Archive for November, 2010

Einstein was right!

Posted by on Tuesday, 16 November, 2010

Comments of the week:

diamantes pave

January 13, 2011 at 1:16 pm

Ive been meaning to read this and just never acquired a chance. Its an issue that Im extremely interested in, I just started reading and Im glad I did. Youre a terrific blogger, one of the most effective that Ive seen. This blog definitely has some information on subject that I just wasnt aware of. Thanks for bringing this things to light.

schnarchen in der schwangerschaft

January 3, 2011 at 5:31 pm

Pretty insightful publish. Never believed that it was this simple after all. I had spent a superior deal of my time looking for someone to explain this subject clearly and you’re the only one that ever did that. Kudos to you! Keep it up

Dude, please tell me that youre going to create a lot more. I notice you havent written an additional weblog for a while (Im just catching up myself). Your weblog is just too important to become missed. Youve obtained so significantly to say, this kind of knowledge about this subject it would be a shame to see this blog disappear. The internet needs you, man!


December 17, 2010 at 11:13 am

Very interesting and helpful information in this article. Thanks a lot for posting. I like the way of your thinks and Im lookin’ forward.

My  reply : Thanks guys  for your  special, moral support. Admin


The quantum mechanics in Bohr / Copenhagen version was / is essentially incomplete! I remind the reader the title of the article published in 1935 by Einstein, Podolsky, Rosen in Phys. Rev.: “Can Quantum Mechanical Description of Physical Reality be Considered Complete?” The right and honest answer: “categorically – no!” comes with a delay of 75 years; it will be exposed in a provisional form in the following pages and in a more elaborated form in a future article suggestively entitled: “ The GENETICS of Quantum Mechanics – a surprising resolution of EPR paradox.”

Unfortunately being “blinded by real” neither Einstein or Bohm nor even Bell did  identify / promote this “hidden variable” – key called “POTENTIAL IN-FORMATION” able to decisively reorganize the foundations of quantum mechanics and not arbitrarily but in a direction suggested by Einstein himself, involving the radical diminishing of quantum indeterminism assumed by  Copenhagen interpretation. To mention that Bohm ( following  de Broglie ) has tried to explain the 2sE ( double slit experiment ) in a more direct and simple way, limiting to only reals ( particles, wave ), in other words suggesting a scheme of type “real in-formation” that I do not consider contrary to “potential in-formation” model but only more traditional and scarcer in methodological resources: being centered on particles it is, amongst others, a lot less potent in explanation / promotion of non-locality, which – in my opinion –  involves in a defining manner potentiality / potential waves; also the anti-stochastic contribution of potential waves is net superior to any real type of adjustments / corrections.


Together with our small methodological team, spontaneously constituted around me, we are happy to announce that the first convincing demonstration regarding the principial incompleteness of quantum mechanics has taken place in Evanston – USA, through substantiation of the first rate role probably played by the anti-stochastic factors such as potential in-formation in 2sE and, through extension, in organizing of the electronic shells of atoms ( see Fig.2 bellow ), superconductivity, quantum tunneling, healing and…much more. At the same time the mentioned factors  have an essential contribution (this time Einstein being caught on the wrong foot) in promoting of quantum non-locality: indeed it seems that potential in-formation ( P In ) is able to completely shatter both undeterminist prejudices as well as locality.

Fig.2 The ” hidden variable” ( P In ) at work: the principal quantum numbers,  the structure  and stability of the atomic electronic shell, quantum tunneling, healing / regeneration of compromised tissues and much more  may derive from…2sE

Thus, with or against Einstein, the contemporary development of quantum mechanics may be  accomplished under the sign of:

  • negation of the (assumed) intrinsic indeterminism;
  • centering the quantum process on hidden / uncontrolable variables of a potential nature;
  • promotion of non-locality  beyond any realist – local limits, artificially established by the special theory of relativity;
  • recognizing a new and genuine principle of complementarity according to which  continuity  / discontinuity and waviness / non-waviness are not antinomic characteristics, nor reciprocal exclusive features (according to the simplistic, erroneous conception of N. Bohr  which, as any binary/ Hegelian construction,does not allow transitions / overlapping ), nor being logically equipotent, the preeminence of continuum respectively of the waves / waviness being generally recognized. To note that the new complementarity is extensively exposed on this blog in section “ Synthesis with Harmonizator”.

The main methodological conclusion derived from 2sE is : the contemporary scientific knowledge has entered a creative, originary zone in which potentiality can manifest itself becoming effective even though not necessarily perceptible.


Posted by on Wednesday, 10 November, 2010

Comments of the week :

2010/12/27 at 1:33 pm

It’s rare for me to discover something on the cyberspace that is as entertaining and fascinating as what you have got here. Your page is sweet, your graphics are outstanding, and what’s more, you use reference that are relevant to what you are saying. You’re definitely one in a million, keep up the good work!

( Admin: Many thanks and… a question , starting from your interesting proportion( ratio ) 1/ million : are you sure that  there are about 300  like me in US? If so, give me, please, the address of… the first 1o. Happy, happy Holidays! )


December 16, 2010 at 7:58 am

This is really an  extremely beneficial read for me. Have to admit you might be 1 in the most effective bloggers I ever saw.Thanks for posting this informative article.  ( Thanks a lot, mutuelle . Florin )

Mecanica Cuantica in versiunea Bohr / Copenhaga era / este  esentialmente  INCOMPLETA ! Reamintesc titlul  articolului publicat in 1935 de Einstein, Podolsky, Rosen in Phys. Rev.: ” Can Quantum Mechanical Description  of Physical Reality be Considered Complete ? ” Raspunsul corect si onest : “ Categoric- NU ” vine cu o intarziere de 75 ani ( ! ); el va fi  prezentat intr-o prima forma in paginile urmatoare  si, intr-o forma elaborata, intr-o lucrare ulterioara, intitulata emblematic :

“GENETICA mecanicii cuantice – rezolvarea – surpriza a paradoxului EPR“.

Din pacate, fiind ” orbiti de real”( datorez acest termen extrem de sugestiv unui mare filosof BRASOVEAN nonagenar,de formatiune heideggeriana, -Walter BIEMEL. La Multi Ani, Herr Biemel, oriunde te-ai afla!) nici Einstein, nici Bohm , nici chiar Bell nu au identificat / promovat aceasta  “ hidden variable” – cheie numita “POTENTIAL  IN-FORMATION” capabila sa restructureze  decisiv fundamentele mecanicii cuantice si nu oricum ci in sensul sugerat de Einstein insusi, implicand diminuarea drastica a indeterminismului cuantic asumat prin “Interpretarea de la Copenhaga”. De mentionat ca Bohm a incercat explicarea 2sE intr-un mod mai direct si mai simplu, utilizand doar reali, cu alte cuvinte  propunand o schema de tip “ real in-formation” pe care eu nu o consider opusa  schemei ” potential in-formation” ci doar diferita si, in orice caz, mai saraca in resurse : fiind centrata pe particule  ea este, intre altele, mult mai putin generoasa in explicarea / promovarea nelocalitatii care , in esenta, este un  fenomen de mecanica cuantica ondulatorie.Remarcabil: cercetarile recente – teoretice si experimentale – din domeniul   wave packets, cercetari desemnate uzual prin sintagma “ driving solutions” , confirma in mod progresiv  resursele explicativ- constructive ale  modelului bohmian ” real in-formation ” – nefundamental, totusi – deschizand totodata poarta spre intelegerea / asimilarea modelului fundamental  propus de ” grupul Evanston”, simbolizat prin 2sE , avand la baza  promovarea  de catre natura – la scara intregului univers nu doar in… laboratoarele terestre – a controlului cuantic  bazat pe  forma ( in-formatia ) potentiala ; a se vedea, in acest context, excelentul review consacrat ” implinirii visului lui Schrödinger “, publicat de o f. calificata grupare internationala – germano-franco-poloneza – in Physics Reports, 2002 sub titlul: “Non-dispersive wave packets in periodically driven quantum systems“; in semn de omagiu autentic, necontrafacut, voi cita  integral  numele acestor autori de prim plan, carora  programul conceptual – metodologic de de-absolutizare a particulei  clasice ( in sens göttingenian ) le datoreaza deja f. mult, in special in domeniul “hydrogenic analysis ” :

Andreas BUCHLEITNER ( Max Planck Institute –  Dresden, Germany );

Dominique DELANDE- Universite Pierre et Marie Curie, Paris – France;

Jakub ZAKRZEWSKI – Institute Marian Smoluchowski, Krakow-Poland.

Impreuna cu micul grup metodologic, spontan constituit in jurul meu, suntem fericiti sa  putem anunta ca prima demonstratie concludenta privind incompletitudinea principiala si multipla a mecanicii cuantice  a avut loc  in USA – Evanston ( Illinois ), prin punerea in evidenta a rolului de prim rang jucat de factorii ne- sau anti-stocastici de tipul  “potential in-formation” in 2sE si , prin extensie, in structurarea / functionarea invelisurilor atomice si chiar nucleare…In acelasi timp, factorii mentionati au o contributie esentiala ( de aceasta data Einstein fiind  prins pe…picior gresit ) in promovarea incontestabila a nelocalitatii cuantice:  potential in-formation  arunca pur si simplu in aer atat prejudecatile indeterministe cat si localitatea. Asadar, cu Einstein sau impotriva lui ,  dezvoltarea  contemporana a mecanicii cuantice se produce dezinvolt si chiar senzational  sub semnul : negarii indeterminismului intrinsec ( asumat ), al  centrarii demersului cuantic pe…variabile ascunse de tip potential, al promovarii nelocalitatii  dincolo de orice limite realist – locale instaurate artificial de teoria relativitatii speciale ( care fiind o importanta legitate a fizicii teoretice nu este totusi o lege a naturii! ) si, last not least , al recunoasterii unui  nou si autentic principiu al complementaritatii conform caruia continuul / discretul si  unda / particula nu sunt nici caracteristici antinomice , reciproc exclusive ( cf. viziunii  simplist-eronate a lui N.Bohr care, ca orice conceptie binara, de esenta hegeliana, nu admite treceri / suprapuneri), nici echipotente din pdv logic- preeminenta continuului , respectiv a undelor fiind dincolo de orice indoiala ( noua complementaritate  este expusa  detaliat pe acest blog in sectiunea ” Sinteza cu Armonizator” ).

In ultimele doua luni ( mai exact dupa aparitia articolului ” IM-6 : Lumea ca potentialitate – o  extraordinara provocare metodologica “) site-ul “”  a avut vizitatori mai numerosi ca oricand  dar mai cu seama buni ( unii chiar excelenti ) cunoscatori ai  noii mecanici cuantice. Era normal sa fie asa  intrucat dupa cum sublinia un corespondent avizat “ incepand cu acel articol centrul metodologic al fizicii s-a mutat in mod surprinzator pt. noi toti in Evanston – USA”; in articolul inaugural mentionat precum si in cele care i-au urmat  au fost re-formulate si  chiar rezolvate  intr-o maniera noua non-Cartesiana, unele probleme definitorii pt.  statutul contemporan al  fizicii cuantice , un exemplu redutabil constituindu-l  asa-numitul “ 2sE “ – double slit experiment ; alte exemple  demne de interes: alternativa de  tip continuitate ondulatorie la ” saltul cuantic” bohrian ,vezi Aparteu- finalul postarii ” Rethink potential – possibility”; natura si  mecanismul ( ipotetic ) al actualizarii / colapsului functiei de unda – Aparteu aprilin – cuante si flori  ;  raportul corect dintre categoriile continuitate / discontinuitate in fizica actuala; restaurarea semnificatiei fizice a functiei de unda a lui Schrödinger, etc. Ce reprezinta de fapt aceste contributii, primite cu un incontestabil interes atat de catre fizicienii profesionisti ( mai ales tineri ) cat si de filosofii dedicati  problemelor fundamentale  ale fizicii contemporane, sunt ele ”  fizica ”  sau    filosofie ” pura ” ? Acest mod ” purist “de a pune problema este extrem de pagubos, el tinand mai curand de trecut – logica de tip ” either / or ” – a venit momentul  sa privim / apreciem  situatiile similare prin prisma logicii noi de tipul  both / and , cu trei valori. Relevanta , in acest context , este declaratia ( scrisa ) a unui mare fizician  – Max BORN, 1963 :

I am convinced  that theoretical physics  is actually philosophy. “

Promovand  in primul plan conceptul / model “ Potential In-formation “ solutionarea (considerata de mine inca ipotetica ) a problemei 2sE dupa mai bine de doua secole de incercari infructuoase, a atras atentia  specialistilor  ca noua mecanica cuantica promite sa fie centrata pe variabile ascunse subtile , tinand mai curand de forma ( faze! ) decat de  forta (amplitudini ) , ca dezvoltarea viitoare a mecanicii cuantice fara “ potential in-formation “  pare deja  de neconceput , cam ca in cazul unei dezvoltari a biologiei contemporane  “ fara  gene” , in fine ca practic toate ideile  centrale ale acestei stiinte fizice fundamentale  trebuie regandite si reformulate  sub semnul imperativ al inseparabilitatii dintre potential / real , non ergonic / ergonic, al complementaritatii autentice  dintre discret /continuu, etc.

In cele ce urmeaza  amintesc doar cateva dintre noile concepte / modele  care deja au fost sau urmeaza a fi elaborate / prezentate in sectiunile acestui blog ( a se vedea articolele recente intitulate “ Beable or Observable, Mr. Bell?” si “The Role of  Potential In-formation  in solving the 2s Experiment “ ):

1. Rolul exceptional al Formei in geneza / structura / organizarea sistemelor materiale, a universului in ansamblu . Potential in-formation face posibila reformularea  , in conditii total innoite, a  problemei Born vs. Schrödinger, respectiv  forta ( coliziuni, amplitudini )  vs. forma ( sincronizari de faze, rezonantze );  a se vedea  articolul “ Erwin Schrodinger  redivivus “, in curs de editare pe acest blog ; pana atunci , intrebati-va , impreuna cu mine , daca aceasta promovare decisiva a formei/ totalitatii in prim planul cercetarii fizice , nu este in masura sa …pulverizeze pretinsa fundamentalitate a relatiilor de incertitudine  introduse de Heisenberg pe baze care azi ne apar ingust/ locale, de prima aproximatie= ergonic/ actionale, care nu mai acopera nici macar aria epistemologiei contemporane. Cum asa?  Au aparut cumva, intre timp, forme majore de cunoastere non-Heisenberg,care nu se bazeaza pe masurare? Va sugerez un …raspuns pozitiv. Anticipand, atrag atentia asupra   unei ( alte ) premise- cheie, tot mai greu de sustinut , a ” interpretarii Copenhaga”, am in vedere atomicitatea fizica implicand ( intr-o era  holistica! ) coliziuni, perturbari,masurari…la nivelul unor sisteme izolate, discrete ca in exemplul – standard al microscopiei Heisenberg:  coliziunea dintre un electron singular si un foton stingher; chiar presupunand ca  acest micro-eveniment ar fi unul  actual , relevanta  lui practica  la  nivelul totalitatilor micro    ( atomice si subatomice, considerate in mod special de catre  Schrödinger) dar mai cu seama la cele meso- si macroscopice  – care, in ultimele decenii, au devenit de asemenea un  referential cuantic– este discutabila respectiv insignifianta, fiind de ordinul 1 / N , unde N= nr. lui Avogadro; etc…

Chestionarea fundamentalitatii  relatiilor de incertitudine va face obiectul unui articol extensiv urmand a fi publicat in premiera pe  acest blog.

2. Provenienta ( probabila ) a numerelor cuantice  principale din…Forma , mai exact  dintr-o situatie potentiala ( pre-existenta! ) de tip 2sE, implicand corelatia cuantica ( difractie / interferenta / ghidare )  a undelor potentiale, primordiale ( istoric si  logic ) fata de orice alt tip de unde reale, inclusiv fata de electroni, acestia din urma  organizand invelisul electronic  atomic  pe baza unui design de natura potentiala ( potential in-formation )  avand in centru nucleul atomic, situat aproximativ la  nivelul  n=0;  Fig. 2 ( art. Einstein was right )  este o ilustrare plauzibila a modului in care  variabilele ascunse de tip ” potential in-formation” devin active:  este prezentat pt. orientare un astfel de design /  model de corelatie cuantica  foarte apropiat de cel al  undelor potentiale ( care  sunt  imperceptibile ca atare ),  furnizat de  unde tip laser ( planare , monocromatice).


3. Impotriva conceptiilor moderne curente ,   se poate afirma ca exista nu una ci doua lumi distincte dar inseparabile : una fundamentala  si stationara  ( de natura potentiala ) si una nefundamentala si dinamica ( de natura real – ergonica, aflata – probabil/ sau mai curand improbabil! – in expansiune ) cea din urma incluzand Big Bang-ul , model care trebuie de-absolutizat , contextualizat.

4. Adevaratul GENERATOR al universului il constituie Vacuum-ul ca generator continuu de forme potentiale si nu Big Bang-ul.

5. Un rol  crucial revine  variabilei  ascunse ” potential in-formation”  in  reelaborarea statutului ” indeterminist ” al mecanicii cuantice , care nu este nici rigid determinsta ( cazul universului, respectiv al mecanicii lui Laplace ) dar nici indeterminista cum s-au grabit sa afirme   fondatorii fizicii cuantice care , se pare, au confundat indeterminarea cu impredictibilitatea.



A.  Este mecanica cuantica  indeterminista?

Mi se reproseaza vehement  intentia mea ” aberanta ” de a  ataca , prin mijloace imposibile  ( vizate fiind aici  variabilele ascunse / hidden variables =  HV , in speta  potential in-formation ) indeterminismul cuantic, afirmandu-se ca o astfel de  idee este retrograda si in totala contradictie cu ceea ce se intampla astazi  in mecanica cuantica, mai cu seama  dupa ce , atentie , ” J.S.Bell a desfiintat pur si simplu  asa-numitele  ” teorii cu variabile ascunse”.Pana voi reveni   pe indelete  la aceasta problema  principiala , vreau sa citez doar cateva remarci ale unuia dintre cei mai avizati cuanticieni ai ultimelor decenii : John Stewart BELL – citatele provin atat din  cartea sa de referinta ” Speakable and Unspeakable…” cat  si din unele  pozitionari competente ulterioare.

1. Fondatorii  mecanicii cuantice ( intre care : Bohr, Born, Heisenberg ) au identificat subiectivul cu obiectivul, respectiv lipsa de control in detaliu ( a  omului ) asupra naturii ( cuantice, subtile ) cu indeterminismul . Sau in termenii lui Bell: ” There is something out of control in this experiment ( e vorba despre un experiment cu fotoni ). But the founding fathers of quantum mechanics did not say that, they said we are confronted here with the case of indeterminism. Now when  I read history it always amuses me that the founding fathers could come so confidently to that conclusion. Up to  then the tradition in physics was that  if some was unpredictable, it was because it had  not be fully controlled.”

2. Bell i-a caracterizat pe cei care  vor sa demonstreze  imposibilitatea teoriilor HV ( in speta teoria lui de Broglie /Bohm ) prin  sintagma descalificanta ” lack of imagination“. De notat ca Bell considera superdeterminismul ( opusul indeterminismului ) ca deplin rezonabil; azi , cf. logicii fuzzy , suntem nevoiti sa admitem existenta intre  cele 2 extreme ( superdeterminism si indeterminism) a unei infinitati de situatii intermediare.

3.Bell  formuleaza, fara complexe…daneze, o intrebare esentiala : Why is the pilot wave picture  ignored in text books? sugerand ca  aceasta omisiune strategica nu este  datorata presiunii faptelor experimentale  ( deci fizicii ” vii” ) ci  unei ” deliberate theoretical choice” : ” even Pauli, Rosenfeld and Heisenberg could produce  no more devastating criticism of Bohm’s version than to brand it as ” metaphysical and ideological”…

4. Sunt “hidden variables” si teoriile  HV imposibile ? A demonstrat asa ceva, candva Bell?  Nu, deloc. Iata un comentariu  acurat si relativ recent, privind – dinauntru –  aceasta problema: “ Bell did not establish the impossibility of  a deterministic reformulation of quantum theory, nor did he ever claim to have done so.On the contrary, over the course of several decades, until his untimely  death in 1990, Bell was the prime proponent…of the very theory, Bohmian mechanics, that he is supposed  to have demolished. ” ( Detlef Durr a.o., 2004 ).

5. Ce reprezinta de fapt principiul  incertitudinii / indeterminatiei al lui Heisenberg? Este el  expresia ontologica a indeterminismului cuantic sau este doar o elaborare  epistemologica , vizand  nu atat  orizontul beable ci mai curand pe cel  al observarii / masurarii ? Care este raportul real dintre principiul lui Heisenberg si potentialitate / undele potentiale?

6.In prezent principalul efort metodologic este  indreptat spre iesirea decisa din situatia uzuala care s-a dovedit a fi nefundamentala; aceasta situatie uzuala este centrata pe :  realismul local; stabilitatea starilor / sistemelor; determinismul rigid , univoc ( iesirea din rigiditatea mecanicista  vizeaza nu …indeterminismul ci un determinism suplu, neunivoc) ; orizontul actional / ergonic;  durata ( timpul ca un scalar , extrinsec, iluzoriu ). Determinanta in acest efort este  recunoasterea activarii posibilului – cazul 2sE fiind ilustrativ, ca un exemplu de determinism suplu , neunivoc in care alegerile sunt posibile : guiding-ul particulei de catre unda ( in limita  domeniului microscopic ) fiind un autentic proces de alegere cuantica , alegere care in macroscopic nu se mai  produce. Pt. intelegerea acestei delimitari  acceptarea  comunicarii / corelatiilor intre waviness / non-waviness ( unda / particula ) constituie in prezent o necesitate metodologica- cheie , in vreme ce  interpretarea lui Bohr et comp. nu admite treceri limitandu-se la ” si ” – simpla alaturare / aditie , evident insuficienta. De aici legitimitatea intrebarii: pe cine reprezinta ” Bohr” in 2010?

B. Multumesc romanilor din tara, in primul rand, dar si din USA si Canada pt. faptul ca  ” Einstein a avut dreptate” a devenit  -datorita curiozitatii / selectiei / aprecierilor   lor formidabile – articolul- top al acestui blog, fiind  deocamdata singurul articol cu doua ” Comments of the week”.

Vreau sa zabovesc totusi asupra a doua corespondente care m-au impresionat aproape…profund : una – o adevarata ploaie ( torentiala! ) de invective vine  …de la Cluj, unde un profesionist al fizicii afirma cu toata convingerea  ( gata, gata sa ma convinga si pe mine…) ca de fapt seria mea recenta de articole  critice fata de mecanica cuantica “ nu reprezinta altceva decat un melanj grotesc de megalomanie , numeroase  inexactitati de detaliu si  cateva procente – nu mai mult – de  inspiratie metodologica veritabila” ( sublinierea mea, FF ). Lena , careia i-am transmis ” spre stiinta ”    aceasta luare de pozitie ” incurajatoare ” a ardeleanului meu , a replicat  scurt: ” Treci peste asta! “. Nu intentionez sa preiau punct cu punct  ” acuzatiile ”  clujene, vreau doar sa ma refer la doua dintre ele:

1. Ce-are a face Fig.1, respectiv paradoxul EPR ( din ” Einstein was right! “- versiunea engleza,  intrucatva diferita de cea  in romana ) cu Potential In – formation? Are! Doar ca e nevoie de  un minim de atentie / inteligenta analitica, altfel spus : the secret is in the pudding :”Source”  precum si ” correlated electrons ” constituie pudding-ul Figurii 1.

2. Despre megalomanie, nu am ce zice decat ca  o farama de dreptate trebuie sa aiba si clujeanul, doar ca seria acuzelor ar trebui citita invers: cateva procente de megalomanie  pot fi acceptate intrucat oricum te-ai numi, nu poti sa treci usor peste faptul ca Niels Bohr a gresit grav ( pe o durata de decenii! ) alegand ( intre altele si  ca emblema nobiliara ) enuntul  fals : ” contrariile si nu contradictoriile sunt complementare”, intr-un moment istoric in care Gaston Bachelard , la numai 2 pasi in timp si spatiu, afirma  raspicat: adevarata problema a cunoasterii contemporane este nu atat cum se exclud contrariile cat cum coopereaza contradictoriile. Generatii intregi au fost ” deturnate” de aceasta preferinta curioasa  pt. gandirea  binar / dichotomica   traditionala care – asa cum arata un cunoscut  logician fuzzy din US – a  blocat  insasi calea normala a gandirii. Oricum , in prezent suntem determinati sa  accentuam  identitatea – si nu  opozitia  asumata- dintre waviness si non-waviness, acest acces – scuzabil – de …megalomanie avand la origine  exigentele inseparabilitatii, cu care nu te ( mai ) poti juca, cum s-a jucat Bohr cu Schrodinger. Cu alte cuvinte  noi cei de azi suntem datori sa fim cumva megalomani , sa-i privim  de deasupra pe Bohr et comp. nu fiindca am fi mai destepti , etc., decat ei ci fiindca  de la disparitia lor   au trecut decenii bune de progrese stiintifice care…obliga. Acestea fiind zise , clujeanul  se poate declara fericit  ca mizeaza in continuare pe Bohr- nu e singurul.

A doua corespondenta semnata ” Sterling ”  a fost expediata de la  extremitatea opusa : ” Timp de  circa doua decenii am predat  un curs universitar de ” Introducere in Chimia cuantica “, fara a-mi pune macar tangential problema ca dincolo de scena propriu-zisa , acaparata de  nume sonore, s-ar gasi adevarata  radacina = nervii sau chiar brain-ul  conceptiei cuantice. Articolele Dv. m-au ajutat sa  patrund  pentru un moment in culise, sa inteleg ca in adevar exista o genetica  a mecanicii cuantice care  dirijeaza intr-un mod nerigid, totusi ferm , procesualitatea cuantica. Astept cu mult interes articolul  ” mai elaborat ” promis .”

Thanks a lot Sterling. Florin

C. Tripla  confuzie a unui…Body guard

Mi se atrage atentia ( ” Body guard “, in limba romana ) ca  originalitatea deductiei numerelor cuantice principale din fenomene ondulatorii  este  discutabila intrucat inca de Broglie a sugerat explicarea aparitiei numerelor intregi in cuantificarea miscarii orbitale a electronilor ( la atomii  Bohr )  invocand undele stationare produse prin atingerea / excitarea coardei unei viori, etc. Paralela este interesanta dar nu poate afecta cu nimic  ” originalitatea ” modelului Potential  In- formation”  intrucat : 1.  undele potentiale sunt nu doar asemanatoare ci si ( profund ) deosebite de orice unde reale . 2. Modelul P In nu se limiteaza la o analogie ( exterioara, fara cuplaj efectiv ) intre un sistem macroscopic/ clasic si un sistem cuantic ci este o relatie de generare / cauzare reala, intrinseca sistemului cuantic complex format din figurile de interferenta ( unde potentiale fundamentale de tip aoP ) + electronii  ghidati de-a lungul acestor figuri de undele potentiale asociate de tip aiP . Esenta fizica a fenomenului 2sE este, asadar o sincronizare intre undele a0P / aiP).  3. Natura ( esenta ) modelului P In este   cu totul diferita , fiind vorba despre o corelatie cuantica de tip difractie / interferenta  care genereaza si transfera informatie.


D.  A bonus for you : o replica – gluma  due to ” right size ” ( vezi Pocket medicine 2- Calcium story ):

– Right size mi-a pus o intrebare…very challenging : Sunt toate aceste articole scrise de dv. personal sau ati angajat  pt. asta un scriitor anume ?

– Bineinteles ca nu sunt scrise de mine, cel mult …dactilografiate. Am angajat nu unul ci trei experti  first – class  pt. a obtine  rezultate extra: Albert SCHWEITZER este expertul nostru pt. medicina, filosofie si…branza; Alberto MORAVIA  supervizeaza problemele de stil in vreme ce aspectul grafic a fost acoperit  cu un succes deosebit de catre Pablo PICASSO  care, din pacate , intrucat  s-a nimerit a nu fi un…Albert, a trebuit sa-si dea demisia ( pt.noi forma si continuitatea  fiind primordiale ). Asa incat sarcina mea de baza , deloc dificila, este sa raspund  la comentariile …interesante.

E. Plagiindu-l pe…Popper

Ei bine , pana la urma adevarul a iesit la iveala : explicatia mea  neortodoxa la 2sE nu face decat sa reproduca solutia similara  cu ” propensitati ” propusa de K.Popper cu decenii in urma ( afirma ” Godel “, innecandu-se intr-un elan clarificator. O fi ultimul? Greu de crezut. )  Nu pot face altceva decat sa ma recunosc invins si sa  declar oficial ca in adevar… Wait, wait a minute! Modelul Popper a fost  totusi la vremea lui  respins de specialisti ca fiind invalid.Separat de asta, “Godel” a omis un …detaliu esential : propensitatile au fost – si au ramas – situate exclusiv in interiorul sistemului cuantic ca niste tendinte inca nemanifestate ( anterioare masurarii ), in vreme ce undele potentiale implicate in solutia  ” Evanston” se afla exclusiv in afara sistemului considerat. De aceea eu nici nu am considerat necesar sa  ma raportez la propensitati. Nici macar in treacat.Urmatorul , va rog…


F. Mi s-a cerut sa indic fie si numai o situatie in care ” Einstein a avut dreptate”…In raspunsul meu am indicat nu una ci 3 astfel de situatii- una mai importanta decat alta; iata-le, insotite de  comentarii minime:                                                                                                         

1. Incompletitudinea mecanicii cuantice ortodoxe . Einstein ( Podolsky ? ) a formulat  paradoxul EPR intr-un mod  inabil, facand uz de unii termeni de mare risc metodologic (” element de realitate obiectiva “, ” sisteme separate in  spatiu” ) care i-au permis lui Bohr o replica “integrativa “spectaculara , cu ajutorul careia  marele Danez a reusit sa mascheze faptul ca …nu prea  a raspuns la intrebarea- paradox. Iata cateva replici recente care , in mod sigur  i-ar fi dat satisfactie lui Einstein:

Roger Penrose – In some essential respect the contemporary knowledge  is wrong / incomplete.

J.S.Bell: masura incompletitudinii  este data de…unspeakable, descrierea ( in sensul lui Bohr- Heisenberg ) fiind  limitata practic la rezultatele masurarii ( ” speakable” ): ” So the theory which they established aimed only to describe systematically the response of the apparatus.” ( J.S.Bell, Speakable and…p. 171 ).

Din punct de vedere metodologic,  eu consider ca incompletitudinea  – cheie a Scolii de la Copenhaga este una modal – existentiala si anume  reductionismul practic total fata de  potentialul posibil si, corelativ, considerarea realului macroscopic / a observabilului ca fundamental.

Einstein – care a fost indiscutabil  cel mai mare fizician al secolului 20, a avut intuitia profunda desi indistincta a acestor minusuri ale  mecanicii cuantice. Istoria i-a dat/ ii da / ii va da  dreptate lui Einstein  si aceasta   intr-un mod mai putin surprinzator  pt. insideri decat s-ar putea crede. Ma refer, intre altele , la anticiparea lui  Paul Dirac (1927, Solvay Conference) :”  I think it  is very likely or at any rate  quite possible, that in the long run , Einstein will turn out to be correct, even  though for the time  being  physicists  have to accept  the Bohr probability interpretation. “

2. Indeterminismul cuantic asumat :  mecanica cuantica este o teorie intrinsec probabilista , aceasta este neindoielnic , dar asumarea initiala a indeterminismului s-a bazat pe o  confuzie  redutabila: a fi cu a masura / a prezice, cu alte cuvinte  identificarea ontologiei cu epistemologia ( unii autori contemporani considera eronat ca ontologia si epistemologia se confunda , de fapt ele sunt inseparabile  dar distincte. De  retinut in acest context o  fraza  semnificativa a lui J.S.Bell: ” In following, what seemed to be  a minimal programme for restoring  objectivity , we were obliged  to restore determinism also.” (” Speakable and Unspeakable , p. 43 ). Este exagerat oare sa afirmam ca acest proces – neincheiat – de restaurare a determinismului a reprezentat asteptarea de o viata a lui Einstein?( Attn: a nu se identifica determinismul cu  certitudinea ori cu probabilitatea  100 %: avem determinism si in conditii stocastice cand probabilitatea este 70 % sau chiar mai mica ).

3. Caracterul…necomplementar al complementaritatii  antinomice care , in viziunea lui Bohr ( de fapt o viziune  bazata pe dialectica  existentiala calitativa a  Scolii Daneze de Filosofie )  contrariile ( opozitia, conflictul ) trebuie lasate ” una langa alta “, nerezolvate, refuzandu-le sinteza ( continuitatea ) dar admitand saltul intre ele . Einstein a declarat  public ca adevarata complementaritate se distinge prin diminuarea  intensitatii conflictuale , ca urmare a deschiderii / comunicarii intre contrarii. Istoria i-a dat  dreptate  si in acest caz lui Einstein, fizica cuantica  recenta studiind asiduu cazuri ( experimentale ) in care comportamentele de  tip  unda si  particula nu sunt  reciproc exclusive ci pot  avea loc simultan in cadrul aceluiasi sistem! O astfel de rezolvare ( cu adevarat complementara ) este prezentata in cartea ” Beyond Descartes ” fiind  desemnata prin termenul sugestiv – sinteza cu armonizator. Lui Bohr , orice ar spune Don Howard, eruditul meu vecin/ omolog  din Indiana, nu i-au placut armonizarile…fapt subliniat si de John  Bell care a remarcat ca Bohr a inteles – si aplicat – complementaritatea in sens…invers.

G. Indoieli …din Romania

Faptul ca blogul  ” Evanston” a capatat o evidenta dimensiune /audienta  internationala,  unele  postari  adunand sute de comentarii ( intre acestea  Calcium Story peste 1.000 comentarii, iar Einstein a avut dreptate! –  peste 200 ) ii deranjeaza in mod vizibil – desi inexplicabil, fiind vorba despre un succes moral nu financiar, nici macar…academic – pe unii compatrioti care  nu pot accepta in ruptul capului   ca un simplu material semnat de un …roman poate face valuri in America si Canada, in Japonia si China, in Germania ( locul II, inaintea Romaniei ! Fiind , iremediabil, un sentimental , imi place sa cred ca in aceasta plasare  in frunte a Germaniei, dupa USA, a  jucat un rol anume si …Karin ) si India ( by the way: India a fost prima tara care a reactionat la modul practic, oferindu-mi  prin Dr. C. Reddy un job semnificativ ) . Implicatia  e directa: ” E ceva putred in …Evanston”. Ce-as putea spune decat ca eu nu “stimulez” in mod …artificial numarul de comentarii ci, dimpotriva, cat imi sta in putere,  caut sa reduc  numarul de spams ( impreuna cu Akismet am eliminat circa 8000 ! pana acum )  pe considerente calitative  in primul rand : f. adesea mi se intampla sa cancelez  astfel de opinii trimitandu-le direct la ” Trash “,  pe motiv de irelevanta , repetitie , exagerari ( laudative! ), etc. Ca sa nu mai spun ca  adesea  comentariile vin  pe 2 cai – blogul si e mailul.Reproduc mai jos  un comentariu f. recent , tipic si…verificabil ca sursa, precedat de doua intrebari legitime :

1.  cat timp trebuie sa mai astept pt. a-mi parveni ( si ) aprecieri  pozitive din tara mea natala?

2. de ce  rubricile de ” Sanatate ” din media romaneasca nu preiau integral sau partial acest articol  – revelatie  ( Calcium Story ) oferind cititorilor o sansa reala  de acces la sanatate ( nu asta e ratiunea de a fi a rubricilor respective ?), in conditiile in care eu am declarat in scris ca singura obligatie  este indicarea acurata a sursei ?

I think this is one of the most important info for me. And I am glad reading your article. But should remark on few general things, the website style is perfect, the articles are really excellent : D. Good job, cheers

O subliniere , daca mai era nevoie: cititorii mei -intre care nu putini sunt cadre universitare si studenti first class – au sentimentul – indreptatit – ca au descoperit o sursa majora de informatii nealterate de considerente financiare sau de alte interese oculte, in plus   aceste noutati  “marca Evanston” par – sau chiar sunt! – unice, la prima mana. Doua  exemplificari :

1.  In postarea  Calcium story , la revelatia nr. 5,  fac urmatoarea  subliniere: Seniorii  de pretutindeni ar trebui sa tina seama ca  osteoporoza de care ei se tem atat de mult se datoreaza nu  atat deficientei de calciu ( pozitia oficiala ) cat  deficientei de…crom ( care depinde nu de genetica sau de medic ci de stilul de viata al fiecaruia), ea sabotand in mod necrutator intregul metabolism al  populatiilor  occidentale. Aceasta descoperire – facuta  la Brasov , cu 15 ani in urma – ar trebui preluata si difuzata  cu titlu de urgenta in intreaga lume fiindca ea atrage atentia asupra unei erori comise in proportie de masa – inclusiv sau mai ales de catre specialisti – care face ANUAL  milioane de victime intre cei varstnici – femei si barbati deopotriva ( acestia cred ca dusmanul lor este …calciul si nu e deloc asa, ei beau lapte excesiv si nejustificat , fara a putea evita demineralizarea accelerata a oaselor – ca urmare a deficientei de crom de care…nu se ocupa nimeni , nici macar cei direct vizati de dezastru – cat si, concomitent, calcifierea  progresiva a tesuturilor , organelor si chiar a glandelor. Unii comentatori au  perceput  semnificatia extraordinara a acestui mesaj ( darul meu pt. cei in varsta ) si ma astept sa  activizeze  corespunzator difuzarea lui. Atentie : pt.  balansarea  minerala cu crom , pe care sunt sigur ca multi cititori, romani si nu numai, vor dori sa o  incerce , eu  recomand atat suplimentele  de tip saruri de crom trivalent ( care au  valoarea lor  incontestabila) cat, mai cu seama, sursele naturale ( utilizate sistematic si de mine in ultimii ani  cu rezultate excelente ): Brewer’s yeast si  stevia ( un indulcitor de alternativa, bogat in crom, care controleaza  nu doar mineralizarea oaselor ci si…diabetul ! ). Cei care vor incerca / reusi normalizarea cromului vor fi rasplatiti metabolic la modul fabulos: Nu osteoporozei, Nu diabetului  si NU  cresterii ponderale / obezitatii, etc. Chiar acest   marunt  ” etc.” poate insemna extrem de mult pt.unii cititori : energizare, prevenirea caderii parului si pastrarea  (in unele cazuri chiar recuperarea ) culorii naturale a parului…Primul pas  de facut: inlocuirea  totala a zaharului  uzual cu stevia!  Ratiunea e simpla, directa: zaharul si cromul sunt antagonisti : sugar ↑ → Cr ↓.

2. Spre deosebire de alti autori, am introdus criteriul  critical ratio waviness / non-waviness pt. a face o delimitare eficienta , de la caz la caz, intre comportamentul cuantic ( ondulatoriu , deci pe linia Schrödinger ) si comportamentul macroscopic, abordabil atat cuantic cat si  clasic; parametrul  ales de mine – lungimea de unda de Broglie a sistemului considerat: λ = h / mν – permite un calcul facil si o interpretare eficienta  care sfideaza criteriul simplist- unilateral al dimensiunii geometrice sau masice , fiind aplicabil(a) in mod concludent  si formatiunilor cuantice  BEC (  Bose – Einstein condensate )  , in care caz  lungimea de unda de Broglie tinde  spre valori infinite ca urmare a racirii  excesive a sistemului cuantic, cand  ν → 0, masa ramanand finita. Noutatea consista nu in utilizarea lungimii de unda de Broglie cat a raportului  w /non-w ( non-wawiness  vizeaza situatia / sistemele la care   lungimea de Broglie tinde spre zero, fara sa-l atinga). Implicatia este  ca unda si nu particula este entitatea fundamentala in univers  si ca, prin urmare, orice sistem  material  are un caracter ondulatoriu rezidual ireductibil  care, in conditii favorabile ,  poate conduce, prin integrare ( mai exact , prin sincronizarea fazelor wave packets aflate la distante intersistemice critice ) la unde materiale de dimensiuni  uriase, in care caz se produce o mutatie conceptual – metodologica senzationala: functia de unda ψ – de natura ” probabilista ” in viziunea reductionista a lui Max Born, isi recapata semnificatia  fizica integrativa ca unda potentiala si, in cazul BEC , accede 100% la semnificatia initiala atribuita  ei “in mod naiv” ( sau genial ? ) de catre Schrödinger, anume cea de  unda reala, observabila – subliniez aproape pleonastic:in spatiul tridimensional! -cu mijloace optice uzuale. Detalii in postarea ” Erwin Schrödinger redivivus! “.

2.1 Mecanismul colapsului / actualizarii. Modelul Evanston ( ” UMDIREV” )

Un alt posibil progres conceptual – metodologic  mijlocit de considerarea  raportului waviness / non-waviness consista in clarificarea naturii ( si  chiar a mecanismului ) actualizarii ( colapsului  functiei de unda ) – unul dintre “misterele” fizicii cuantice  pe care Paul Dirac  l-a abordat intuitiv corect – dar frust! – ca  pe o destabilizare a interferentei naturale;  solutia mea este , sper, mult mai  lucrativa :  colapsul cuantic se produce totdeauna cand componenta non-waviness a sistemului cuantic “i” ( simbolizat de mine prin  aiP ) depaseste o valoare critica in raportul ei fata de  waviness ( aceasta situatie devine  regula  la  intalnirea undei cu un ” real  target “ ); cand unda potentiala  atinge aceasta conditie ( destabilizatoare in sensul lui Dirac ), starea cuantica  avand  amplitudinea cea mai mare – deci cea mai instabila in regim potential ! – este favorizata in  realizarea colapsului in raport cu celelalte stari ( mai stabile ) ale superpozitiei, stari caracterizate prin probabilitati de actualizare inferioare, desi nenule ; vezi Fig.1, care reliefeaza in modul cel mai direct posibil ca dincolo de indeterminismul asumat al  mecanicii cuantice  se afla un determinism  neunivoc, suplu, bazat pe  o alegere fizica prezisa de  fizicianul rus UMOV, inca in  1900!  Aceasta abordare  waviness / non-waviness, subliniind esenta intrinsec probabilista a mecanicii cuantice, desi pe alte baze decat cele admise de  interpretarea ortodoxa,  este compatibila atat cu principiul superpozitiei cat si cu sugestiile  pertinente avansate de catre Dirac ( amintita mai sus ) si Penrose ( criteriul ” one – graviton level” ); ea ofera totodata o explicatie posibila  colapsarii preferentiale ( asumate ) a functiei de unda pe / catre  formatiunile BEC , masive ( cu amplitudini de asemenea maxime; desi  acestea – precum si alte formatiuni reale similare, susceptibile de sincronizare – nu apar in Fig. 1 , ele SUNT ACOLO , conditionand  deplasarea alegerii efective spre o valoare de rezonanta potential / real distincta marcata cu un semn special pe abscisa ), aspect central in  elaborarile recente  din campul  , in mare masura ipotetic, al genezei si  functionarii constiintei  cuantice ( Penrose /Hameroff ; Marshall ). Aceasta  noua ” elaborare Evanston “ dovedeste ca Einstein a avut totusi dreptate: Dumnezeu ( Natura  ) este prea responsabil(a)  pt. a se limita la un joc orb cu zarurile.  La Conferinta Solvay din 1927 , Dirac a anticipat cumva elaborarea noastra , declarand in plina ofensiva Bohr-Born-Heisenberg : ” I think  it is very likely or at any rate quite possible, that in the long run , Einstein  will turn  out to be correct, even though, for the time  being, physicists have to accept  the Bohr probability interpretation” (sublinierile mele, FF ).

Coincidenta pozitiilor metodologice Dirac / Evanston , de la   premisa ( destabilizarea  interferentei naturale, respectiv a superpozitiei cuantice ) pana la concluzie ( corectitudinea  optiunii  deterministe  cvasi-solitare  a lui Einstein )  este prea remarcabila pt. a fi trecuta cu vederea. Mentionez ca din considerente de…inseparabilitate evidente, in continuare ma voi raporta la  mecanismul  intrinsec  probabilist prezentat in Fig.1 ca la ” modelul UMDIREV”. Mi se pare de  acum  rezonabil sa subliniez ca interventia – asumata – a constiintei in  colapsul functiei de unda  nu mai apare ca fiind ceva  ocult / misterios , etc. fiind vorba exclusiv de ceea ce eu am  numit “ subtle physics“: conform modelului UMDIREV  se poate considera  ca mesajul constient se propaga sub forma unui flux  de unde potentiale impure ( simbol  aiP ),  preluat  de ψ printr-un mecanism ondulatoriu de tip sincronizare / rezonanta determinand  cresterea amplitudinii unei anumite stari cuantice , contribuind astfel nemijlocit la fenomenul natural desemnat prin termenul ” removing interference”. O alta subliniere, remarcabila dupa parerea mea,  se refera la faptul ca mecanismul UMDIREV are la baza un  proces de alegere stocastica   ( unde atributul  stocastic = neperiodic si nerepetitiv, determina in mod nemijlocit impredictibilitatea ), atestand    inconsistenta  indeterminismului cuantic ( asumat de fondatorii mecanicii cuantice ) si, corelativ, promovand   singura alternativa viabila  anume cea a unui determinism suplu, bazat pe alegere.

Fig. 1  Modelul UMDIREV  – Colapsul functiei de unda:  Natura  alege ( cf. Umov / Dirac ) actualizarea unei  anumite stari cuantice –  cea   cu   amplitudine maxima      ( cf. modelului Evanston )






The Role of Potential In-formation in Solving the Double Slit Experiment

Posted by on Monday, 8 November, 2010


We are all the fragile sons of the Form


I will start by calling your attention on two symmetrical mistakes both of them of the either / or type, currently committed in the contemporary genesis theory (I will mention that both positions have negatively influenced the solving of the double slit problem):

1. Possibilism – trying to consider only the pure/ abstract potentiality (such thing does not exist), thus risking to depart from any physical frame ; this apparent innocuous abstraction actually constitutes an impardonable methodological  error, taking in account that 2 or 3 generations of physicists  mistakenly identified so called ” subtle physics ” with pure mathematics, in other words the potentiality waves with Born’s conceptual artefact – the probability waves.

2. Excessive / plate Realism – continuing the modern science alignments – promotes  the radical exclusion of the possible and, consequently  a total ergonic / ergonization perspective, involving imminent collapse in tautology “real generates real”.

1. A helping Analogy: Magnetic / Potential Fields or Force Lines vs. Form Lines

The double slit experiment (2sE) being a particular case of genesis / measurement ( in broad , non-cartesian sense ! ) constitutes a special example for the manner in which the “impure” potentiality generates the real, so to demonstrate the inseparability real / possible. Ignoring or undervaluing this inseparability was at the bottom of the inability to solve the 2sE problem as long as over two centuries. To immediately understand how was it possible to reach such a methodological counter performance I will employ an analogy with magnetic field, whose essence was not comprehended in any way just by considering the extrinsic orientation of the iron filings (a typical kind of observable, exhibiting all the advantages and disadvantages of perceptibility), being necessary to admit the –imperceptible!-existence of magnetic lines of force, already existing in nature = beable.

Fig.1 Analogy between magnetic force  lines (a,b) and 2sE  ” form lines “(c = Tonomura version)

The analogy between interference- diffraction figures of potentiality with magnetic lines of force should not be pushed too far since in 2sE case we encounter rather lines of form (signifying some form transfer, or using Bohm’s term in-formation) realized through rather non-ergonic factors  (subtle, non-cartesian  physics but still physics!). To remember that without considering the magnetic lines of force none of the valid explanations of iron filings orientation would have been possible; this indication must be transposed in a specific manner in the similar case of the potential field  found in 2sE. Acting this way the essence of my proposed solution (hypothetical one, of course) becomes very simple: concomitantly with accurate craftsmanship of the two slits (as distance, diameter, etc.) the omnipresent potential field (found in a dynamic equilibrium state) is locally activated; from this moment on, on the path between the two slits and the registration screen a process of quantum correlation is generated engaging the two new and distinct potential wave fascicle (the interaction term must be rigorously avoided); the outcome is a stable imperceptible interference proving determinant for subsequent propagation of any real quantum systems having a subcritical/ optimal  waviness, which will be directed on this track pre-programmed in potential realm .

Now,  whether we send an intense flux of photons, electrons, fullerenes etc., or the distribution of them on the pre-programmed track is done one by one (very low intensity flux), this “potential interference boulevard/ hotel” remains  active as long as the two slit system as well as the flux of potential waves found in correlation are not disturbed.

Potential in-formation provides too the key for a kindred quantum mystery -the celebrated “entanglement” concept – students’  terror.The entanglement represents a tertium state of real / possible type:   for instance, to prepare a pair of particles with half integer spin (fermions) into a singlet state has something essential in common with the correct preparation of the two slits in 2sE, both procedures involving the activation of a potential program / track providing to all real correlative systems a new in-formational channel, generating non-classical peculiarities and …mysteries.

2. 2sE as a micro / Macro  Distinctiveness Criterion

I’ll mention  that in contrast with current opinions ( Omnes – Zurek, for instance ) concerning the ( in ) distinctiveness between micro / macro transition, the critical waviness ( indispensable  for an efficient  pilot-wave guiding ) and correlatively the ” 2sE test “could be considered a reasonable  criterion of  delimitation, see Fig.2 below, where the M particles,  having sub-optimal  waviness , respectively predominant non-waviness of inertial/ anti-guiding nature, violate 2sE interference test .

Fig. 2:  2sE  as a criterion for micro / Macro distinctiveness:  “Quantum” is  inseparable but DISTINCT


3. J.S.Bell and  2sE: Beable or Observable?

Approaching 2sE, J.S. Bell (a physicist I have highly appreciated especially for his non-local intuitions) did not conceive that in this case we deal with a process organized on two distinct but inseparable levels: one fundamental (beable) and one non-fundamental / subsidiary (observable), curiously stopping his inquiry at observable level; “curiously” since he explicitly and repeatedly asserted the preeminence of beable toward observable, respectively of nature toward laboratory; carefully examine the fig 4 and 5, page 184 from “Speakable and Unspeakable in Quantum Mechanics”: the merit of those electrons distributed against…their (and our too) expectations in a highly discriminatory pattern, with prohibited zones, with maximums and minimums,…could not be other (micro-knowledge, self-interference) than to make appear the subjacent potential interference figures. This is how the quotation  chosen by me underlines this crucial  idea: a (pre-existing) “interference pattern” APPEARS:

“There is a still greater surprise when the hole H2 is replaced by two holes close  together. Instead of the contributions of these two holes just adding together, as in Fig. 4, an “interference pattern” appears as in Fig. 5. There are places on the screen that no electron can reach, when two holes are open, which electrons do reach when either hole alone is open. Although each electron passes through one whole or the other (or so we tend to think), it is as if the mere possibility of passing through the other whole influences its motion and prevents it going in certain directions. Here is the first hint of some queerness in the relation between possibility and actuality in quantum phenomena.”

J.S.Bell ” Speakable and Unspeakable in Quantum Mechanics”, p. 184

This somewhat unusual verb for a physicist determined me to imagine that somewhere in his unconsciousness, John Stewart – mon ami, saw things in a different light than…Bell.

4. FAPP Attitude : Forward  toward…Bohr

Many physicists from Bell’s generation have chosen to identically react when faced with quantum weirdness: instead of an approach without any realistic aggressive prejudices of this challenge they’ve preferred the FAPP attitude and / or to return to…Bohr. Look as how John Gribbin describes (in a good, popular book: “In Search of Schrodinger’s Cat”, p.226) this attitude of “happy”  stop over at macroscopic, perceptible revelations of …iron filings: ”What we see is what we get, nothing else is real. I am happy to stick with Bohr.” Poor happiness…If J.G. meets with the thinking lines exposed in this article (and obviously if he agrees with them, which I highly doubt it  because of the  irresistible realistic temptation still governing within 2sE area), his book may be re-written in no more than 100 days, becoming the first…potential best seller from the series “Beyond Bell”.

5. Atoms and Atomic Orbitals  in New Quantum Mechanics : from Description to Construction

Years ago after I had analyzed a dozen interference figures of some remarkable 2sE commentators I was shocked to see the advanced similarity between these bi-dimensional figures (for example  the alternation of permitted and prohibited zones) and volumic disposition of energetical (electron) levels from any atomic structure. To note that these ( bi-, tri- or multi-dimensional ) zones of interdiction,  inexplicable in real,  become quite explicable in potential. Asking a renown professor of physics how can this similarity be explained, he looked at me repugnantly and provided almost ad litteram Bohr’s reputed response:  “ the task of physics is not to explain the world but rather to describe it.” My personal suggestion for younger researchers is not to stop themselves at expert commentaries of FAPP type but to rather consider the atomic structures as tri-dimensional interferences (in the general case – multidimensional) where always and always the potential waves have prepared through in-formation subtle activity the terrain for… iron filings. Very likely  this is the first time that you meet with such a setting together some unusual terms/ factors of the atomic / molecular / biological systems’ stability : form against force, in other words potential in-formation versus Coulombian (electrostatic ) interactions between nucleus / electrons. My firm conviction is that in this century the atoms and atomic orbitals should not only be described but rather “constructed” making use of the new conceptual frame: potential in-formation, fractals ( any entanglement involves a fractualization ), attractors ( for example limit-cycles constitute some convenient models  for “particles” which can and should be interpreted as some compact / stationary waves) and eventually strange attractors for the radioactive, unstable systems ( you can consider the electron K capture as  a  form / force or potential / real dramatic event ).