Beyond Descartes – From Separability to Inseparability

This entry was posted by on Monday, 16 August, 2010 at

( Amazon. com , Kindle Edition, 263 pages, $ 29.99, author: Florin F. Felecan, Ph. D. )

Recent – la inceputul lunii august – Amazon.com a publicat in Editia  electronica sub titlul mentionat mai sus prima mea carte “Americana” – o carte unicat  intrucat  ofera  in premiera absoluta  un cadru conceptual si metodologic non-cartesian de care  stiinta – si cultura – contemporana avea atata nevoie. Tematica aleasa – careia i-am dedicat circa 10 ani din  viata –nu este deloc intamplatoare intrucat  dincolo de Descartes  ne intalnim cu o lume fabuloasa pe care abia  in ultima vreme am inceput sa o descifram. Dar ceea ce este cu adevarat surprinzator  este nu atat faptul ca  aceasta lume non-cartesiana  exista in mod real ci ca ea este una fundamentala.

Structurata pe doua parti aproximativ egale ca numar de pagini , prima parte este consacrata  continutului revolutiei cartesiene care  conform amplului studiu introductiv ( pp 5-27 ) consista in trecerea de la orizontul metodologic sincretic propriu scholasticismului la un orizont nou , modern – distinct si separabil.Spre deosebire de alti autori – unii dintre ei considerand ca aportul revolutionar al cartesianismului ar consta in…  introducerea certitudinii in epistemologie ( asa ceva este irealizabil! ), am incercat sa arat ca de fapt Descartes a revolutionat metodologia  traditionala prin cu totul altceva , anume prin descoperirea si promovarea  obstinata , e drept pe baze rationaliste , a  distinctivitatii – acestui concept central al cartii i-am consacrat paginile ( 6- 10 ), aratand ca  revolutia non-cartesiana insasi are ca o caracteristica definitorie elaborarea – sub semnul inseparabilitatii – a unui concept  de distinctivitate nou, nelinear centrat pe specificare / individualizare. Tinand cont de faptul ca  Discursul cartesian asupra metodei reprezinta una dintre elaborarile culturale cele mai raspandite atat in lumea moderna cat si in cea contemporana, am decis sa reproduc  in prima parte a cartii, in intregime acest Discurs, cu un scurt studiu introductiv, punandu-l  astfel la dispozitia cititorului, intr-o versiune engleza de calitate superioara.

Partea a doua a cartii debuteaza de asemenea ( p. 127 ) cu un studiu intitulat “ Non-Cartesian Revolution: Inseparability, Physis Situation and Nonlinear Rationality”. Recomand in mod special capitolul “ Detachments , pp 143- 184 , precum si introducerea conceptului – model “ Situatia Physis” care defineste in mod esential specificul metodologic al cunoasterii contemporane, specific care se indeparteaza cu fiecare zi de situatia linear – echilibriala tipica pentru intreaga cunoastere moderna.

Cartea se incheie cu un Index of Terms ( p. 260 ) din care detasez cativa, mai importanti : colapsul dualismului; comunicarea in sens larg;  dialoguri Felecan – Prigogine; dualismul si  revolutia complexitatii ; principalele pericole contemporane ( cartesianismul fiind  primul din seria citata de mine ); noua structura a relatiei cauzale; reductionismul culturii moderne  fata de potentialitate; stadiile cunoasterii stiintifice;  realitatea acor-data ( Tuned Reality ) ; lumea ca organism, etc.

In final doresc sa mentionez  ca lucrarea este dedicata celor 6 + 1 copii ai mei si anume : Florin, Natasha, Nadia, Alexandra, Emilian , Otilia  si…Tatiana .

Aparteu

Atmosfera si viata : viata fara atmosfera ( in-sufletire ) e doar un joc cu pietricele

Lena mi-a  prezentat un mesaj extrem de critic trimis pe adresa ei si  semnat Amalia – Bucuresti, cf. caruia – intre altele – “ omul acesta ( adica eu ) fabuleaza…neavand  nici cea mai mica idee despre ce inseamna a fi femeie ( sotie, mama , bunica ) astazi in Romania “. Imi pare rau , Amalia, dar eu sigur vad /simt /extrag  din ecuatia vietii contemporane- de acolo si de aici – nu mai putin ci mai mult, poate chiar mult mai mult decat vezi tu. Acolo unde eu vad  un “deficit de viziune” tu vezi numai ” bani putini” si e normal ca in aceste conditii sa fim profund divergenti.Vreau sa  te asigur ca eu si fosta mea sotie am parcurs toate etapele spre penibilul saraciei fara leac previzibil, dar nu ne-am pierdut speranta. Doar un exemplu: prin anii de pomina ( ’80), desi lector universitar ( cu 5 copii de intretinut ) nu am recurs la subterfugiile securistice uzuale ( as fi putut ! ) ci am preferat sa merg cu sotia, diminetile,  la cules  menta din liziera padurii Cristian, pt. a putea oferi un ceai  familiei la micul dejun; uneori  dezgropam a doua , chiar a treia oara cuiburile de cartofi din gradina, cu rezultate previzibile  totusi…salvatoare; cu toate acestea  in aceeasi saptamana , ne-am deplasat ca invitati la Universitatea Bucuresti pt. a prezenta o conferinta absolut insolita “ Finalitatea  inorganica ” in fata unui auditoriu select ( academicieni, profesori, cercetatori ); crede-ma atmosfera a fost  de cea mai inalta calitate ; peste ani, le multumesc din suflet tuturor participantilor pt. interes, aplauze ( desi…mainile noastre, poate si sufletele,  erau inca inverzite de menta saracilor).

Majoritatea mesajelor primite, din fericire , nu sunt din categoria ” Amalia”, spre exemplu unele    exprima multumiri” din inima” pt.  atentionarea asupra muzicii  cu totul speciale  daruite noua tuturor de catre Andre Rieu, reprosandu-ne ca nu oferim destule indicii pt.  decodarea exacta a pieselor muzicale recomandate ( este adevarat, uneori  exista mai multe versiuni, de calitate inegala). Ei bine , Andre Rieu insusi este criticat de catre unii (profesionisti, inclusiv ) chiar pt. ceea ce aduce el nou si inconfundabil: atmosfera. Eforturile vizibile ” cu ochiul liber” ale lui Andre de a-si pune muzica sub semnul  inseparabilitatii sub forma deschiderii spre auditoriu – pe care adesea il invita sa cante…cu sau fara orchestra, spre natura ( vezi Serenata unde  el a montat un pian  pe o terasa, alaturi de o colivie cu un locatar f. muzical) sau spre vizual, sunt eronat interpretate de unii ca o  “mac-donald “-izare a  muzicii ( junk music ) sau ca un populist path spre o degradare a clasicitatii muzicale. Mda, exista totdeauna acest risc de a subestima / desconsidera rolul atmosferei in viata cotidiana, Amalia fiind prezenta  in numeroase ipostaze.Cu toate acestea viata merge inainte, iar inseparabilitatea se impune progresiv ca o valoare culturala centrala a vietii contemporane. Cam de doua ori pe luna, in week-end, merg cu Lena  la un party mai curand cultural, unde noi prezentam  partea muzicala, accentuand pe Europa si, normal, Romania. Programele noastre sunt primite- de catre majoritatea americana a asistentei-  extrem de pozitiv, Andre Rieu fiind  oaspetele  de referinta ( recent am prezentat, cu succes !, si pe Lady Gaga ( piesa Alejandro ), profesionalismul- putin cam exorcizat -al  teamului “LG ” fiind totusi deasupra oricaror indoieli: credeti-ma , Lady Gaga este mult mai mult …Lady decat Gaga! Tin sa subliniez ca piesele romanesti prezentate in paralel ( de fapt la concurenta! ) cu creatii europene de prima mana, s-au impus totdeauna fara probleme. Iata cateva “experimente” pe care le puteti reproduce relativ usor la domiciliu: Richard Clayderman- Balada para Adelina + Ivo Pogorelich – Fur Elise  + Zana Dunarii de Ciprian Porumbescu ( ultima piesa , dedicata de mine fiicei mele Natasa – un amestec intim de organizare…cazona si de tandrete: in cele doua momente ” suave” , distincte , Lena m-a atentionat: Hopa, aici Natasa  seamana leit cu mine. Am alaturat, de asemenea,  Andre Rieu ” The Dubliners” si Hora Staccato ( de Gr. Dinicu , notatia si executia: Jascha Heifetz), precum si  Bolero-ul lui Ravel, Vltava de Smetana si , last not least, Balada lui Ciprian Porumbescu, rezultatul – o minunatie! Nu omiteti realizarea tehnica exceptionala a lui Andre – Amazing grace ( The Song of all Songs, codificata Hamburg 4 U- 2008 ) pe care eu am audiat-o  de cateva ori inainte de a merge la slujba funerara  dedicata sotiei ( versiuni  care nu trebuie omise: Nana Mouskouri – Amazing grace si  realizarea  emotional unica a familiei Kelly ( paddy crying ) cu acelasi nume.Ultima data le-am prezentat pe toate trei sub titulatura comuna ” Never Lose Hope”.

Concluzia noastra nu poate fi alta decat : adevarata viata trebuie cautata – si gasita! – cu orice pret , dincolo de pietricele.

One Response to “Beyond Descartes – From Separability to Inseparability”

  1. chic

    This website online is known as a stroll-by for the entire information you wished about this and didn’t know who to ask. Glimpse here, and also you’ll positively uncover it.


Leave a Reply