat la baza elaborarii  ( la Brasov / Evanston ) a modelului  ” Quantum Genetics ” sau ” longitudinal  potential in- formation “. F. aproape de  aceste aliniamente metodologice neconventionale  ( desi  ramane , din pacate , in actual /real )  se situeaza David Bohm cu al sau ” inner program “. 2. C.G. JUNG : Extrem de sugestiva este dialectica  raporturilor  Self / Ego in general ( Self as an inner guiding ) si  guiding meaning of the dream(s) in particular: ” Jung discovered  that dreams  can give  civilized man  the guidance  he needs  in finding his way  through the problems  of both  his inner and his outer life. ” ———————————————————————————————————————————————————————– Considerate   in totalitatea lor , elaborarile sus-mentionate  indica fara nicio indoiala  faptul ca ne gasim f. aproape de  statuarea  teoretica si experimentala a unei fizici esentialmente noi = guiding ( in-formation ) physics  si , solidar  cu acest demers deschizator de drumuri , a unei noi  cunoasteri stiintifice  bazate  pe generalizarea modelului  in-formation de inspiratie Plato – Bohmiana. ==================================================================================================================

 Cum a ratat Einstein “ the deep truth” of absoluteness ( absolutity)

File:Relativity of Simultaneity Animation.gif Author: User. Acdx

Fig. 8  Fara penetratie ( = suportul fizic al  simultaneitatii absolute ) relativitatea einsteiniana a simultaneitatii degenereaza in relativism

 Catherine – Cum poate fi explicat relativismul einsteinian de pe pozitia metodologiei XXI ? Am convingerea ca o radiografie conceptuala a acestei deviatii este de mare actualitate daca tinem seama de afirmatia regretatului professor Selleri care atragea atentia ca “ relativismul nu e mort”. Marturisesc ca sunt in buna masura derutata cu privire la validitatea relativitatii contemporane , multi cercetatori considerand teoria relativitatii ca fiind “ cea mai confirmata teorie stiintifica actuala” in vreme ce altii sustin ca intre relativitatea einsteiniana si realitatea fizica exista o ruptura ireparabila. Mai exact: care este – sau ar trebui sa fie astazi , in 2014 – abordarea corecta a Principiului Relativitatii?

Florin – Deruta ta este explicabila si …nu este numai a ta: Einstein insusi , cam cu un secol in urma , a trait o astfel de deruta metodologica care , din pacate , l-a insotit / marcat de-a lungul intregii sale vieti. Iata un citat concludent privind riscurile metodologice la care au fost expusi creatorii noii fizici ( a sec. XX-lea ) datorita absentei unui frame conceptual minimal care sa statueze clar specificul trecerii de la cartesianism la non-cartesianism:

 “ It was as if the ground had been pulled out from under one, with no firm foundation to be seen anywhere upon which one could have built.” ( A. Einstein )

 Asa se face ca  – aidoma intregului grup de novatori  ai gandirii fizice ( Planck, Bohr, Heisenberg,…)- Einstein a fost pus in fata dilemei: fie sa astepte  elaborarea noului frame ( pret de cateva…decenii , nu mai mult ) , fie  sa improvizeze / stipuleze (uneori  genial  dar , adesea , inacurat! ) cu ajutorul unor concepte noi, introduse ad – hoc. Evident, el a preferat o angajare creativa imediata desi intuitia sa , de exceptie , il avertiza ca s-ar putea nu doar sa fie inexact in detalii ci chiar sa se afle pe un drum eronat, inautentic. Am recitit  cu multa atentie marturisirea sa absolut remarcabila  , facuta spre finalul vietii ( 1949 ) intr-o scrisoare adresata lui Maurice Solovine, din care reproduc:

 “You imagine that I regard my life’s work with calm satisfaction. But a close look yields a completely different picture. I am not convinced of the certainty of a simple concept, and I am uncertain as to whether I was even on the right track.Einstein recunoaste imediat ca “ the feeling of inadequacy comes from within”.

 Intr-o lucrare de un  bun nivel metodologic , W. Lane CRAIG afirma transant ca “ evenimentul filosofic reprezentativ pt. cea de a doua jumatate a sec. al XX-lea l-a constituit colapsul pozitivismului.” Eu imi  exprim speranta ca  principalul eveniment metodologic al primei jumatati a sec. al XXI-lea va consista in colapsul relativismului.Dupa aceasta introducere voi incerca sa raspund scurt si direct, in 3 puncte,  la intrebarile formulate de tine :

  1. Teoria einsteiniana ( sau conventionala ) a relativitatii este profund / intrinsec  marcata de pozitivism ( abordare filosofica definita prin estomparea / ignorarea distinctiei dintre realitatea fizica / obiectiva si reprezentarile matematice ( = constructe umane ). Specifically, atractia gravitationala nu ar fi o forta fizica propriu-zisa ci ar fi un fenomen cauzat de…curvatura / metrica  spatio-temporala ( model de esenta geometrica , interesant fara discutie, dar fara a avea un echivalent corespunzator in lumea obiectiva ).

  2. Teoria relativitatii – ca orice alta teorie stiintifica – nu poate fi confirmata de N experimente pozitive ( care , ce e drept , ii maresc totusi  gradul de reliabilitate ), fiind suficient un singur experiment negativ ( o lebada neagra cum ar zice prietenii nostri din Australia ) pt. a fi infirmata . Din aceasta cauza  succesele de tip predictiv – oricate! – nu sunt/ nu pot fi cu adevarat explicative / confirmative.

  3. In adevar , parerile fizicienilor de ieri si de azi sunt inegal  impartite privind validitatea Principiului Relativitatii (RP ). Unii ii recunosc o valoare absoluta in vreme ce altii ii neaga / contesta aceasta validitate considerandu-l o sursa majora de inautenticitate la care trebuie sa se renunte. Iata pozitia interesanta ( desi eu o consider ca fiind neconcludenta) a lui Joseph LEVY:

 “ Finally the Principle of Relativity can no be longer be considered as an absolute concept of the physics” el ( principiul )  conservandu-si totusi o anume validitate in diferite situatii experimentale.

Asadar : trebuie de – absolutizat sau , dimpotriva, absolutizat acest RP ? Parerea mea: both! In mod sigur  principiul  trebuie de-absolutizat in raport cu pozitia / interpretarea conventionala cf. careia toate miscarile sunt relative / nu exista miscare absoluta ,  dar trebuie absolutizat  aducandu-l la forma  unui RP  in sens larg, compatibil cu modelul general ” localul  intru non-local ” , respectiv raportandu-l  la ether-ul non-local ( a0P ) care , sub forma radiatiei 2.7 K ( CMBR ), este tot mai larg recunoscut ca fiind  the unique  absolute, privileged frame of reference, preluând   functiile modelului  cunoscut ca ” Mach’s  fixed stars ”  desi pe cu totul alte temeiuri metodologice  ( action intru influence ). O pozitie similara  este exprimata  de catre A. GHOSH in termenii urmatori :

” After the existence of the cosmic microwave background radiation was detected ( 1960’s ) idea of  absolute motion  gained  credibility.”

Catherine –  Se poate afirma ca adversitatea lui Einstein fata de absolut ( in sens fizic nu filosofic  ) s-a datorat preferintei lui unilaterale fata de ” solutia ”  reductionista  oferita de asa-numitul realism local care i-a interzis  deschiderea spre non-local si, corelativ, spre vitezele supra-luminoase ?

Florin – Bineinteles ca realismul local , inclusiv reductia  determinismului in sens larg la cauzalitatea  ( mechanicista! ) a/au conditionat  in modul cel mai direct  relativismul einsteinian. Totusi nu se poate vorbi despre o adversitate fata de absolut ci mai curand de  cautarea ( si…”gasirea” ) unor absoluturi noi, netraditionale de esenta  metric locala cum ar fi viteza isotropica a luminii ( = c  indiferent de directia miscarii ) , metrica spatiu-timp,… ; aceasta s-a produs concomitent  cu negarea absoluturilor  clasice ( spatiu, timp, miscare, ether…). Pt. mine – ca si pt. colegii mei de viziune – devine tot mai limpede faptul  ca Einstein , furat de elanul  conjectural ( facil, generator de adevaruri partiale dar seducatoare ),  a comis o dubla greseala metodologica in sensul ca a de-absolutizat  ceea ce trebuia DOAR rectificat , adica  filtrat de mecanicism,  promovand in schimb o absolutizare  arbitrara a unor marimi de o natura funciar relativa / relativista. Un exemplu notoriu , deosebit de instructiv,  e oferit de atitudinea oportunista a lui Einstein fata de ether: in loc sa rectifice   the luminiferous ether ( detasandu-l de esenta sa mechanicista, in particular  respingand ideea inacceptabila de ” repaus / rest absolut , in sens de...nemiscare, aflata in centrul  ether-ului Fresnel / Lorentz  ), Einstein a preferat  fie sa nege existenta  ether-ului ( la nivelul STR ) fie  sa-l accepte  dar intr-o forma  denaturata ( geometrizata ) la nivelul GRT . Aceasta extravaganta metodologica  ( care a deturnat dezvoltarea fireasca a cel putin 2 generatii de fizicieni si filosofi, regasindu-se inca  la loc de cinste in  majoritatea cursurilor / textbooks   in vigoare ) o voi ilustra  prin  2 exemplificari concludente:

1. Absolutizarea fortata / artificiala / stipulativa a spatiului :  cf  lui Einstein  spatiul a absorbit ( ? ) in ultimele decade  ether-ul si timpul  si pare ca va inghiti de asemenea  campurile si corpusculii devenind astfel …” the sole carrier  of reality”.

2. Manipularea   metodologica a ether-ului : preluand  imprudent / necritic rezultatul aparent negativ al experimentului Michelson – Morley , Einstein concluzioneaza   stipulativ cã  neexistand niciun ether totul este relativ , miscarea absoluta  ( a Pamantului, spre exemplu) fiind o himera  de care stiinta nu are nevoie ; cand a fost constrans sa recunoasca totusi existenta ether-ului , Einstein a incercat sa minimalizeze   rolul fundamental al acestuia  facand din ether un sistem de referinta neprivilegiat , ca oricare altul. Una dintre consecintele  ( grave! ) ale  acestei abordari  reductioniste  o constituie  ignorarea  ( inca activa! ) a  caracterului  acor-dat ( attuned ) al realitatii intrucat in perspectiva – ingusta – a realismului local si , nu mai putin , a determinismului cauzal,  orice   tentativa subtil /explicativa de tip  acor-dare / attunement  trebuie considerata ca mistica , spooky, etc. Si totusi  cei interesati de o viziune  echilibrata / armonioasa a/ asupra  universului  au luat cunostinta cu deosebita  satisfactie  ca, prin intermediul  radiatiei isotrope  2.7 K ( CMBR ) ” Natura  ( repet: Natura, nu laboratoarele! FF ) has provided  an absolute frame of reference ” sau, cu alte cuvinte ” s-a demonstrat  existenta  unui  ether fundamental a carui  viteza absoluta este zero, in raport cu care pot fi masurate  vitezele absolute  ale  sistemelor fizice individuale   sau , pe scurt :  absolutul a devenit nu doar conceptibil ci chiar  observabil!

Catherine – Spune-mi , te rog , acest esec de proportii ( implicand  manipularea incontestabila a unui concept – cheie  atat  pt. dezvoltarea normala a fizicii cat si pt. elaborarea unei viziuni  filosofice  pertinente –  nu ar fi fost – el singur – necesar si suficient pt.  a -l deposeda pe Einstein de titlul   de ” cel mai mare fizician al sec.al XX-lea ” ?

Florin – Raspunsul meu   este unul negativ si iata de ce :  oricare dintre   eventualii competitori pt. locul I  , privit  indeaproape , a comis  unul sau mai multe rateuri similare . Aici  voi  prezenta   sumar  cateva astfel de  contra-performante   ( de o insemnatate metodo-logica  exceptionala pt. intelegerea  in-autenticitatii  sistematice a fizicii sec. al XX-lea  ) urmand ca , in articolele viitoare sa le tratez mai  pe larg, precizand si cauzele care le-au  permis sa apara si sa dureze.

a. Cum a ratat N.Bohr ” the deep truth” al realitatii obiective

Dupa cum se cunoaste , Bohr si asa-numita Scoala / Interpretare de la Copenhaga si-au concentrat atentia asupra  unei specii  a realitatii ( realitatea  observabila / masurabila ) cu merite istorice incontestabile , cum ar fi  afirmarea pt. intaia oara a  inseparabilitatii  micro / Macro in fizica cuantica ( o forma  semnificativa a ” wholeness” -ului fizic). Eroarea  uriasa  consista in ignorarea / negarea existentei  / insemnatatii   unei realitati obiective beyond any ( human ) measurement ,  incomparabil mai  cuprinzatoare pe care eu o voi desemna prin termenul  introdus de J.S.Bell: beable reality. Aceasta eroare  extrinseca ( de perspectiva ) a fost  considerata decenii la rand ca una colaterala , asta pana cand   Natura  ( prin ” Dark Matter” si ” Dark Energy ” ) a pus punctul pe ” i “. Mai mult :  dezbaterile asupra  in – acuratetei  rezultatelor  experimentale (  asa cum sunt ele obtinute  in TOATE laboratoarele terestre ) corelata cu interpretarea  tot mai acurata a experimentului Michelson – Morley, au atras atentia asupra unei/unor erori de tip intrinsec  in sensul ca aceste determinari sunt metodologic limitate ( desi ele raman local utile ) datorita , intre altele , faptului ca etaloanele ( sau standardele ) metrice  nu sunt imune la  contractia lungimii si / sau dilatarea timpului ( aspecte sugerate  de catre FitzGerald – Lorentz – Larmor ).

b. Cum a ratat W. Heisenberg ” the deep truth ” al potentialitatii

Constituie un fapt general admis ca Heisenberg a introdus in stiinta categoria de ” potential -posibil “. La fel de adevarata este insa si constatarea ca marele fizician german nu a  elaborat  aceasta categorie  fiind , probabil,  inhibat de  apelul  extrem de pagubitor sub aspect conceptual – metodologic lansat  agresiv de catre  colegul si prietenul sau – W. Pauli : nu virtualizati fizica. Acest fapt care poate aparea unora nu chiar decisiv pt. dezvoltarea fizicii contemporane  se dovedeste a fi de o importanta  capitala intrucat, spre exemplu :

i. a subminat  intelegerea  acurata a genezei  actualilor / realilor , care  au fost  abordati anistoric , ca sisteme ” aruncate in lume ” sau  ca fiind generate dintr-un ” nothing ”  cazut din cer; prin aceasta a fost obstructionata stabilirea adevaratei esente fizice a  procesului de actualizare( = baza oricarui real ! ) :  potential → actual ( real ) cat si  a procesului de potentializare ( inteles inca adesea in  sensul sau ingust , hegelian ca…nimicire ):  real / actual → potential.O abordare paralela a celor doua categorii ( nimicire si potentializare )  o voi prezenta curand in studiul ” Etherul XXI…”.

ii. La o analiza atenta , se va observa ca  aceasta lacuna metodologica a stat la baza  mentinerii   meaning-ului mechanicist al conceptului de repaus / rest ( rest = absenta miscarii ) absolut inacceptabila  pt. teoria cu adevarat actuala a ether-ului  (  avind o imperioasa nevoie de  o semnificatie noua  subtil  calitativa a stationaritatii, care sa nu  excludã miscarea in sens larg , calitativ, implicand  vitezele  quasi-infinite inaccesibile sistemelor reale , respectiv interactiunilor.

iii. Ca sa nu mai vorbim de numeroasele  sincope didactice  care au derutat  ani de-a randul  studentii in fizica si nu numai. Spre exemplu , un autor  de mare finete metodologica precum de Muynck are totusi probleme ( principiale ) asupra momentului in care electronul devine…electron , afirmand textual “cand electronul  loveste  ecranul – tinta  el ( care el? Exista electron inainte de actualizare? ) se actualizeaza “. De la distanta , W. Heisenberg  il pune pe  de Muynck   in contact cu potentialitatea  dar …not so fast, ci sacrificandu-se …actualul/ actualizarea: ” But the atoms or  elementary particles  themselves  are not real; they form  a world of potentialities / possibilities rather than  one of things or facts . ” ( Virtualizãm, virtualizãm? FF ). Dar poate ca deruta maxima a fost inregistrata de catre  Max Born, soldata cu un …succes quasi-unanim recunoscut: if it works, it’s true…

c. Cum a ratat M. Born  ” the deep truth ” al  conexiunii dintre matematic si fizic  (  transformarea ” nimic”-ului  direct in…real )

Tin sa subliniez din capul locului ca autenticitatea XXI nu este impotriva  conceptului ” nothing “ ci numai  impotriva schemei eliptice , reductioniste de tip nothing → real ( pe care unii autori  o prezinta , in continuarea liniei de…gandire  Born, ca pe o noutate metodologica  la care muritorii de rand  nu ar avea acces). In loc sa de-realizeze functia de unda  schrödingeriana  ( raportand-o nu la real ci la potential  ) Born a  preferat  sa  comita un salt acrobatic din domeniul posibilitatii logico-matematice  in cel al micro-fizicii afirmand  ca de fapt ceea ce se propaga in ecuatia  lui Schrödinger este nimic altceva decat probabilitatea insasi, ca undele de probabilitate  pot genera figuri de interferenta ( in sens fizic, nefiind vorba de o simpla reprezentare conventionala, altfel deosebit de utila! ) , ba chiar , la un moment dat afirma  chiar deplina  realitate ( fizica ! ) a  acestor unde.  O  tentativa  de  aducere /situare a postulatului Born intru autenticitate ( tentativa totusi timida , fara ecouri metodologice  mainstream ) i-a apartinut marelui fizician / vizionar britanic  Basil HILEY – unul dintre principalii candidati la  Golden Ether Prize next session :

“Once we accept the Born probability  postulate (..) the wave function must be interpreted in terms of possibilities or better still, in terms of potentialities.

 

 

========================================

Inapoi la Lorentz?

M.Heidegger:  numai o mijlocire  autenticã, ” vie”  va asigura dezvoltarea fiintei (  fizicii, societatii,…)

Catherine –  Unul dintre colegii mei- fizician aflat aproape de varsta pensionarii, a facut o afirmatie care , sunt sigura ,  te va interesa in mod direct  si anume: ” admitand ca, in cele din urma , va trebui sa ne distantam de minusurile  gandirii fizice einsteiniene, eu unul  voi prefera  sa revin la  ether-ul lorentzian si la  teoria speciala a relativitatii ( versiunea Lorentz ) decat sa accept modelul Evanston al penetratiei si consecintele lui.” In ce masura este aceasta  intoarcere in timp ( un secol si mai bine! )  compatibila cu autenticitatea XXI ? ———————————————————————————————————————————————————-

Florin – Colegul tau nu e singur ; eu insumi ( la inceputuri nu astazi ) am fost profund impresionat de o astfel de repozitionare  ( care centreaza relativitatea pe ether si, deopotriva,  pe spatiu absolut si pe timpul absolut dar nu pe combinatia s-t  sugerata de Poincaré – Minkowski ).  In 1982 , reputatul metodolog care a fost Karl Popper definea aceasta optiune in termenii urmatori : ” We have to  give up  the Einstein’s interpretation of special relativity and return to  Lorentz interpretation  and with it  to (…) absolute space and time.” Si totusi intre timp lucrurile au evoluat  rapid asa incat astazi   ( 2014 ) o astfel de  repliere ar conduce nemijlocit la…inautenticitate. Pt. o situare sistematica a  discutiei voi recurge  la  criteriul  de autenticitate  oferit de Principiul identitatii in versiunea  elaborata de catre M.Heidegger, care – introducand mijlocirea -a eliberat identitatea  de sub dominatia milenara a tautologiei = schimbare fara schimbare.

 

                                                          Fig. 10  Fiica mamei : non-tautological identity

 

294px-Wojciech_Gerson-Brzask Author : W. Gerson   Courtesy: Wikimedia Commons

———————————————————————————————————————————————————————-

Mijlocirea ( the mediation ) reprezinta o dezvoltare  sui generis a sistemului   implicand instabilitatea acestuia , deci deschiderea lui spre noi posibilitati de miscare si nu neaparat spre distrugerea  sa cum s-a considerat  eronat si pagubitor  de-a lungul multor generatii. Spre exemplu fiica mamei poate ramane fiicã si atât ( tautologie A=A, mijlocire quasi-nula  ) dar, in varianta creativa ea poate  deveni sotie , mama , bunica , savanta , artista samd sau schematizand : A= A (+a1 + a2+…+an ). Principiul identitatii in sens larg ”  sau ” cu mijlocire “ ( sensul ingust fiind cel limitat la situatia tautologica ) ne arata ca sunt posibile  doua tipuri de   erori metodologice de dezvoltare: —————————————————————————————————————————————————————-           

              Tautological identity File:Identity.jpg    Author: Adaiyaalam Courtesy: Wikipedia.org ———————————————————————————————————————————————————————————————————————————- 1. mijlocirea nula sau nesemnificativa ( = stagnarea sau ramanerea in tautologie ) aceasta este eroarea pe care s-a declarat dispus sa si-o asume colegul tau .Prin revenirea ( dupa mai bine de 100 ani ) la aliniamentele Lorentz el s-ar situa – ca si Lorentz, de altfel  – pe o platforma de tip realist – locala rectificata  ( destul de apropiata de cea einsteiniana ) in vadit dezacord cu  situatia generala actuala la care m-am referit constant pe acest blog: localul intru non-local, invariantza  Lorentz  fiind esentialmente incompatibila  cu  situatia non-locala fundamentala ( exista  o non-localitate nefundamentala compatibila cu invariantza Lorentz).. Erori similare – mai mult sau mai putin  destructive in plan conceptual – au comis  Lorentz insusi , Einstein , Bohm , Bell …Penrose s.a.  care  au preferat sa ramana  prizonierii tautologiei realiste ( nefundamentale , fara o  mijlocire semnificativa )  refuzand sa  accepte  / promoveze   fundamentalitatea ( de esenta potentiala a ) ether-ului atribuindu-i acestuia cel mai adesea o functie realist-utilitarista , subsidiara, cum ar fi ether = mediu  util pt. propagarea  radiatiilor electromagnetice sau a gravitatiei, etc. Iata cateva mostre  convingatoare  de ” stagnare metodologica ”  spicuite dintr-o recenta  lucrare de autor ( Roger Schlafly ” How Einstein ruined physics”, 2011 ) in care RS  reuseste  performanta  ( metodologic…ruinatoare ) de a ramane  ancorat ferm in cauzalitate / interactiune  : ether-ul salveaza cauzalitatea ,cauzalitatea fiind cea care explica…lumea ( Sunã familiar? Einsteinian? Ruinãtor? ) , in reali si curvatura  ( a explicat oare cineva / candva gravitatia  cu ajutorul realilor sau curvaturii ? ) in acceptarea  conventiei realiste c =  viteza limita in univers . Cf lui RS   “Causality is so important that the aether, relativity and field theory  all had to be invented to preserve causality” ( ether-ul = inventie /  ad hoc -erie ??Ether-ul este o entitate fundamentala care nu a aparut  din imaginatia  naiv-unilaterala a anticilor si nici din  teoria – speciala sau generala – a relativitatii, FF ( p.174 ).  De pe o astfel de platforma metodoologica este aproape  obligatorie concluzia   ( p.277 ) cf careia ( Contemporary ) ” Physics becomes science fiction” in vreme ce “The 20th century ( o mostra de inautenticitate sistematica ! FF ) was the golden  age of science…science will continue to make progress, but the basic discoveries have been made. ”  Cartea , avand nu putine pagini de fizica first class , lasa totusi impresia unei aterizari fara cusur , reusita  de un avion / pilot  de o f. buna tehnicitate dar...in terenul inamic. 2. Acest al doilea  tip de eroare ( extrem de interesanta ) consista in edificarea spectaculara a unei mijlociri  seducatoare  dar care , la un moment dat,  se rupe de esenta originara a sistemului, generand o inautenticitate  pe cat de insidioasa pe atat de nociva dpv metodologic. Doua exemple : a. iesirea  relativistului A.Einstein din fizica  ( din  electrodinamica, in speta )  urmata de  elaborarea  unui surogat  geometric ( gravitatia = curvatura s-t ). b. Tehnologizarea “ cu orice pret “ promovata de  ambitiosii guvernanti chinezi  ( pe care eu ii respect  pt.  performanta fantastica  de a asigura – cu preturi sociale exorbitante – managementul   pozitiv  al unei tari cu resurse cantitative si calitative absolut exceptionale ) care – in principal datorita poluarii scapate de sub control-  vine f. aproape de negarea esentei originare ( a  fiintarii autentice ) a ceea ce se intelege prin ” human being “. De aceasta data   dictatura orgolioasa a cifrelor seci  prevaleaza fara niciun dubiu asupra traditionalei  intelepciuni chineze ( TAO ) centrata pe o armonizare efectiva ( si nu doar declarativa ) la nivelul intregului.———————————————————————————————————————————–

Time or timing? The Bergson – Einstein dialogue revisited

Time

Catherine – As dori sa insistam  in cele ce urmeaza asupra unei probleme – cheie  care mi-a retinut atentia inca din primii ani de studentie, anume  raportarea lui Einstein la timp si temporalitate.In teza mea de licenta am prezentat / analizat in detaliu dezbaterea   despre timp / natura timpului care s-a desfasurat la Paris in 1922 si care , potrivit  mass media  ( de atunci dar si de azi! ) l-a  avut  in primul plan ( evit sa afirm ” castigator” – termen  mai curand sportiv ) pe Einstein. Cum apare aceasta disputa metodologica unica  din punctul de vedere al autenticitatii XXI ? Dupa cum se cunoaste , Newton a afirmat in mod explicit  independenta  absoluta dintre  spatiu si timp , pe de o parte  si miscarea corpurilor pe de alta; se poate face afirmatia ca  modelul  Evanston ( penetratia , non-Einsteinian space , ether-ul  XXI ) confirma  aceasta  independenta?—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

Florin – Lucrurile sunt ceva mai complicate : nici independenta totala ( contrazisa clar de  prezenta  ubicuã a acelui ” a0″ precum si de recunoasterea  unei ireductibile curvature – desi nefundamentala ) dupa cum nici identificarea  dintre timp si miscarea  corpurilor ( preconizata de Einstein si  einsteinieni )  nu reprezinta solutii compatibile cu cerintele principiale ale  autenticitatii XXI, desi , din pacate , ambele pozitii au inca  numerosi adepti intre fizicienii contemporani. Dar s-o luam  sistematic. Voi recunoaste deschis, pt. inceput ,  ca  duelul ( inegal, dupa parerea mea ) dintre Bergson si Einstein  m-a preocupat si pe mine  in mod deosebit cu atat mai mult cu cat , de la   prima luare de contact cu relatarile evenimentului, mi-am dat seama ca marele filosof francez  si-a asumat o sarcina ingrata intrucat, in plin pozitivism si dupa reusitele ( triumfale ) din 1905  si, mai cu seama, 1919  , el  a incercat sa-l infrunte pe ” marele Einstein ”  cu argumente subtiri – spiritualiste  bazate pe  trairi / intuitii individuale  conceptualizate fragil ( desi seducator ) sub forma   de durée réele ” / duration or so , intampinate cu o suspiciune  neascunsa  in toate laboratoarele de fizica ale lumii. —————————————————————————————————————————————————– Bazooka Soldier with Bazooka M1.jpgCourtesy: Wikipedia ——————————————

Era ca si cum un cazac infierbantat , cocotat pe un cal pur sange , s-ar repezi , agitandu-si sabia  maiastra,  sa infrunte un…tanc modern. Ca metodolog , intr-o tentativa ( discutabila  dar onesta ) vizand egalizarea sanselor i-as fi recomandat  cazacului – filosof sa  descalece urgent, sa isi bage  linistit sabia in teaca si  sa se inarmeze cu o…bazooka ultimul tip (in cazul nostru  bazooka ar insemna…teoria alternativa , lorentziana a relativitatii / ether-ului / timpului, care  l-a surprins  de cateva ori pe Einstein cu garda jos ). Cu alte cuvinte , marele fizician  trebuia combatut  nu cu subtilitati  psihologice ci cu o arma  combinata  Bergson – Lorentz indreptata in mod  atent, deliberat spre partile  slabe / expuse ale adversarului. Am convingerea ca procedand astfel , punctajul conceptual realizat in final de catre Bergson ar fi fost  mult superior.

Lorentz above Einstein!

 Catherine-  Interesant! Totusi , sa nu uitam  ca ” in lumea reala ” Lorentz a fost practic scos din carti,  pe o durata de decenii, de catre Einstein , fizicienii conventionali  preferând quasi-unanim versiunea  einsteiniana,ceea ce implica   refuzul  oricaror  complicatii ” etheriale ” explicative ( N.B. : chiar cand  acestea proveneau dinspre …Einstein!/ FF ) ca irelevante , superflue.————————————————————————————————————————————————————————-

Florin – Aceasta ( aparenta ) uitare a lui H.A.Lorentz ( precum si a lui H. Bergson ) se explica  in deosebi prin  atitudinea FAPP  caracteristica  fizicienilor de orientare pragmatic – pozitivista pt. care atat  aether-ul  lorentzian cat si  durata bergsoniana  au fost considerate irelevante (  pt. stiinta  propriu-zisa ). Aprecierile conventionale nu  sunt in niciun caz  finale, ele aflandu-se  in plina  revizuire , putandu-se  afirma  de acum ca ambele  dueluri conceptual-metodologice (  L . vs E. si, respectiv , B. vs E. ) se indreapta vertiginos si decisiv  catre un deznodamant nefavorabil  lui Einstein. Asa incat , in cele ce urmeaza, mi-am propus sa evidentiez  un aspect cu totul remarcabil ( desi putin…remarcat ) anume ca  Lorentz si Bergson s-au situat pe o platforma metodologica  similara , deschisa spre autenticitatea XXI; din pacate , o astfel de deschidere  a fost ratata de stipulativul Einstein intr-un mod  sistematic si definitiv.

i. Einstein subiectivizeaza timpul si simultaneitatea

Pt. Einstein timpul a constituit  in permanenta un epifenomen  (” Time is only an illusion” ) el si urmasii sai  acceptand cu seninatate sa ” dizolve ” timpul in miscarea  corpurilor. Iata  o opinie extrem de…autorizata a lui Julian BARBOUR (  remarcabil fizician britanic contemporan pe care eu il respect f. mult, desi…) :

” Einstein’s simultaneity was not a property of the world  but a reflection  of the way  we describe it…”.

Explicatia rezervei mele ( materializata discret prin acel ” desi ” ) fata de  optiunea metodologica  de factura conservativa  a lui J.B. este  directa : in loc sa  evadeze  , eficient si elegant , din  black hole-ul  realistic einsteinian, optand pt. o  elansare de tip ” spooky ” ( care sa coreleze  time  and potentiality ) Barbour a ales sa …excluda timpul din existenta , limitandu-l  simplist/reductionist la o serie de…reguli, most likely  as a punishment for the  temporal imperceptibility :

” Time does not exist. All that exist are things that change. What we call time is – in classical physics at least- simply  a complex of rules that governs  the change.” ( ” The End of Time, Oxford Univ. Press, 1999 ).

( A note for Catherine : replica mea…intimã la prima intalnire cu acest paragraf  demolator,  a fost ” Hello, Julian , I  think the Love itself seems to be no more than…” a complex of rules “, don’t you ? “).

File:The Belousov-Zhabotinsky Reaction.gif Courtesy : Wikimedia commons

Fig. 11 The Belousov – Zhabotinski Reaction (  computer simulation )

——————————————————————————————————————————————————————————-

Imaginea reprodusa mai sus este una emblematica  pt. chimia organizationala contemporana , avand drept principala caracteristica activarea timpului ( in raport cu spatiul )  , datorita efectului unor catalizatori ( minerali! ) bine alesi. Ea permite urmarirea in direct  a unor  evolutii / trasaturi care , traditional, erau atribuite  exclusiv sistemelor vii : activitate ( dinamica aka metabolism ),  memorie , geneza si disolutia  formei / individualitatii, etc.  ( este evident , presupun, chiar si pt. sceptici ca dincolo de aceasta dinamica stabila, curioasa, e permanent activa  o ecuatie  de esenta Plato-Bohmiana : Forma → forma ). Subiectivitatea , if any ,  exista  desi intr-un mod  intrinsec ! De  cate ori privesc Fig. 11  ma duc cu gandul la  ideea curajoasa , aparent mistica a Dr. Larry DOSSEY ( Hello, from Evanston, Larry! I didn’t forget you because we are conceptually…entangled.  Forever! ) cf. caruia a venit vremea sa recunoastem  existenta unei ” nonlocal mind “  ( sau  mind in broad sense ” FF ), nefiind necesara  interventia / controlul unui observator  uman. Mentionand ca acest tip de reactii i-a surprins in cel mai inalt grad pe chimistii de pretutindeni, recomand colegilor filosofi sa  tina seama ca RB-Zh constituie un suport  practic inepuizabil  pt. dezvoltarea autenticitatii XXI sub forma  unor  aspecte / modele  conceptuale netraditionale , majore  cum ar fi :

– mind in broad sense , pe linia Jeans / Bohm / Dossey;

– simultaneitatea ( absoluta ) in natura;

linear si nelinear in lumea inorganica;

–  cum poate fi ( in revansã ) temporalizat…spatiul;

–  de-cuplarea s-t ( nu oricum ci cu sublinierea aspectului t > s );

– elaborarea / concretizarea  categoriei Dasein  in broad sense, etc.

———————————————————————————————————————

ii.  Spatializarea timpului : s >> t

Aflat sub influenta  pozitivismului geometrizant , in mod firesc Einstein a acordat spatiului  o atentie / consideratie  incomparabil superioara fata de timp : marcat de o relativitate  vecina cu relativismul, timpul nu putea accede la absolut decat prin …  intermediul spatializarii,  sub forma binecunoscuta a combinatiei ( nefizice! ) ” space-time continuum ” . In excelentul sau eseu metodologic intitulat ” Einstein and the Ether ” ( Apeiron – Montreal, 2000 ), Ludwik KOSTRO il lauda pe Einstein pt. modul decis in care a activizat  ” spatiul fizic” care  nu mai este redus la un container pasiv  al evenimentelor si nici la o arena neutra a fenomenelor fizice. Din pacate, L.K.   ezita sa evidentieze modul aberant in care Einstein a supralicitat activitatea spatiului in raport cu timpul ( ether-ul, materia ) , mergand pana acolo incat sa identifice  spatiul fizic cu ” the  sole carrier of reality”:  “Spatiul a inghitit in ultimele decenii atat ether-ul cat si timpul si pare ca va absorbi de asemenea campurile /fields si particulele “. Aceasta hiperbolizare ( conjecturala ) a spatializarii a fost rapid si temeinic preluata de comunitatea stiintifica internationala  contribuind in mod   decisiv la  asa-numita inautenticitate XX. In continuare voi prezenta un exemplu relevant  pt.  modul in care  un mare filosof roman ( Constantin Noica )  a preluat necritic dogma einsteiniana a spatializarii, promovand-o -prin scrieri si  invatacei- ca pe un adevar  profund, binestabilit.——————————————————————————————————————————-

Cum a ratat  Pãltinis-ul autenticitatea XXI

Desi initial  am fost atras de unele premise  deosebit de promitatoare din gândirea noicianã  ( cum ar fi “ azi traim in posibil ” , rolul constructiv al negatiei ” non “ ( spre deosebire de  negatia “anti” ), functia  sintetic /inglobanta a  particulei ” întru “ , etc. ) , entuziasmul meu s-a diminuat  simtitor cand  am studiat mai indeaproape  optiunile metodologice ale  Guru-lui de la Paltinis – Sibiu. In mod deosebit m-a impresionat   inaptitudinea lui Noica de a  recunoaste – si pretui –  potentialitatile creativ – inventive ale temporalitatii, timpul aparandu-i ca o  umbra inconsistenta a spatiului: spre deosebire de timp , afirma  filosoful român, spatiul este bildend  ( formativ).    ” Asa incat  cei care ca Heidegger  sau Bergson raman anexati problemei timpului imi apar intârziati. ” Intarziati? ” Dupa parerea mea , Bergson a devansat aliniamentele cunoasterii stiintifice cu nu mai putin de 5o ani , in vreme ce Heidegger s-a detasat cu  cel putin 100 ani.Unde  trebuie plasat  atunci  Noica ? Sugestia mea : in plina in-autenticitate XX !

Henri Bergson :  pt. o distinctie necesarã intre spatiu si timp

Deosebit de instructiva – in deosebi pt.  tanara generatie – imi pare  atitudinea critic- combativa  a  unuia dintre ” intârziati” ( e vorba de Henri Bergson ) vizavi de mixtura  asimetric – confuz- derutanta dintre spatiu si timp la Kant  ca si la Einstein. 

File:Bergson1889Diss2.jpg

Referindu-se la Kant, in lucrarea sa ” Time and  Free Will ” ( titlu original ” Essai sur les Données Immediatées de la Conscience ” )  marele filosof francez denunta prefacerea   raportului dintre spatiu si timp ” in a mixture with the result that we must conceive  human action as  determined  by natural causality” ( spatializarea excluzand   orice sansa de manifestare  a specificului constiintei , respectiv a libertatii de decizie  specific umane , prin  caracterul discretizant  ( si totodata discretionar ) al  conexiunilor de tip cauza – efect, inescapabile. Propunerea  lui H.B. este  una extrem de actuala , anume aceea de a se face o  distinctie / diferentiere neta intre  spatiu si timp. Bergson  remarca, de asemenea , cu privire la temporalitatea  specifica stiintei  in general ( einsteinismului in particular ) ca se  bazeaza pe o juxtapunere  de tip cinematografic , conducand la  dezintegrarea  totalitatilor vii ( inclusiv sau mai cu seama a duratei ) printr-o separare irationala. Acest atac la  …separabilitate  ( valoare  centrala in metodologia cartesiana ) a atras  nemultumirea filosofilor traditionalisti pt. care cartesianismul a fost ( si continua sa fie ) un referential sine qua non, Bergson fiind acuzat ca practica o gândire de tip populist, urmarind deliberat ( cf lui Ch. Peirce , spre exemplu ) …” to muddle all distinctions ” ( Peirce – unul dintre ganditorii moderni de mare  finete dialecticã , este indreptatit sa  atraga atentia asupra unei anumite ” harababuri ” semantice post-cartesiene,  doar ca aceasta nu este ” introdusã ” de catre Bergson ci  de…inseparabilitate / wholeness/ fuzziness ). Astazi stim  ca lucrurile stau cu totul altfel, anume ca in  realitate Bergson , promovand  noile cerinte metodologice, a militat de fapt impotriva separabilitatii mecaniciste si, concomitent , pt. o distinctie ( totusi ) eficientã  intre entitatile fuzzy , inseparabile. A ignora diferentierea  intre separatie / distinctie  inseamna in adevar , mai ales in anul  2014, a fi un intârziat.

———————————————————————————————————————————————————————————–

Time ( beable ) ≠ time ( observable ). Why ” Time dilation” ?

Categoria ” time in itself ” or ” time – beable ” nu trebuie identificata  nici cu timpul fizicianului  ( = measured  time ) dar nici cu timpul intuit ( ” durée réele “). O prima remarca : discutia Bergson / Einstein  nu a vizat in mod direct  natura timpului  in sine ( time – beable )  ci a ramas circumscrisa la  diversele perceptii umane ( subiective sau technico-obiective ) de mare insemnatate practica desi…nefundamentale; asa incat, daca umanitatea  , impreuna cu toata gama de ceasornice inventate – mecanice , electromagnetice, etc. ar disparea, conditia existentiala a time – beable ( conectat efectiv cu potentialitatea si nu cu realii )  ar ramane aceeasi,  practic neafectata!

Tinand cont ca nu putini fizicieni contemporani  coreleaza ( inca! ) timpul cu realii ( miscarea corpurilor ) perpetuarea unor termeni  ca ” time dilation ”  este inacceptabila dpv metodologic  intrucat , dincolo de laxitatea terminologica  se produc / mentin confuzii semnificative in plan  conceptual.

     Legatura dintre timpul absolut si miscarea corpurilor : influenta ( si nu actiunea )

Sunt de considerat urmatoarele doua pozitii extreme :

1.  Timpul in sine ( time-beable )  nu este afectat in niciun fel de miscarea corpurilor ( criteriul independentei = linia lui Newton ).

2. Timpul in sine  nu exista , timpul  real fiind  solidar  cu miscarea corpurilor ( criteriul dependentei actional /ergonice – linia einsteiniana )

Care dintre cele doua pozitii este compatibila cu autenticitatea XXI ? Parerea mea : niciuna! Iata de ce : pozitia 1  pacatuieste prin promovarea  unei separabilitati absolute ( cuplaj nul cu lumea materiala = negarea plata a inseparabilitatii ) conducand astfel la  categorii  timp ( si spatiu )  abstracte , lipsite de orice continut fizic. In schimb , pozitia a 2-a amplifica nepermis articularea  categoriilor   timp si spatiu cu lumea reala, dizolvand practic  timpul absolut in  miscarea corpurilor , respectiv spatiul absolut in  physical fields & particles. Reamintesc ca , dpv metodologic epoca actuala ( post-cartesiana ) se particularizeaza concomitent  prin inseparabilitate si distinctie.  Nu este  de  mirare  faptul  frecvent intalnit ca  pt.  sustinatorii pozitiei nr.2 ( care ignora / subevalueaza  cerinta distinctivitatii  intre absolut si relativ ) termenul ” time dilation ”  pare nu doar legitim  ci chiar …inspirat.

Solutia metodologic corecta a problemei  1,2 este sugerata de specificul structural / functional al  ether-ului XXI ( a0P ) care permite armonizarea efectiva a  articularii  fizic –  subtile cu lumea reala ( prin micimea  subsistemului ” a0 ” numit de mine ” actualizator ” ; aceasta articulare  explica, in my opinion, curvatura  infima, nefundamentala  a space-time einsteinian ) precum si  cu   penetratia definitorie / ireductibila datorata  potentialitatii P. Rezulta ca  timpul ( spatiul ) absolut  –  in acceptia actuala , non-newtoniana a termenului – este practic ne- cuplat actional cu miscarea corpurilor, cuplaj  care  i-ar imprima anumite  caracteristici  realist – locale ( inclusiv…Lorentz invariance ) blocandu-i accesul la o universalitate  efectiva. Trebuie subliniat rolul fundamental jucat de ether in activitatea  de acor-dare ( attunement  ) a lumii reale in general , a spatiului  si timpului  in particular. Acest aspect – cheie este prezentat  magistral de catre  Michael C. DUFFY , in termenii urmatori  ( Ether Space-Time & Cosmology, vol. 1, PD Publications, Liverpool, 2008,p. 39 ):

“One important question  remains: ” Why use the word ” Ether” in this context?” Equivalent words do exist , but ” ether”  on the modern view, on the smallest scale, regulates or defines space and time . It is more  fundamental  than current macroscopic  understanding of space, time and  space-time investigated with rods and clocks. Equivalent terms will continue to be used like ” fundamental plenum”, “physical vacuum”, ” primal entity”, ” cosmic substratum ” or ” urfield ” , though these suggest that interpreting  space-time has resulted in a very fragmented picture. Using the single term  ” ether”  would encourage the search  for a unified interpretation.”

In concluzie,unica  forma de cuplare a timpului ( spatiului ) absolut cu lumea reala, compatibila cu  autenticitatea XXI  ramane influenta ( = cuplaj fara transfer de  energie – impuls ); acest cuplaj subtil dar nenul ( ignorat de nu putini autori contemporani  care prefera “solutia ”  newtoniana, abstracta  ) este realizat prin intermediul ether-ului XXI , de esenta potentiala. Tocmai  datorita   activitatii  complementare  a celor 2 subsisteme a0 si P , ether-ul XXI  respectiv radiatia 2.7 K ( CMBR ) este unicul sistem fizic  cunoscut care  poate functiona  ca un clock universal.

Courtesy: Wikipedia—————————————————

Hendrik Antoon LORENTZ  ( 1859- 1928 ) . Nobel Prize – 1902

De subliniat  faptul exceptional ca marele fizician olandez  H.A.LORENTZ  s-a apropiat cel mai mult de autenticitatea XXI, aspect  evidentiat cu mult aplomb de catre Tom van Flandern. In incheiere prezint cateva din aprecierile lui TvF. In a sa teorie a relativitatii, Lorentz face o distinctie neta intre ”  universal time ” ( echivalentul lorentzian al time-beable ) si  time – observable. Miscarea / viteza corpurilor , in viziunea lui Lorentz,  nu afecteaza timpul universal “ but only  the rate of ticking of mechanical, electromagnetic or biological clocks; changes in  clock rates are changes  in the rates of physical processes and do not affect ( actionally ! , FF ) space and time. “

———————————————————————————————————————————————————————-

Einstein si arta improvizatiei. Sincronizãri ( intãmplãtoare? ) in cultura XX: jazz si…relativitate

Catherine: In ultimul timp incep sa  inteleg rationalitatea  modului   tau particular de a-l aborda pe Einstein ( si creatia lui ). Prima impresie fusese ca nu esti chiar consecvent in aprecieri, ca lucrezi, cum se zice , ” cu doua  standarde “. Mai exact : uneori  il asezi pe  Einstein in mod ferm pe pozitia  I pt.ca adesea sa-i faci reprosuri  principiale , incompatibile cu calitatea de lider.

Florin :Dar acesta e adevarul : eu lucrez efectiv cu …2 standarde= criteriile metodologice XX si XXI, care sunt  net diferite . Cum ar putea Einstein care a fost un mechanicist notoriu la nivelul intregilor (  wholeness ) sa supravietuiasca ( in calitate de lider ?! ) in plina  metodologie XXI , tentativ – centrata pe  viziunea  organismica? Dar  cel putin la fel de binevenita / semnificativa imi pare  o  intrebare corelativa, anume: cum de a acceptat comunitatea stiintifica  a sec. al XX-lea einsteinismul ca ” varf al gandirii fizice ” desi  devenise clar ca valoarea  de adevar ( explicativa ) a acestuia era una discutabila ( ca sa nu spun mai mult )? Spre ex., dupa experimentul  Eddington , 1919 ( de o rigoare totusi indoielnica ) media internationala a titrat fara ostenire ( timp de decenii! )” Un nou Newton s-a nascut”, etc.

Ca unul care am fost interesat de problematica specifica  a genezei si semnificatiei cultural – etnice  a muzicii de jazz  ( in care, precum se stie,  improvizatia performerului excede intentia compozitorului , if any )  am fost realmente frapat de paralelismul dintre emergenta gandirii fizice einsteiniene si  cea a muzicii de jazz.  Cateva  repere: ” In jazz (…) the skilled performer will interpret a tune in very individual ways, never playing the same composition  exactly the same twice. ” La fel stau lucrurile , credeti-ma , cu cele  “n” interpretari distincte date de catre Einstein categoriei de ” ether ” situate cu o superba lejeritate intre negarea plata si  recunoasterea  (ether-ului ) ca o categorie…fundamentala. Sau : “A jazz musician  may alter melodies, harmonies, or time signature at will.”  At will? A procedat oare cu totul altfel Einstein in abordarea timpului si a simultaneitatii ? Dintre incercarile  mai reusite de a defini jazz-ul voi aminti aici pe cea a lui Krin GABBARD , care considera ca ” jazz is a construct that , while artificial, still is useful to…” etc. Nu suna foarte…einsteinian? Sa ne reamintim :  Cf. lui Julian BARBOUR Einstein ” a miscat putin conceptele astfel incat  ” simultaneity was not  a property of the world  but a reflection  of the way we describe it.” ( Daca  tranzitia  de la obiectivitate la subiectivitate inseamna…putin , ce ar implica ” mult” ? FF ).Alta referinta – in termenii lui Hans  OHANIAN ( Einstein’s Mistakes, p. XVI ) : ” Discussing the travel times of the light signals  from the points A and  B to the mid point M Einstein claimed : ” That light requires the same time to travers the path A→M as for the path B→ M is in reality neither a supposition nor a hypothesis about the physical nature of light but a stipulation  which I can make of my own free will in order to arrive at a definition  of simultaneity.”  Asa cum am incercat eu sa demonstrez , pt.  evitarea relativismului in abordarea categoriei ” simultaneitate ” ( categorie centrala in  metodologia non-cartesiana definita prin inseparabilitate ) nu de ” free will ” este nevoie ci de   invocarea absolutului sub forma penetratiei.Paralelismul poate fi continuat in mod natural implicand  innoirile tehnice din jazz desemnate prin termenii swing, syncopation, ragtime, bebop… Eu ma voi opri aici nu inainte de a va semnala  urmatoarea coincidenta cronologica surprinzatoare: unul dintre fondatorii jazz-ului- pianistul Afro-Creol  Jelly Roll MORTON  si-a…sincronizat propria  activitate cu elaborarea etapizata a teoriei relativitatii: ” His Jelly Roll Blues which he composed around 1905, was published in 1915…” Cum poate fi explicata aceasta ” coincidenta ” absolut formidabila caretrebuie – si chiar incepe sa fie – luata  in serios chiar de catre  elita  ( mainstream ) a culturii contemporane?  O prima sugestie explicativa vine din partea  Louisei GILDER ( vezi mai jos )  care invoca  o integralitate intrinseca  a naturii (  incluzand  umanitatea si cultura ) = entanglementul .  O perspectiva  mai elaborata  ( a  synchronistic  one ) este cea oferita de Lothar SCHÄFER in cartea sa , aparuta recent ( 2013 ) intitulata “ Infinite  Potential ” editata de CROWN  Publishing Group – a  division of RANDOM HOUSE INC.- New York:

” In 1910, Arnold Schönberg composed the first piece of atonal music . In 1912 Wassily Kandinsky invented abstract painting. In 1913 Franz Kafka published his short stories. In 1914 James Joyce wrote The Dubliners and the First World War began; 1917 was the year of  the Russian Revolution. Each of these dates marks the appearance of a dislocation in a cultural structure. All aspects of life were involved.When the scientists  changed their views of the world , the artists did the same, and the social order broke down. What is so striking  about these events is that they were synchronistic. They had a common meaning, leading the world into the same direction. “

Cititorii blogului ( si ai cartii lui Schäfer )  vor remarca imediat  ca sincronicitatea  jungiana are o sursa  comuna , desi desemnata prin termeni aparent diferiti: ” entanglement”, ” potential in-formation ” , ” cosmic potential / potentiality ” , etc.

File:Jelly Roll Blues 1915.jpg

Un cuplu nãbãdãios : Einstein si relativitatea…conventionalã..

Atentie la precaritatea  legãturii  celor doi  cu…Pãmântul.

( Courtesy : WIKIMEDIA COMMONS )

——————————————————————————————————————————————————-

O prima concluzie: Succesul  improvizatiilor einsteiniene ( conjecturi, stipulari, etc. ) nu -si are originea / justificarea   exclusiv in intensitatea  legaturii dintre cele doua emisfere cerebrale  ale marelui fizician ci si in  preferinta   pervers /  riscanta  a comunitatii stiintifice  XX pt. adevarurile  simplist – partiale  care desi poseda o valoare utilitara  incontestabila,  sfideaza totusi  rigoarea analitica si  performanta cauzal /explicativa .

In momentul in care jazz-istul Einstein a ales sa ignore partitura clasica  relativist – etheriala a lui Lorentz  el a parasit (  cu dezinvolturã ! ) ” the right track” pierzând in mod iremediabil ” legatura cu pamantul ” ( = cauzalitatea  ) intrucat – asa cum am mai aratat pe acest blog – ether-ul este implicat in mod fundamental  in activitatea  de acor-dare / attunement  a existentei, oferind – intre altele –  o perspectiva  continuu – regenerativa  asupra universului,  perspectiva care  expediaza modelele de tip ” bang ” ( catastrofice )  acolo unde le este locul : in afara fizicii XXI.

Rationalitatea acestei  profunde schimbari de perspectiva devine din ce in ce mai evidenta ( in pofida dramatismului conceptual / social /…financiar intrinsec, inevitabil ) , fapt atestat  de numeroase marturii lucide , mai mult sau mai putin recente , dintre care  am selectat urmatoarele :

1.Albert EINSTEIN : ” You ( Solovine )  imagine  that I regard my life’s work  with calm satisfaction.  But a close look  yields a completely  different picture. I am  not convinced  of the certainity of a simple concept, and I  am uncertain  as to whether I was even on the right track.

2. Hans C. OHANIAN : ” Physics  is at least as much  about understanding ( per causas, FF ) as it is about doing  calculations …”

3. Erik  VERLINDE: “…Einstein’s  geometric description of gravity is beautiful and  in a certain way  compelling …Presumably  this explains  why we, as  a community, have been so reluctant  to give up  the geometric formulation of gravity as  being fundamental. But it is inevitable to do so…”

4. Reginald T. CAHILL : ” The flat and  curved spacetime formalism  is derived from the new physics, so explaining the apparent many successes of those formalisms, but which have now proven to be ontologically and experimentally flawed.

5. David PRATT : The generalized ” conclusions ”  about the nature  of space and time associated with Einstein’s relativity theory are the product of  speculative theorizing ( and poor philosophy )…”

——————————————————————————————————————————————————————————————————

De la separabilitate la distinctie. Ce i-a lipsit ( cu adevarat ) lui Lorentz ?

Catherine  Revin la  remarca  – indreptatita – a lui Peirce ( ” to muddle all distinctions ” ) pe care tu ai tradus-o  liber prin ” harababura semantica “. Convingerea mea este ca reprosul peirceian trebuia adresat lui Einstein si nu lui Bergson , data fiind  contributia  einsteiniana fara egal la constituirea / promovarea  inautenticitatii XX deja subliniata de tine prin fraza” Einstein a supralicitat activitatea spatiului in raport cu timpul ( ether-ul, materia ) mergand pana acolo incat sa identifice  spatiul fizic  cu ” the sole carrier of reality.” Voi cita aici o fraza memorabila  a lui C. WARREN :” What general relativity did in effect was to rename ether and call it space. ” Eu consider  ca  astfel de identificari arbitrare – avand la origine  indistinctia dintre matematica ( geometrie ) si fizica – constituie  esenta ( the core )  inautenticitatii XX cu urmarile careia fizica zilelor noastre are de luptat din greu. Gresesc cumva ?

– Florin  In afara de atribuirea  eronata a ” frazei memorabile ” ( care de fapt a fost rostita  de catre Ph. LENARD , in 1917 ) nu gresesti deloc, desi eu as largi orizontul   interogatiei tale facand loc , pe langa identificarile hazardate , si aspectului complementar , la fel de  daunator pt. dezvoltarea autentica a fizicii anume – tendinta  dez-unirii, a ramanerii in separare,in cartesianism. Un exemplu notoriu si extrem de semnificativ  il ofera atitudinea militant – negativa  a lui W.Pauli  impotriva sintezei  dintre real / posibil ( ” Nu virtualizati fizica! ” ), atitudine  perpetuata – cu diferente  neesentiale  in avertismentul lui R. Schlafly:” Fizica actuala devine science – fiction .” Este evidenta preferinta lui RS pt. fizica ” solida ” , centrata pe lucru / thing  precum si neadeziunea lui la ” fizica – fiction ” care , totusi , se apropie neabatut de recunoasterea  potentialitatii ca entitate fundamentala si nu numai  sub aspect epistemologic. Aceasta orientare progresiva spre ” subtle physics ” este  regasita  in pozitia metodologica a urmatorilor  fizicieni de prim plan: Lorentz ( adept al unui  real subtil, totusi  doar real ),  Bohm  (  cu deplasarea accentului de pe real / thing pe actualul derivat  nemijlocit  din potential ), Bell  ( promovarea  decisa a non-localului, insotita , din pacate de  excluderea / subevaluarea localului). Nu intamplator  cei 3 mari fizicieni se numara – impreuna cu Frank Wilczek  – printre favoritii mei, ei conferind o consistenta metodologica  inalienabila urmatoarei scheme care marcheaza efortul  ( urias, dureros, nu totdeauna inteles  / apreciat ) al trecerii  de la  cartesianism  la non-cartesianism, respectiv la un nou principiu metodologic de mare semnificatie dialectica  – ” totul se intrepatrunde , nimic nu se confunda “:

      Separare   →  Distinctie cu diferente  →   Distinctie  fara diferente

 ( maximum de    ( situatie intermediara )     (maximum de simetrie  )

asimetrie )

In pofida simplicitatii aparente schema propusa   mai sus  acopera situatii reale de cea mai inalta tensiune metodologica, care au franat sau , dimpotriva , au  accelerat solutionarea  corecta a tuturor disputelor conceptuale care au stat la baza  in-autenticitatii fizicii XX ( respectiv la promovarea  autenticitatii XXI ) . Iata cateva exemple :

a. Refuzul lui Einstein de a recunoaste existenta distincta a  unui ether as a  preferred reference frame, pe motiv ca printr-o astfel de diferenta  s-ar introduce  in mod nejustificat ( din pdv teoretic si practic )  o asimetrie …artificiala , a condus  nu la o inseparabilitate autentica ( de distincte ) ci la…relativism, respectiv   la   negarea existentei ether-ului insusi. Ludwik KOSTRO  ( ” Einstein and the Ether”, p.19 ) reda aceasta situatie semnificativa  in termenii urmatori :

“The asymmetry  introduced  by this distinction led  Einstein  to challenge  the existence of the ether itself. “

b.  Alternatively, introducerea ( conjecturala ) a unei asimetrii artificiale  ( cu adevarat artificiala, de aceasta data ) sub forma    considerarii vitezei de propagare a luminii  ca limita absoluta   pt. propagarea semnalelor fizice in univers, a obstructionat sistematic  unificarea dintre teoria relativitatii si mecanica cuantica.

2 remarci :

1. Nivelul / orizontul  potential poate fi atins nu doar prin introducerea abrupta a  ” potentialului – posibil ” in sistemul categorial operational al fizicii ci si printr-o evolutie realist – subtila  ( tot mai subtila ) a fizicii – un fel de ” politica a pasilor marunti”. De aceea fizicienii realisti de avangarda ( F. Winterberg, J. Barbour, R. Penrose, s.a. )  nu pot fi considerati niste …dinosauri ai cercetarii contemporane . Dimpotriva! In fond  distanta epistemologica / ontologica dintre p-etheron-ii ( aoP ) introdusi de mine ( in esenta= niste  bosoni virtuali ) si bosonii Higgs  ( sau  similari ) devine din ce in ce mai mica.

 

2.  Orientarea  fizicii contemporane spre potentialitate  ca entitate ontologica fundamentala se realizeaza  consecvent  chiar fara o constientizare explicita a acestui obiectiv extraordinar care inca mai apare unora ca o deviere de tip ” science – fiction”.  O lectura atenta , fara prejudecati realiste , poate detecta cu usurinta o astfel de  directie  ( potentializarea tacita a fizicii )  in “ murmur-ul”  continut in urmatorul pasaj  oferit de Louisa  GILDER ( The Age of Entanglement “, 2008, Alfred A.Knopf, , p. 337 ):

“The world , at the quantum level, is strangely and inexplicably correlated. Some defying  special relativity say that the moral of the story is nonlocality; other say  quantum things are not real when not observed. And there is a murmur of a suggestion  that the central reality, at the  quantum level , is entanglement; that relationship between quantum ” things” are  more fundamental and objective ( and  generative too! FF ) than the things themselves. “

Louisa Gilder Courtesy: Goodreads

Lady Murmur = Louisa GILDER, 2014

Nu m-as mira ca, peste cativa ani – nu multi! – Louisa sa  revina cu o carte noua, la fel de sugestiva/ elaborata  titled ” The Age of Potentiality “. Pana atunci  tin sa-i asigur  pe relativistii neconventionali  ( ca si mine ) ca  in cartea sa  din 2008 ,deja  multiplu reeditata, pot gasi referinte deosebit de utile pt. reperele gandirii fizice  noi ” Beyond Einstein ” ; un singur exemplu : “Entanglementul ” ofera  o perspectiva  metodologica noua , semnificativa in ceea ce priveste  pierderea de relevanta a spatializarii si, implicit ,  in favoarea temporalitatii , ( pp 41;60;66 )  intrucat  ” the quantum state the particles  find themselves in is indefinite :  neither here , nor there…”  Imi amintesc ca , pe vremea studentiei mele , unul dintre ganditorii francezi  first class ne atragea atentia ca  datorita  televiziunii se produce  o drastica diminuare a rolului situarii spatiale  traditionale  in sensul ca   sud-africanii, spre exemplu , pot deveni quasi-instantaneu  mai apropiati noua decat…vecinii de palier.

——————————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Cat de nou a fost / este ” the new ( Einsteinian ) ether ” ? Jocul ” de-a ether-ul ” continua si in prezent…

– Catherine  Ce trebuie sa se inteleaga  de fapt astazi prin termenul  “ the new ether “ ?  Se stie ca Einstein a  vorbit   despre  un nou ether prin 1916, ezitand totusi sa-si asume raspunderea  scrisa a definirii riguroase a   elementelor noi intervenite, pana cand a fost fortat de o situatie – limita creata in principal de critica  fizicianului  Ph. Lenard . Cat de nou mai apare in prezent  ether-ul einsteinian  de dupa 1916?  Ar suporta  acest model  o competitie  conceptual-metodologica onesta  si la obiect cu ” the new ether XXI ” ? Am incercat – fara a reusi – sa acced la semnificatia  adanca ( autentica )  a  urmatoarei fraze  apartinand lui John Stachel ” The ether Einstein re-introduced differed fundamentally  from the ether he had banished.”  Acest ” fundamentally ”  pare cazut din cer. Mentionez ca nici colegii mei  fizicieni nu  au o parere  prea buna / clara  despre  ” noul ether “, cu atat mai mult cu cat Einstein insusi afirmase  negru pe alb, doar cu cateva luni mai devreme, ca ” the ether had no further place in physics.”

– Florin  Fraza lui Stachel este  cel putin discutabila, intrucat  acel ” fundamentally ” are mai curand o conotatie negativa in sensul ca  noul ether einsteinian difera in mod esential de vechiul ether  ( luminiferous ether ) prin aceea ca unul se distinge printr-o   apartenenta fizica  binestabilita in vreme ce  celalalt ( ghici care? )  are  o esenta  ne-fizica , geometrica. Diferenta  este in adevar…fundamentala, ea fiind relevata si de critica lui Lenard , conform caruia  teoria relativitatii , dupa ce a  declarat ca ether-ul este un model superfluu  de care fizica poate si trebuie sa se lipseasca,  readuce ether-ul inapoi ” under the new name ” space”. Evident ca  disputa Einstein – Lenard  nu a vizat doar   schimbarea unor  denumiri ci , mai cu seama , a unor  continuturi . Faptul ca “ the new ether ” – versiunea Einstein  nu putea fi decat un concept / model artificial rezulta din chiar intentia  declarata a autorului sau de a elabora acest concept in asa fel incat sa nu fie contrazise   principiile  relativitatii  speciale si generale  ( ele insele generatoare de in-autenticitate! FF ) ci sa  se conformeze  acestora, spre exemplu respectand cerinta  relativista a inexistentei unui ”  preferred etherial frame ” , cerinta a carei incalcare ar fi insemnat negarea principiului invariantei vitezei luminii, respectiv recunoasterea  distinctivitatii  ireductibile a directiilor de propagare . Asa se face ca “noul” ether  einsteinian   a avut menirea  sa sustina excluderea  conceptului newtonian al actiunii la distanta , facand loc totusi   unui ( oportunist, improvizat ) mecanism cauzal local , din aproape in aproape = un fel de realism local…ether-izat. Acest obiectiv oportunist este exprimat in 1924 de catre  Einstein insusi in urmatorii termeni ” neutri “: ” we will not be able to do without  the ether  in theoretical physics, i.e. a continuum  which  is equiped  with  physical properties,(…) for the general theory excludes direct distant action. ” La o analiza atenta  a acestei situatii  , rezulta ( surprinzator poate pt. unii  ) ca Einstein nu a gresit  prin refuzul actiunii ( instantanee ! ) la distanta  asa ceva fiind impotriva fizicii ( desi nu putini autori sustin ca actiunea / interactiunea  (instantanee ) la distanta  a devenit nu doar rezonabila ci a fost chiar  dovedita experimental); eroarea lui ( in sensul absentei unei intuitii…virtualizante , vorba lui W.Pauli) consista in  ignorarea  fizicii subtile (” spooky physics ” ) , mai exact a  influentei  fizice (=  ” an intrinsic interconnectedness of Nature ” , see  my PS below  ) – fapt fundamental  care ar fi schimbat radical atat  teoria ether-ului cat si  fizica in ansamblu.  Ce a preferat Einstein  sa  ofere  in schimb , pt. a-si mentine   ” in vigoare” principiile relativiste , unul mai debil decat altul? O intreaga  opera de pseudo – constructie / interpretare  cu zeci de definitii , concepte, modele mai mult sau mai putin  contradictorii, bazate nu pe efortul de   dezvoltare conceptuala  a fizicii sub semnul autenticitatii ci , mai curand , de aparare subtila dar  inversunata a   unor elaborari local – stipulative ( nu lipsite de geniu ! )  minate  definitiv de  superficialitatea tineretii  ( exersata la ” Olympus Academy ” ) precum si de atitudinea  pozitivista pe care el insusi a regretat-o mai tarziu, prea tarziu.(  Devine tot mai evident faptul ca , desi a avut o imperioasa  nevoie de ether – cumva ca si …pozitivistul Mach ! – Einstein s-a temut de ether  incercand sa-l faca pierdut printre celelalte sisteme inertiale. Iata de ce subscriu integral la fraza categorica a canadianului Conrad RANZAN ( 2012 ): ” Given that Miller’s ether- evidence undermines the foundations of  relativity theory, it would not be an  exaggeration to say  that Einstein feared that evidence. Einstein feared the discovery of aether ” ).

De ce prea tarziu? Fiindca , din pacate , jocul einsteinian cu ether-ul  continua si in prezent , in forme evident rectificate, ” actualizate “. Voi cita un singur exemplu , extras din  articolul  inaugural al Vol. 1  ” Ether, Space-time and Cosmology ” ( 2008 ) semnat de M. Duffy ( pp 35/6 ) in care ether-ul ( entitate ontologica fundamentala !) este prezentat  doar ca un  mecanism  corelational de esenta epistemologica sau ca un mod de interpretare:
” The ether becomes a correlating mechanism, linking Relativity and Quantum Mechanics. It is expressed through Clifford algebra, dynamic algebras and  geometries, neo-quaternions analysis and space-time vortices. It serves as a disclosing model for inter-relating a wide variety of phenomena...It must never be treated as ontologically realistic: it is a mode of interpretation justified by its  efficiency in correlating observations…”

Eu devin din ce in ce mai convins ca  Einstein , atunci cand  recomanda pt. salvarea omenirii  un mod esential nou de gandire avea in vedere  o gandire  onesta , bazata pe autenticitate, ceea ce conduce la concluzia ( deloc “lenardista ” ) ca “noul Newton ”  a incercat timp de decenii – cea de a doua jumatate a vietii sale – sa impiedice zborul fizicii spre noi aliniamente conceptual – metodologice ( nonlocalitate , fundamentalitatea ether-ului, implicatiile…holografice ale entanglement -ului, etc. ) , preferand sa   aseze  fizica – deliberat si …definitiv  – in tiparele  sale “principiale ” conjecturale  inautentice.

P.S.  Reproduc in continuare un pasaj  relevant pt. ceea ce inteleg eu prin  promovarea autenticitatii in fizica  actuala ( inseparabilitate vs spatializare ):

” Why do I insist on talking about ” influences” (…) ? A deeper answer is that we are faced with basic questions  about the nature of the physical world.The most critical  aspect of our  present lack of understanding  lies precisely in the general area of  nonlocal connections. If we are going to discover nature’s form , it is probably imperative to drive as hard as possible at the critical points of mystery. This means formulating and establishing  the most incisive  possible rigorous  results  about nonlocal  connections , rather than settling  for some observations about the formalism. (…) Far more likely than  anything  actually traveling faster than light is the likelihood of an intrinsic  connectedness of Nature that is alien  to the classical notion that spatial separation  entails intrinsic separation .” ( Henry  P.STAPP- Quantum Nonlocality and the Description of Nature , p. 159, in vol. Philosophical Consequences of Quantum Theory , Eds J.T.Cushing and E. McMullin, 1989 , Univ. of Notre Dame Press , Indiana ).

————————————————————————————————————————————————————————————–

The New Physics  and… human hubris (= lost of contact with reality )

Catherine : Am citit ( chiar re-citit )  pasajul stappian  reprodus de tine  dar nu mi-e prea clar  in ce fel poate fi el implicat  ( dupa  25 ani de la elaborare ) in edificarea unei  fizici  noi,  revolutionare. Ce anume te face sa-l consideri pe Stapp  o borna  de referinta  pt. autenticitatea XXI ?

Florin : Desi  are  some starting points net diferite de ale mele , Profesorul Stapp  recunoaste  rolul  primordial al inseparabilitatii in constituirea fizicii noi, de esenta non-cartesiana , acest wholeness patrunzand cu dezinvoltura dincolo de barierele  spatializarii introduse artificial si extrinsec  de catre Einstein – Minkowski .  Dupa  Einstein   (=  cel mai genial dintre ingineri, cf. caracterizarii  acid-elogioase a lui N.GISIN, unul dintre  remarcabilii specialisti  in …”spooky physics ”  ) natura  s-ar reduce  la un sistem  de  billiard balls ( mai mult sau mai putin  observabile ) , coerenta  universului fiind  datorata  coliziunilor  dintre acestea. Pt. a-si promova ” viziunea ” sa realist -locala  , Einstein a facut totul pt. a reduce non-localul la local , decretand  ca fiind ” spooky ”  atat  continuitatea fizica autentica  ( identificata de catre Whitehead cu potentialul posibil )  cat si ether-ul ( both in luminiferous   and Lorentzian versions ) , incercand totodata  sa puna in loc   solutii – artifact  non-fizice de tipul …continuului space-time. Pana la urma  inseparabilitatea fizica ( as wholeness ) s-a dovedit   a fi un joc de …adulti  care devine din ce in ce mai definitoriu conectat cu eforturile  efectiv formidabile ale  unor cercetatori  atipici ca D. BOHM si B. HILEY  ( Quantum potential  ca origine a non-localitatii si “ The Undivided Universe “ ); I. PRIGOGINE ( si Scoala Belgiana de Termodinamica – from  Th. de Donder to Gr. NICOLIS  and D. HAMMOND – afirmand rolul unic al starilor departe de echilibru ( altfel spus : al instabilitatii ) in  structurarea / organizarea / self-organizarea  intregilor vii si nevii  );  superbul rebell  J.S. BELL   ( principalul promotor al non-localitatii, care a atras atentia asupra necesitatii depasirii limitelor intrinseci ale ” cunoasterii de laborator”  ( Against Measurement ) respectiv  asupra  superioritatii ” beable ” asupra ” observable” );  ” anti-realistul “ Bas  C. Van FRAASSEN  care si-a dedicat viata – eroic, as zice daca tinem seama de compactitatea descurajanta a  “zidului” FAPP-ist  bazat exclusiv pe adevaruri partiale / predictii, nemijlocit verificabile – luptei  impotriva  unui  iluzoriu criteriu al independentei ( reamintesc ca Einstein a pierdut – o data in plus -contactul cu  realitatea /autenticitatea fizica prin afirmarea  neconditionata a  independentei ” elementelor de realitate ” ). Acesta este contextul  de idei si personalitati  inconfundabile ( mentionez – deopotriva cu mandrie si gratitudine – ca toti au contat in mod direct / indirect  ca mentori ai mei  ) in care  trebuie situat Henry P. STAPP care a afirmat, fara ostenire, “ the intrinsic   connectedness of Nature that is alien  to the classical  notion that  spatial  separation entails intrinsic separation. “

 

 

1

Courtesy: FLICKR. com                                 Bas C. Van FRAASSEN

 

===============================================================

 

Catherine:  Sper ca am inteles corect intentia ta de a-l  situa pe H.P. STAPP in plina  autenticitate XXI desi eu- ca sa fiu sincera – l-as fi inclus  mai curand intre rebelii ( nu mai mult ) care au continuat totusi sa ramana  solidari cu pozitia de principiu desemnata de noi prin termenul ” in-autenticitate XX”. Concret: in afara de termenul f. contemporan ” coerenta interna a naturii ”  ( si  desigur, implicatiile sale imediate ) ce aduce nou STAPP XXI ?

FlorinCel mai bun / complet raspuns la intrebarea ta este oferit  de lectura atenta  a cartii stappiene de referinta ” Mind, Matter and Quantum Mechanics ” aflata , in 2009 , la a 3-a editie. Pe mine cartea lui  Stapp m-a ajutat enorm in elaborarea noii perspective ( perspectiva prezenta in oricare dintre articolele reprezentative de pe acest site ). Spre exemplu , in ultimele zile lucrez la o sectiune de mare interes ( zic eu ) intitulata Penetratia si  Principiul Echivalentei, cartea mentionata mai sus ( impreuna cu o alta  lucrare metodologica  sine qua non“The Lighting of  Being ” a lui Frank WILCZEK , fiind nelipsite de pe biroul meu. Pt. a sugera ce semnifica termenul ” the new XXI  perspective voi alatura in cele ce urmeaza  doua pasaje relevante  datorate lui Einstein si Stapp.

A.Einstein ( Dialectica, 1948, p. 320 ):

Essential for the ordering of the objects introduced into physics, seems to be further that at definite instants of time, these objects claim an existence independent of each other, so far as these objects  are situated in different parts of the space.” ( Implicatie : spatializarea macroscopica  pare  – dar nu e! – definitorie, chiar fundamentala ).

H.P. Stapp ( Mind , Matter and…,p.59):

” Our usual idea of a particle is an abstraction  from experience about macroscopic objects, and it normally carries, as part of idea of localization, the idea that the localized entity is an independent entity. ” ( Implicatie : the new, fundamental perspective = localized entities  intru  nonlocal fields )

——————————————————————————————————————————————————–

Physics XX:  Is there an aether ? Physics XXI : Maybe …three!

Pt. majoritatea fizicienilor contemporani problema  existentei ( sau non-existentei )  ether-ului nu se mai pune; mai curand   suscita un interes crescand problematica  legata de :  care este natura ( esenta ) acestui ether? reprezinta   ether-ul Lorentz  un model compatibil cu  fizica actuala?  care este raportul  dintre ether si vacuum-ul cuantic ? dar dintre ether, potentialitate , entanglement ? si, last not least, care ar fi denumirea corecta ( gravitation ? space ? grid…) pt. inlocuirea acestui… outmoded term ” ether “? In cele ce urmeaza  doresc sa  raspund , fie si  succint, la  cateva dintre chestiunile mentionate , urmand ca in articolul ” Ether XXI…” sa revin cu detalii.  Trecand in revista  articolele  relevante consacrate ether-ului ceea ce sare in ochi este marea diversitate de opinii privind  statutul metodologic  al ether-ului. Un prim  exemplu : cum trebuie interpretat astazi  experimentul Michelson – Morley (M-M) si cele similare care i-au urmat? Se stie ca interpretarea conventionala (  ” null results ” ) a constituit o eroare conceptuala de proportii  ( avandu-l pe Einstein ca principal protagonist ), eroare care a marcat dezvoltarea fizicii  XX/XXI  in mod profund. Dupa cum se cunoaste   asteptarile lui M-M ( 1887 ) au fost : detectarea unui  un-dragged ether si, corespunzator ,  stabilirea unor valori  distincte pt. viteza propagarii  luminii  pe doua directii diferite ( una coincidenta cu  directia miscarii Pamantului in jurul Soarelui si alta  perpendiculara pe aceasta ). M-M  pre-determinasera – intr-un context excesiv de…Maxwellian – si o valoare  minimala pt.  diferenta dintre cele 2 viteze. Rezultatele mult mai mici  decat cele asteptate  au condus  la concluzia ca  lumina se propaga ( in spatiul  accesibil masurarii ) cu o viteza   independenta de  directie  si , prin urmare, fiind nemanifest ether-ul nu exista dpv fizic !? O astfel de interpretare este cel putin inexacta  ( si, cel mult … devastatoare  pt. dezvoltarea imediata a  fundamentelor fizicii : pe o astfel de premiza  – de 2 ori discutabila – si-a elaborat Einstein  teoria speciala a relativitatii in 1905  ). O prima remarca : faptul ca exp. M-M ar fi  infirmat   prezenta activa a unui ether  stationar ( si totodata , local  ) nu neaga / nu  exclude ether-ul  ca atare  ci, cel mult , modelul  ” un-dragged ether “ .Iata o interpretare  valida  apartinand  lui Petr  Beckmann  ( ” Einstein  plus  Two ” , 1987, GOLEM Press – Boulder Colorado, p. 39 ) care arata ca in pofida afirmatiilor  din manualele standard de fizica , cf. carora ” the Michelson-Morley experiment  conclusively disproved the existence  of the ether. It  didn’t  such thing , of course. It was perfectly consistent with an ether entrained by the Earth and  Michelson interpreted  it this way. “Luand cunostinta – cu ani in urma – de  diversitatea ( incoherentza mascând latura de continuitate = primordiala ! ) a interpretarilor  propuse pt. exp. M-M , MD, Sagnacam sugerat ca intrebarile  uzuale privind experimentele ether-iale  sa fie reformulate intr-un sens  constructiv :  Ce tip de ether a  fost confirmat de exp. M-M? ( Un prim raspuns : in principal – ether-ul local / entrained si, in subsidiar – ether-ul tranzitoriu numit de mine ” meso-ether “). Ce ether a  descoperit D. Miller ? ( Raspunsul meu : local & meso ). Ce ether  a fost confirmat  cu precadere de  experimentul Sagnac original si cele  care i-au urmat?  ( raspuns: meso-ether  si non-local ether ). Ce tip de ether sugereaza CMBR ( cosmic microwave radiation , descoperita de catre Penzias si Wilson in 1965 )? Raspuns univoc: non-local ether. In fig. 12 este prezentat  in premiera  modelul ” three ether ”  corespunzand aproximativ  urmatoarei organizari spatiale :  local = microsisteme  → planete… ; meso = spatiu galactic / intergalactic ;  non-local = spatiul inter / metagalactic.01_16_2014-page-001  FIG. 12    Evanstonian ”  three – ether model “: trecerea anisotropiei ( local / meso ) in isotropie
Spre deosebire de teoria ether-ului a lui Lorentz ( = un bun punct de plecare, no more )  se contureaza asadar  necesitatea metodologica de a considera existenta nu a unui singur ether ci a 3 tipuri calitativ  diferite  care nu se exclud  reciproc ci se inglobeaza: local ether intru meso-ether, meso-ether-ul in non-local ether, ultimul fiind singurul ether / frame absolut = un-dragged and  quasi- stationary ( desi nu in sensul  mecanicist  sugerat de  Fresnel si, mai atenuat, de catre Lorentz, care – conform lui A.J.KOX nu   ar fi acceptat – precum sustinea simplist  germanul  P.Drude (in  1900 ) –  starea  de rest absolut pt. ether-ul XX; replica mea : din considerente  sistemice evidente  relativizarea partiala a caracterului absolut al ether-ului lorentzian afecteaza proportional,  din pacate, performanta metodologica a acestui ether   ” as a privileged reference system” ). In noua perspectiva creata, faptul ca Joseph LEVY  declara ca ” In addition to  the experimental arguments , we  have developed  different theoretical arguments  in favour  of fundamental  non-dragged  aether frame ”  nu ( mai )  contrazice   rezultatele tip M-M exp, D M, Sagnac,… ci, mai curand, amplifica dimensiunea continuala  prin confirmarea / inglobarea ( partiala, evident, fiind vorba de  ” distinct etherial levels” FF ) a rezultatelor  anterioare.   Aparent paradoxal, abia acest non-local fundamental ether isotropic la scara mare il…confirma pe Einstein , respectiv  refuzul ferm al  anisotropiei spatiale  ( de catre Poincare – Einstein ) si,corelativ ,  afirmarea neconditionata a isotropiei  propagarii luminii , cu specificarea ca  viteza luminii nu este totusi o marime fundamentala in sine – de tipul vechilor ” calitati primare ” –  ci e dependenta de mediul de propagare.  Un aspect nou care se cuvine subliniat : datorita rolului  esential  jucat de miscarea de rotatie  in univers  isotropia  ( si inertialitatea ) de tip Einstein constituie doar un adevar de prima  ( si grosiera ) aproximatie, fiind  de alta natura decat isotropia /” inertialitatea ”  referential ( non-lineara = fundamentala ) a fizicii XXI: in vreme ce  pt. isotropia/ inertialitatea    conventionala ( = lineara ) acceleratia este prohibitiv /  limitativa , pt. noua isotropie  acceleratia joaca un rol constitutiv  , figura 13, reprodusa mai jos,  sugerand  – eventual dincolo de intentiile autorilor – cum se constituie o astfel de  OMOGENITATE  non-einsteiniana  prin rotatia ireductibila si totodata acor-data ( attuned ) a sistemelor materiale ( de la cele microcosmice  pana la universul insusi ).Atentie: Pe langa  afirmarea  unei isotropii de tip nou ( non-linear ) ,  modelul ” three ether ” ( vezi Fig. 12;13 )  si specificul propagarii  gradientului organizational de tip attunement ( avand totusi  o esenta subtila,  non-actionala ) de-a lungul  seriei non-local ether > meso-ether > local ether  , sugereaza  o rezolvare neconventionala  a urmatoarei  ”  dragging challenge” : cine pe cine antreneaza? Raspunsul cel mai consistent cu autenticitatea XXI a fost furnizat de …rebelul Paulo N.CORREA : ether-ul antreneaza non- ether-ul! Replica mea : cum altfel?

RationalWiki

Paulo  N. CORREA and Alexandra N.CORREA= Aetherometry Team

Courtesy: Metagalactic.net

Fig. 13  Stationaritatea ( calitativa ,” metabolica”  ) a ether-ului  ( = Non-einsteinian homogeneity ) este forma autentica, vie de absolut XXI spre deosebire de absolutul mecanicist al   modelului Fresnel   ( repaus = absenta miscarii )

Huping HU ( Ph.D.- New York )

Supun atentiei cititorilor ( seriosi ) ai blogului  stradaniile  indelungi si nu lipsite de riscuri ale unui cuplu metodologic  extrem de …rebel   ( Huping HU &  Maoxin WU ) definitoriu implicat ( dupa 2001 ) in trecerea de lain-autenticitatea XX  la autenticitatea XXI. O raportare mai la obiect o voi face in articolul  de referinta ” Ether XXI….”, aici doresc doar sa remarc  faptul ca  Hu  and Wu  promoveaza in mod aproape explicit   ideea ca nu  obiectele fizice reale ( Pamant, Soare, etc. – regasite  in starea de ” ether local “)  sunt cele care ar…antrena ether-ul ci tocmai invers ele sunt  create,  antrenate , stabilizate de ether  ( Fig. 14 este sugestiva pt. performanta ” attunement” a ether-ului). Cel putin asa interpretez eu urmatoarele  pasaje  ( extrase din  art. ” Prespacetime Model  II , Dec. 2010, p. 5 ):

– “Prespacetime Model creates everything  by self-referential spin.”

– ” Prespacetime spins as 1= ei0=…, before matrixization. Prespacetime also spins through self-acting and self- referential Matrix Law LM after matrixization  which  acts on external object and internal object to cause them  to interact with each other…”

– “We further show  how prespacetime  generates, sustain and makes evolving elementary particles and composite particles, incorporating  the genesis  of self- referential Matrix Law.”

Tin totusi sa-i previn pe cititorii mei ( fideli , Catherine included ) ca  de-a lungul anilor am avut – si  inca am – unele rezerve  principiale fata de  elaborarile  altfel binevenite , ale colegilor Hu and Wu. Iata doar doua dintre acestea:1. Reminiscente din  fizica einsteiniana… nepermis de geometrizata : “…classical physical  events occuring  within spacetime ”  de unde implicatia : non-classical physical events s-ar produce  intr-un  Hu-Wu-ian spacetime , numit ” prespacetime “.2. O detasare insuficienta de  optiunile metodologice  traditionale  ale lui Einstein, Dirac, Pauli, Penrose…, conditioneaza  ancorarea  evidenta a lui Hu and Wu intr-un real(ism) subtil,limitativ : daca cei doi distinsi colegi vor sa  utilizeze  modelul geometric ” spacetime ”  intr-un sens non-Einsteinian , spre exemplu ” intru potentiality ”  ( intr-un moment in care totusi decombinarea  celor doua entitati  constituie o prioritate  absoluta pt.  fizicientii contemporani  ! ) , ei trebuie sa ne avertizeze asupra acestei optiuni fundamentale situandu-se cu modelul prespacetime  in mod explicit  ( si consecvent ! ) in potentialul-posibil.  Din pacate , Hu and Wu nu fac acest pas care le-ar fi permis  introducerea penetratiei ( non-Einsteinian space and time ) , conferind astfel  non-localitatii autentice caracterul sau  fundamental  la care nicio abordare realista  ( non-local included ! )  nu-i poate asigura accesul , respectiv  avantajele metodologice unice.

stock-photo-beautiful-colorful-spiral-digitally-generated-fractal-pattern-can-be-used-as-a-design-element-or-195712631  Courtesy: ROMAS Photo

Fig. 14  Schimbarea perspectivei conventionale: de la  translatie la miscarea in spirala: curvature? No! Guiding…

======================================================================================

Imperativ metodologic XXI : de-combinarea “ spacetime continuum “

     “ General relativity and its key concept of spacetime is seen not to be fundamental but rather a subtle phenomenological construct…” Reginald T. CAHILL   ==========================================================================

         Noua fizica vine cu o perspectiva neconventionala ( dificila ! ) pe care fizicienii realisti refuza sa o accepte intrucat contravine flagrant abordarii traditionale / mecaniciste a lumii – o lume centrata pe lucruri / things, pe principiul cauzalitatii, pe propagarea in / prin spatiu a informatiei, etc. Faptul ca A. Einstein considera , cu aproape un secol in urma , ca “ the tie that binds entangled particles is a physical absurdity “ nu mai surprinde, probabil, pe nimeni. Surprinzatoare este – cel putin pt. mine – inflexibilitatea conceptual – metodologica a unor cercetatori contemporani fata de noutatile fizice neconventionale; iata, spre exemplu, care este atitudinea …logica a unui fizician first class ( nu-l mai numesc ) fata de nonlocalitate: “Nonlocal influences are generated by logical mistakes and when the latter are corrected, the ghost of nonlocality vanish.” Si totusi a devenit aproape o certitudine ( un fapt , daca preferati ) ca entitatile fundamentally entangled nu comunica , in sensul ca nu fac uz de solutia local – conventionala a propagarii informatiei prin spatiu ( si cu atat mai putin prin  spacetime continuum) ci se activeaza practic instantaneu ( organismic feature! )  printr-un mecanism nonlocal pe care eu l-am numit “ potential in-formation “ ( care difera in mod esential atat de informatia uzuala cat si de asa-numita real in-formation ). File:Biphoton symbolic representation.pngFig. 15  BIPHOTON –  symbolic representation  ( Author : Neolexx, 2011 )

        Cand am decis aducerea in prim-planul cunoasterii fizice a potentialitatii ( prin propunerea solutiei Evanston la problematica 2sE, a modelului penetratiei , a viitorului imediat al fizicii ca guiding physics, etc. ) eram deja convins ca timpul ( conectat in mod decisiv cu potentialitatea ) va deveni foarte curand incomparabil mai semnificativ pt. autenticitatea XXI decat spatiul , respectiv ca spatializarea timpului reprezinta o eroare de perspectiva inadmisibila . In continuare doresc sa prezint 3 confirmari distincte , fiecare de o  reala valoare metodologica , ale faptului ca the spacetime continuum reprezinta – din punct de vedere al fizicii, o sinteza impotriva naturii ( de tipul …GMO ) care era menita sa se disocieze ireversibil in componentele ei ( absolute ) – timpul ( entitate fundamentala ) si spatiul ( entitate nefundamentala , sorry  Mr. Einstein !, desi de o mare insemnatate practica ).

1.Inegalitatea Bell si, corelativ, experimentul Aspect

Alain Aspect in Budapest, 2013   ( Courtesy: Wikipedia )

Violarea inegalitatii Bell -in pofida unor vicii de procedura – a atras totusi atentia  asupra faptului ca universul este inerent nonlocal  ”allowing particles to form and maintain mysterious connections with each other, no matter how far apart they are “- ca sinteza space- time nu mai corespunde noii situatii fizice, ca temporalitatea este fundamentala ( si nu derivata ) in raport cu spatialitatea.

2. Lucrarea lui P. Beckmann ( Einstein and Two , 1987 ) atrage atentia asupra faptului ca pt. explicarea ( mai corect: descrierea-FF ) bending-ului luminii nu era nevoie de introducerea din senin a “ curvaturii spacetime “ ci de clasicul principiu al lui Fermat in sensul ca intr-un mediu neuniform unda electromagnetica va alege NU o geodezica ci exact acel path care minimizeaza timpul de transmisie.

3. Last not least voi cita modelul fizicianului australian Reginald T.CAHILL “ Process Physics “ ( art. From Quantum Foam to General Relativity “ -:

Prof. Reginald T. Cahill“Reg”

“ General Relativity, and its key concept of spacetime is seen not to be fundamental but rather a subtle phenomenological construct (…) but it is entirely erroneous to think that the curvature of this construct ( the spacetime- FF ) is the cause of gravity or in any way determines how matter moves. (…) The near obsession of theoretical physicists with the geometrical modelling of time , and its accompanying notion of determinism, has done much to retard the development of physics.The success of process physics implies that time along with self-referencing is in some sense prior to the other phenomena , and, certainly prior to space.”

 

=====================================================

The Origin of Inertia :  Newton or Mach ? Einstein or Moffat ?  No one!..

“The mechanism of gravitation is one of the unsolved  fundamental questions of physics.”  Toivo  JAAKKOLA, 2002

                                                                                                       Courtesy: Shaun Kardinal, 2013

              Oricat ar parea de neverosimil  progresele  intervenite in elaborarea conceptual – metodologica a inertiei / gravitatiei  continua sa fie sub asteptari, mai cu seama in ceea ce priveste  explicarea originii / mecanismului  acestui fenomen…banal  ( ceva mai bine stau lucrurile cu definitiile si descrierea  i / g ).

Am  examinat recent , in vederea redactarii acestui  post , cateva monografii si numeroase articole care  desi  utilizeaza titluri  promitatoare   , in text ( si subtext ) bat pasul pe loc sau  chiar incearca sa ascunda faptul ca autorul  ramane  fixat ( ca si lectorul, desigur ) undeva la intrare.  Un exemplu care m-a frapat  in mod deosebit  este oferit de  cuplul de autori  Moffat & Toth  care intr-un articol ce s-ar fi dorit probabil  referential ( ” Modified Gravity and  Origin of Inertia “, 2009 ) nu reusesc sa faca desprinderea de nefundamental desi promit cu totul altceva : ”  We have investigated  the possibility that MOG ( modified gravity , FF ) can explain in a fundamental  way the origin of  inertial mass. ”  Trimiterea celor doi la Principiul lui Mach se dovedeste ineficienta ( cel putin la nivel…fundamental ) intrucat Mach insusi nu a reusit cu niciun chip sa  explice  CUM anume  ” the inertial properties of an object  ARE  DETERMINED  by the presence and distribution  of mass-energy  throughout  all space.” Si atunci ?

Dar sa o luam pe rand.

Dupa cum se cunoaste  , Newton a considerat ca originea inertiei este una intrinseca , respingand ferm orice  contributie  externa : ” The inertial property of an object is its intrinsic  property, independent of the presence  of other material objects of the universe.” Aceasta pozitie metodologica rigida  ( inspirata desigur de preferinta  marelui fizician pt. spatiul absolut ) a  generat o serie de critici vehemente din partea unor  insideri ( dintre care  se detaseaza  Berkeley, Leibniz si Mach ) care  converg spre concluzia  ( rezonabila )  conform careia rezistenta opusa acceleratiei de catre un obiect material ” arises from  its interaction  with  the matter present in the rest of  the universe.” Ultima fraza constituie chiar  esenta asa-numitului Principiu al lui Mach  ( cf. Einstein, 1918 ). Einstein  s-a inspirat  din  ideologia machiana ( preluand in mod special  “ natura relationala a gravitatiei “) , principiul mentionat constituind unul din pilonii  teoriei generale a relativitatii.  Citez dintr-o scrisoare  a lui Einstein  catre E. Mach : ” it…turns out that  inertia originates  in a kind of  interaction  between bodies. ”  Fidel crezului sau filosofic ( realist-local ) Einstein  a renuntat  scurt la o alta idee ( ” de aur” ! ) a lui Mach  anume la  asa-numita ” immediate connection ” dintre obiectul – test si restul universului,  asumand  in mod stipulativ  ca  “the speed of gravitation is equal to speed of  light “.  Einstein a incercat sa articuleze  modelul sau geometric ( space-time ) cu originea inertiei  dar  aici nici nu poate fi vorba despre o explicatie propriu-zisa intrucat , asa cum  subliniau cu multa inspiratie  Brown si Pooley ( 2004 ) ,  Minkowski space-time nu reprezinta altceva decat ” a glorious non-entity “.

Ar mai trebui amintite aici incercarile ( meritorii  ) de  dezvoltare a principiului Mach  ” in a broad sense “ datorate lui M. Sachs ( ” The Generalized Mach Principle ” ) si A. Ghosh ( ” The Extended Mach Principle ” )  care , dupa parerea mea,  raman totusi  doar extensive , nereusind sa ” impinga ” Principiul Mach catre  o fundamentalitate autentica.

Photo:  Kirinuke.com

       Ernst MACH ( 1838 – 1916 )

==========================================================================

Imperativ metodologic XXI : De-realizarea Principiului lui Mach

          Dupa cum rezulta din  incursiunea  mea  ( extrem de succinta, recunosc )  cel mai mult s-a apropiat de o solutie  valida dpv metodologic  modelul relational in general ( Ernst MACH in particular ).  Si totusi cercetatorii amintiti  nu au reusit sa treaca de   limitele  viziunii machiene , anume de  “misterul ” unei articulari efective intre  obiectul material distinct  si restul  materiei, preferand sa ramana  atasati de reperele fizicii conventionale – masa, forta , interactiune,  pulling / pushing  gravitation…( principial  incompatibile cu ideea generoasa a ” conexiunii imediate ” ). Dupa 2-3 decenii de reflectare atenta la aceasta situatie de mare interes , sugestia mea este ca primul pas care trebuia facut cu orice pret era / este  de-realizarea Principiului lui Mach. Asa cum am mai sugerat  in articolele de pe acest blog, procesul de de-realizare trebuie orientat cu mult curaj metodologic spre  noul ether de esenta potential –  posibila (simbolizat prin a0P ), respectiv spre penetratie care ( implicand formele distincte dar inseparabile de ether – local,  meso si nonlocal )  permite pt. prima data  o explicare autentica a fenomenelor de masa, inertie  / gravitatie ( pe  cele din urma  eu le consider nu echivalente ci mai curand identice! ) , acestea avand o natura complexa ( combinand relativul cu absolutul ).O astfel de explicatie  presupune depasirea   barierei conceptuale traditionale a  ” interactiunii universale ” ( asa ceva nu exista in lumea reala dat fiind caracterul local -cel mult  regional  – al oricarei actiuni ) dintre sistemele de materie barionica  ( cf lui Mach )  si acceptarea modelului cuplare / decuplare / recuplare cu absolutul / universul, model  realizabil  quasi-instantaneu sub forma  influentei universale a nonlocal ether asupra tuturor formelor de local ether, cel din urma fiind probabil condensat in jurul fiecarui sistem masiv , sub actiunea ( locala! ) a masei acestuia.  Celor inclinati  sa considere penetratia, respectiv esenta potentiala a  nonlocal ether drept ” un vis urat ” le atrag atentia  ca nu exista alternative  viabile intrucat gravitatia , precum se stie ,  refuza  solutiile realiste fiind  caracterizata prin  unshielding; pt. experti:  facand aceasta afirmatie  aparent simplista , eu nu  fac abstractie de  Majorana’s hypothesis  si nici de valorile  absolut exagerate comunicate de catre E. Podkletnov , dar   tin seama ca  estimarea relativ recenta a lui  Unikrishnan si  Gillies, cf careia  h = 2×10-17 cm2g-1  ” represents the best  limit on  the Majorana parameter  from any  terrestrial  experiment “).  La o privire atenta, imaginea reprodusa la debutul post-ului , este sugestiva dar , mai curand,  in sens traditional ( cauzal / actional  ), ea nedepasind  conditia ” shielded / shielding”.  Dupa cum se poate deduce cu usurinta , masa, interactiunea , forta si toate elaborarile de factura realist – locala ( unele deosebit de interesante ) nu sunt negate ci devin nefundamentale la scara cosmica.


Zulu warriors with shields, a detail from an 1847 drawing

P.S.  Avand o istorie nultimilenara , “The shields” nu si-au pierdut eficienta ( conservativa ),

deviza atribuita to Zulu warriors fiind preluata – intre altii – de catre mult mai modernii

Cavaleri ai Ordinului ” Peer Review “ : kill the magicians!

=======================================================================================

 

Matematica XXI  isi ia jucariile inapoi :

  Gaurile negre / Big bang-ul / singularitatile =  S. F. XX ?

 

UNC-Chapel Hill physics professor Laura Mersini-Houghton has proven mathematically that black holes don't exist. (Source: unc.edu)

Photos : Physics .unc.edu

Laura MERSINI – HOUGHTON   ( Ph.D., Univ. North Caroline ) 

In 05 sep. 2014  L.M.-H. ”  claimed  to demonstrate that black holes does not exist “

( paper signed  L.M.-Haughton ,and H.P.Pfeiffer , titled ” Back-reaction  of the Hawking radiation flux…”  published

in arXiv: 1409,1837vl ).

Citez din Conclusions ( p.7 ) ,  un pasaj deosebit de relevant intrucat explica in cateva fraze imposibilitatea  fizica a existentei  singularitatilor, a  gaurilor negre si, corelativ, a  asa-numitului orizont al evenimentelor si, prin consecinta, a big-bang -ului ca origine a universului ):

“Independent of  what size and mass the star starts from  ( criteriu de universalitate, extrem de important, FF ) , most of its  radiation will be produced as the star nears  its future horizon. At that stage the drop in mass and internal energy is maximum and  the star goes through a bounce from collapse to explosion The negative energy  Hawking radiation absorbed by the  star, violates the energy condition of the singularity theorem , thus it is not surprising  that a singularity and an horizon  do not form, features traditionally associated with the definition of  black holes.  Stated simply our  findings indicate that singularities and  horizon do not exist  due to quantum effect and that universally stars  blow up on their last stage of collapse. “

My Reply

1.  Felicitari din Evanston, Laura!

Faptul ca te gasesti inca   intr-o stare de soc  – care va mai dura! – este explicabil. Poate nici tu, nici colaboratorii / prietenii tai nu realizati  care este semnificatia profunda a celor doua lucrari ” analitice ”  recente , publicate ( deocamdata )  in arXiv – mai cu seama  cea de a doua din sep.05. Fiind familiarizat cu peisajul metodologic al  fizicii ultimelor decenii, iata aprecierea mea: desi  premisele tale  provin  din fizica mainstream / conventionala, aceasta lucrare va reprezenta probabil punctul decisiv, de inflexiune  al trecerii de la inautenticitatea XX ( savanta,inalt  matematizata, aroganta etc. )  la autenticitatea XXI in fizica actuala. Pt. tine fizica ( ” backreaction of Hawking radiation on the collapsing star ” ) nu a fost o prezenta spooky /pretextuala  aservita  calculului matematic abstract ci i-ai recunoscut / respectat dreptul de decizie atat pe  traseul ” pur” matematic cat mai cu seama  in efortul  de interpretare , afirmand fara ezitare that singularities and horizon  do not exist. ” intr-un moment in care  the most peer reviewed journals  se intrec in a ne comunica  descoperirea a noi si noi…gauri  negre. Felicitari sincere si Universitatii  North Carolina  care, in 2004 , a facut o investitie fabuloasa angajand-o pe Laura  ca Assistant Professor!

Talley Student Center   – U.N.C.

2. Stiinta XXI are mare  nevoie de calitativ!

Un fizician, sa-i zicem ” Bob”  -prieten al blogului ” New Holism ” , afland ca  vreau sa ma refer pe larg la succesul  teoretic de exceptie al Laurei , a incercat sa ma tempereze , spunandu-mi  unele lucruri interesante ( desi nu neaparat in sens pozitiv ):

– Nu te ambala excesiv fiindca inca  nu e vorba  de ceva  cu adevarat  exceptional :  o femeie – inteligenta,instruita – publica o opinie personala pe un blog   lipsit de orice supervizare peer review . In plus este si albaneza  ( Laura in adevar e nascuta si educata la Tirana – Albania , FF ) in sensul ca e dotata cu o emotionalitate  aparte , distincta de cea anglo-saxona, spre exemplu. In vreme ce noi toti stim ca…regele e gol , ne refuzam totusi  tentatia facila de a  insista  vocal si public pe acest detaliu ,lasand lucrurile sa se deruleze normal ,firesc.La solicitarea mea de a-mi sugera cam cum trebuie sa arate o critica metodologica  ne-emotionala ( anglo-saxona ) , Bob  a replicat : Fara atac direct  la idei ( toate ideile socialmente acceptate avand o rationalitate minimala , inalterabila ) si cu atat mai  putin la persoane, indicandu-mi  ca exemplu un articol (  deja cunoscut mie dintr-un comentariu critic al colegului canadian Conrad RANZAN ) intitulat  ” Dark Energy and Preposterous Universe “, author  Sean M. CARROLL – professor la University of  Chicago. Bineinteles ca  in aceeasi zi am cautat articolul  lui SMC, consacrandu-i cateva ore de studiu  onest  desi, de la bun inceput , mi-am dat seama ca ne situam pe platforme metodologice  net diferite.

———————————————————-

2a. Daca Sean ar fi fost…albanez

In cele ce urmeaza  incerc cateva remarci  care, fara a  fi de tipul “ Laura vs Sean ”  aduc in primul plan  o serie de  distinctii  conceptual- metodologice  care s-ar putea sa  fie semnificative in deosebi pt. tinerii cercetatori din fizica si filosofie.  Sean mi-a aparut ca un produs  tipic , fara cusur , al tehnologiei educationale western , centrata pe sloganul  ” shut up and calculate “, urmand o linie de gandire  in care einsteinismul fundamental ( Big Bang -ul ca origine a universului , modele  cosmologice fara ether, rolul / mitologia  continuum-ului  spacetime in conventional general relativity , raportarea exclusiva la forte, mase , interactiuni , lasand impresia  ca determinismul s-ar reduce la cauzalitate , etc. ) se imbina armonios cu preferinta pt.  abordarea cantitativa , lasand undeva  in subsidiar consideratiile calitative  ” de uz filosofic “, observable  aparand mult mai important decat “ beable ”  ( un-observable ). Semnificativ : pe parcursul a cca 15 pagini  nicio raportare directa la ideea / termenul ( tabu ? ) de ether, desi nu putini fizicieni contemporani incep sa acorde credit progresiv  unor scheme  continuale de tipul:

Ether XXI↔ Quantum Vacuum /ZPVE ↔ Cosmological Constant ↔ Dynamical Dark Energy  

         sau,  daca   retinem doar extremele 

  Ether XXI   ↔  Dynamical Dark Energy

Este perfect adevarat ca  SMC  aminteste , in treacat , despre conceptul ” quintessence ”  ( ” a scalar field rolling slowly  in a potential , sometime  known  as ” quintessence” – p. 9 , precizand insa imediat  ca” The need for delicate fine – tunings  of masses  and couplings  in quintessence models  is certainly  a strike  against them…”.

————————————————————–

2b. See the whole picture!

Photo Courtesy:Erik Johanssom

Nu mai constituie un secret  pt. nimeni ca accentul exagerat pus timp de decenii  pe calcul ( in dauna  laturii conceptuale , calitative ) , a contribuit in mod decisiv la  diminuarea  rolului si  interesului pt. analogii , corelatii  ( intre modele, concepte ),  pt. elaborarea de  explicatii  alternative / ne-ortodoxe, asa incat n-ar trebui sa constituie  o surpriza extraordinara  faptul ca  in ultimele 2-3 decenii  am fost nevoiti sa recunoastem ca universul ( care nu tine seama de…criteriile peer review ) pare a fi dominat in proportie de 95 %  de…DE si DM ( despre a caror natura  in prezent – daca vom continua sa omitem ideea de ether / penetratie / guiding physics – nici nu pot fi avansate  explicatii pertinente minimale ). In mod firesc  subevaluarea aspectelor calitative in general a condus , in cele din urma , la o slaba …calitate a calculelor insesi  atunci cand, prin calcul,  este abordata lumea reala ( si nu diversele  modele simplist- abstracte ). In mod corect  ,   SMC nu ezita sa  recunoasca astfel de   inabilitati:

– ” We are unable  to reliable calculate the expected vacuum energy  in the real world , or even in  some specific  field theory such as the Standard Model of  particle physics” ( p. 3 ).

– There is a clear mismatch  between theoretical  prediction  and the observed value ” ( p. 4 ).

 – The real world seems to be  a more rich complex place than Occam’s razor  might have predicted.” ( p.6 ).

—————————————————————————————————————————–

Corectarea ne-negociabila a unei  mari erori metodologice :  from   the ” shut up …” to  XXI  requirement  :

                                   ” grasp the whole and calculate “

Subliniez  ca acest imperativ metodologic  trebuie sa  fie asumat cu toata seriozitatea  de catre toti factorii responsabili din campul cunoasterii – actiunii contemporane  incluzandu-i aici  atat pe fizicieni ( R. B. GRIFFITHS ,  S.M.CARROLL … ) cat si pe  politicieni; ignorarea sau subevaluarea acestui imperativ constituie cel mai  direct semn de  atitudine neinteleapta , care poate pune  sub semnul intrebarii  progresul  efectiv al stiintei si chiar destinul / existenta umanitatii XXI.

Deviza “ shut up and calculate “  s-a bazat   pe  aprecierea  simplist / eronata a rolului ( primordial ? ) al  factorilor cantitativi ( de esenta matematica ) in raport cu cei calitativi ( de esenta fizica ) in constituirea valorii de adevar , optiunea corecta fiind:

                       cantitativul ( calcul ) intru  calitativ  ( meaning / interpretare ) .

Aceasta  regulã  a fost  aplicata exemplar de catre LMH  in cercetarea sus –  mentionata.  Intr-o  interventie de un deosebit  interes metodologic , datata 2004  (” Recovering the Lorentz ether “ , pp 25/26 ) Franco SELLERI  formula aceasta cerinta  imperioasa in termenii urmatori :
“In physics one should always  bear in mind  that there are two logics present : the mathematical logic of the equations and the qualitative logic  of the meaning of the symbols used. Numerical agreement  ( oricat de perfect! FF ) is not enough  if the meaning  of the  theoretical prediction  is not what it should to be . “

Care este totusi  continutul exact al termenului incriminat   ” shut up...”? Reproduc  raspunsul scurt dar edificator ( cel putin in ceea ce ii priveste pe studenti ) formulat de catre  cunoscutul fizician britanic Louis ESSEN : ” Students are told that  the theory ( of Relativity , FF )  must be accepted  although they  cannot expect  to understand  it . They are encouraged  right at the  beginning  of their careers to forsake  science  in favor of dogma.

Louis Essen (1908–1997) UK physicist. Developed high-precision metrology

and invented the quartz ring clock and the caesium standard atomic clock © Image courtesy of NPL

————————————————

2c. Dark ( abstract / fragmented / uncoordinated ) research → Dark Energy / Matter

                 Desigur intrebarea   esentiala , de neocolit , pt. fiecare cercetator onest, este : cum de  a fost posibil ca dupa un secol de einsteinism  ( cu  toate precautiile anti- spooky, etc.  sau, mult mai probabil: tocmai datorita acestora!  )  sa fim nevoiti sa recunoastem ca  modelul “univers – XXI ” = universul nostru  este unul preposterous adica  absurd, irational sau – utilizand un termen  emotional desi mai  aproape de adevar- fals ;  subliniez : un model fals la nivel fundamental , in pofida tuturor ” confirmarilor ”  partiale , de esenta matematica (  de tip predictiv sau FAPP  ), care au  totusi valoarea lor  locala incontestabila .

Photo: Vimeo.com

Professor  Helge KRAGH  ( Aarhus University )

Intr-un interesant studiu istorico – metodologic , remarcabilul  filosof danez  Helge KRAGH ( Aarhus University ) ne sugereaza un raspuns , care trimite direct la  glorioasa strategie  ” shut up and calculate “:  intre  ipoteza   of zero point energy  ( avansata in 1916 de catre W.Nernst )  si conectarea ei cu alte categorii fizice de semnificatie fundamentala si  cosmologica (  Cosmological Constant , spre exemplu )  s-au scurs nu mai putin de 50 ani ! Imi permit sa adaug ca pana la  elaborarea  schemei continuale prezentata mai sus a fost nevoie  de inca 3 decenii de inhibitii metodologice. Kragh  denunta aceasta  inacceptabila  ”  conceptual  immobility”  in termenii urmatori :

“As seen in retrospect, many of the steps that eventually led to the insight of a kind of  dark energy occured isolated and uncoordinated. “

—————————————————————-

Inchei cu 3 scurte observatii :

1.  Lipsa de deschidere /conexiune/ coordinare  intre idei,modele, persoane ( sa nu uitam : la un moment dat   am ajuns sa contam  chiar  pe activitatea novatoare a unor cercetatori independenti , care  au luptat in mod eroic  cu deviatiile si  inertiile metodologice ale sistemului , punandu-si in primejdie propria lor  securitate sociala / familiala si profesionala ) s-a datorat   intr-o masura insemnata  atat  publisher-ilor de reviste stiintifice  riguros  rezervate  pt. ideile ortodoxe , cat si  educatorilor care , in marea lor majoritate , au intors spatele in mod  as zice programatic  modelelor / ideilor  alternative , favorizand  fatis promovarea unui conservatorism necrutator , avand ca …obiectiv  structurarea , pas cu pas,  a unui …preposterous univers.

2. Marele avantaj formativ  de care a beneficiat  Laura  Mersini ca eleva si studenta  a consistat  in flexibilitatea metodologica a activitatii didactice si de cercetare : la Tirana ca si la Bucuresti (cele doua  popoare  avand spiritualitati inrudite )  aspectul calitativ  a fost totdeauna  cel putin egal ca pondere  cu cel cantitativ , ideea / proiectul  fiind prioritare fata de orice abordare cantitativa. Iata de ce  autenticitatea  XXI are o mare nevoie  de …albanezi . Felicitari Tirana  pt.  optiunea metodologica fundamentala  de a nu permite  eliminarea sau aservirea  culorilor de catre  o geometrie agresiva, devitalizanta.

Tirana , 2014

3.  Constituie deja o evidenta  faptul ca Einstein a  perceput mai devreme si mai acut ca nimeni altul amploarea daunelor  conceptuale , de perspectiva,  pe care atitudinea lui  ” stipulativ – conjecturala ” le-a adus fizicii , pe termen lung. Asa si nu altfel trebuie inteles apelul lui “ Omenirea , daca vrea sa se salveze, are nevoie de un cu totul alt tip de gandire. ”  Va invit sa  comitem impreuna  o tentativa ( nu chiar asa de arbitrar / riscanta cum ar parea la  prima  privire ) vizand  precizarea unor trasaturi caracteristice  ale tipului  nou  ( non- einsteinian ) de gandire  la care  facea trimitere ( doar implicita ,  din pacate ) marele fizician XX :

nu realismului rigid ( deschidere decisa spre potentialul posibil ! );

nu cramponarii  irationale de local / localitate ( ceea ce , intr-o  broader perspective, poate insemna acceptarea  anisotropiei  spatiului respectiv  a vitezei luminii precum si, corelativ, a vitezelor supraluminice , pozitie metodologica  de avangarda  de care Einstein insusi  se apropiase  …primejdios cu ocazia rebeliunii sale din 1911 – pe cat de scurta pe atat de promitatoare ) ;

depasirea  in extremis a esentei  matematice a continuum-ului  space-time care face imposibila articularea – chiar subtila! cum altfel? – dintre materie si spatiu & timp , prin recunoasterea   ( rebela din nou ! ) a caracterului material  al  unui  genuine “ new ether “  as “the ultra – referential  space-time ” ( cf. Ludwik KOSTRO,  see his seminal paper entitled  ” Einstein’s New Ether 1916-1955 ”  p. 53 ( book ” Ether Space-Time & Cosmology, vol.1 , 2008,  eds M.C.DUFFY , J.LEVY, and V. KRASNOHOLOVETS, PD Publications – Liverpool , UK );

Einstein and the Ether

re-absolutizarea ether-ului eventual  in sensul  unui “ dynamical  3 – space “ sugerat de  Reg CAHILL  , see his paper- review  entitled ” ” Dynamical 3-Space: A Review ”  pp 135-200 ( book  ” Ether Space – Time & Cosmology “,  vol. 2 , Eds. M.C.DUFFY , J. LEVY, 2009, Apeiron- Montreal ), care  trimite spre un absolute preferred frame  ( de tip CMBR  and  beyond, towards the  Ether XXI ) , spunand  un decisiv NO –  to absolute  Newtonian space , NO to  fixed stars  frame ( Mach ) and  even  No to…empty  Einsteinian space Gμν = 0, etc.

Sean M. CARROLL , pare sa subscrie la  o asfel de alternativa tarzie dar – speram, salvatoare – atunci cand in finalul articolului  amintit  noteaza ( p.14 ):

”  there seems to be  little harm  in keeping  an open mind. “

==========================================================================

 P.S. 1  Ca potentiality, Dark Matter / Energy a / au fost dintotdeauna acolo…

Erik Johansson – a unique promoter of ” authenticity XXI “

 Born  1985 ” in the middle of Sweden ”  – Erik  is  a self-taught photographer  and…ideatic retoucher who “captures ideas not moments”  ( in traducere libera : beables not observables ) el ne ajuta sa intelegem cum din predictie in predictie( confirmate, evident )  se poate ajunge la…falsificare  globala = preposterous universe. E atat de simplu…atat de cartesian . Doar Einstein , intr-un moment de depresie , a devenit subit bohmian, avertizandu-ne sa nu ( mai ) abordam  ” universul 95 %”( = the implicate order ) cu etaloanele baryonice provenite din   5 % ( the explicate order  ). Daca vrem sa ne salvam…Dar , spre  linistea noastra , acest  avertisment  alarmist nu a fost niciodata   peer reviewed.

 

  

Fig.16  Gestul elementar al fraudei din physics / cosmology / philosophy XX 

surprins  / devoalat cu mult talent si curaj de catre Erik si Laura. Reactia  protagonistilor acestui fals de  anvergura cosmica  va fi , probabil, furibunda  intrucat , daca faceti  “click” pe imagine  si priviti atent la baza scarii dar , mai cu seama, la lobbyst-ul  din stanga , care  manipuleaza adevarurile cu…roaba, stocul   viitoarelor esantioane  de…adevaruri partiale, pãrea a fi inepuizabil…Unica replica rationala fata de acest ” carnaval / business  al inautenticitatii ” a fost  rostita scurt de catre Fritz ZWICKY ( 1898 – 1974 ) cu decenii in urma : ” Enough is enough! “

Do you remember the big ” Titanic lesson”?

Drifting away

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Courtesy: Georg RAFFELT _ Germany, 2008

P.S. 2

Referindu-se la Fig. 16 ” Bob  ” ( un american nascut la  circa 100 miles de Helsinki )  si-a asumat riscul de a-mi explica ratiunea ” profunda “ a  refuzului

angajarii mele ca fizician / methodolog  in 1998  la Insitutul din Princeton: in opinia lui Bob  nu varsta ,   etnicitatea , etc. au  fost decisive ci cu totul altceva  si anume” naivitatea  ta…radicala ” de a te angaja sa corectezi   exagerarile ” stipulative  ” din fizica oficiala / einsteiniana  : America e o tara a stabilitatii de tip clasic pt. care orice fluctuatii – mai ales cele care afecteaza varful cunoasterii fizice – implica o de-stabilizare neplacuta, ca sa nu spun mai mult.

In alti termeni , nu performanta  metodologica in sine ( = gradul de autenticitate / noutate  al unei teorii, etc.) reprezinta factorul decisiv ci  masura in care  schimbarea  implicata de aceasta este una  …politically correct. Asa incat poti fi sigur ca nici in urmatorii…50 ani nu vei fi solicitat  pt. ocuparea unei astfel de pozitii. La intrebarea mea – cum ar fi procedat  nordicii europeni intr-o situatie similara   – Bob a precizat : Finlandezii , in mod sigur ( si, probabil, suedezii ) ar fi procedat cu totul altfel , dar in privinta norvegienilor si, mai cu seama a danezilor  ( unde Niels Bohr reprezinta inca un ” monument national ” ), ei bine, presupun ca  acestia  ar fi fost la  la fel de...neinteresati precum americanii. Pt. protejarea cititorilor  tai din tarile amintite ,  vreau doar sa  subliniez ca  opiniile mele sunt strict personale – exprimate la …o cafea , asa incat –  desi absolut sincere – ele nu au pretentia nici macar a unei obiectivitati minimale. La concluzia mea : ” Incep sa inteleg : in ” compozitia ”  mea spirituala cei de acasa ( inclusiv profesorii! ) au  amestecat  prea putin  din feynman-ianul ” shut up…” si mult, prea mult ”  grasp the whole”, Bob a  replicat ” Se poate spune si asa” si am izbucnit amandoi in ras , dupa care m-a intrebat cu o gravitate neprefacuta:

– Daca lucrurile stau astfel  ( si eu am convingerea ca nu suntem prea departe de adevar ) spune-mi ce planuri academice ai pt….urmatorii 50 ani?

– Nu am prea multe alternative : m-ar tenta un Institut (non-Cartesian ) de Cercetari Metodologice   din Europa  sau  China, dar nu pt. 50 ci pt. 3 -5 ani.

 

——————————————————————————————————————————————