Madrilene Interviews ( 4 ) : Nonlinear Rationality

This entry was posted by on Saturday, 3 July, 2010 at

Interviuri Madrilene ( 4 ): Rationalitatea Nelineara. Exista 2 rationalitati distincte?

Recomand acest nou episod al IM , nu doar specialistilor in metodologie ci si – sau mai cu seama – nespecialistilor , cititorilor “ laici “, care adesea ignora faptul extraordinar ca noua rationalitate- nelineara – a depasit deja de multa vreme aria laboratoarelor de inalte energii , etc. devenind o trasatura definitorie a vietii noastre cotidiene. Nutritia , comertul , poezia, dragostea, ura,…reprezinta tot atatea domenii prin excelenta nelineare, dupa cum nelineare sunt si unele situatii curente precum consumul de junk food ( glucidele rafinate cu indici glicemici avand valori de 80, 90, 100 inseamna de fapt “ Atentie, pericol nelinear! ) , ca si tratamentele / testele utilizand radiatii ( mamografia, in speta ), chemoterapia, etc. Din pacate, fata de noutatea – uneori pozitiva , alteori negativa – implicata de nelinearitate, atitudinea marii majoritati a populatiei este una …lineara, pasiva, perplexa. Iata de ce  am hotarat sa consacram o atentie deosebita rationalitatii nelineare ; mentionez ca, intre timp, am invitat-o pe  Lena  sa se prevaleze de cetatenia ei canadiana  si sa se mute mai aproape de …site , fapt acceptat de ea cu o “ placere metodologic normala si in orice caz previzibila . “

M. – Asadar putem afirma ca exista doua rationalitati concurente, una lineara alta nelineara. Care ar fi …ratiunea acestei inflatii de rationalitati care a prins multa lume , inclusiv la nivelul celor cu studii superioare, pe picior gresit?
F. – Nu cred ca formula “ doua rationalitati concurente “ este cea mai buna: eu cred ca putem vorbi in modul cel mai acurat despre o singura rationalitate autentica, inglobanta cea nelineara , rationalitatea traditionala fiind una de prima aproximatie , empirica , pe care putem si chiar trebuie sa o consideram ca pe un caz particular al celei dintai. Faptul ca rationalitatea linear- analitica are girul istoriei ( legile gandirii in varianta lor lineara / Aristotelica avand o varsta multimilenara) ca si predominanta acestei rationalitati in viata cotidiana, ii confera acesteia aura unei legitimitati universale  nemeritate, care trebuie chestionata urgent si cu mult curaj.
Conceptul insusi de “ rationalitate nelineara” este incomparabil mai recent: l-am prezentat eu insumi in 1991, la Congresul de Logica si Metodologia Stiintei , Uppsala- Suedia, el fiind imediat preluat de unii autori , romani mai ales, ca Dr. Dumitru Bortun, dar atat elaborarea cat mai cu seama raspandirea lui lasa inca de dorit, desi nu ar trebui intrucat este vorba efectiv – in sens deopotriva pozitiv si negativ – de ratiunea de supravietuire a speciei umane!
M. – Nu este oarecum exagerat sa legam situatia nelineara de supravietuirea speciei? Daca lucrurile ar sta cu adevarat astfel deja pretul platit de o omenire  incremenita in linearitate ar trebui sa fie excesiv.
F. – Dar el este excesiv! Vreau sa-l citez in acest context pe Albert Einstein care a afirmat ca nelinearitatea este extrem de raspandita, mai exact, ca de fapt orice  sistem real este unul nelinear. Cat despre supravietuire tot Einstein a dramatizat , pe merit , situatia in termenii urmatori: “ We need an essentially new way of thinking if mankind is to survive.
M. – Daca sistemele nelineare sunt atat de raspandite , cum se explica descoperirea atat de tarzie a nelinearitatii, respectiv a rationalitatii nelineare sau a  “rationalitatii physis” cum o mai desemnezi tu?

F. – Sunt doua lucruri distincte: nelinearitatea ca proces obiectiv a existat dintotdeauna “ acolo “ : nu exista geneza si evolutie in sens autentic in alt context decat cel nelinear, or intreaga natura , societatea, universul au aparut si s-au dezvoltat sub semnul nelinearitatii. Faptul ca stiinta moderna s-a manifestat in mod reductionist cu privire la nelinearitate este cu totul altceva: savantii moderni s-au intalnit frecvent cu diversele ipostaze ale nelinearitatii ( vezi imaginea  alaturata  ) dar, din considerente de confort metodologic, au preferat sa ignore aceste “ surprize teoretice “ , linearizandu-le in masura in care a fost posibil. Ei bine , lucrurile s-au agravat in asa masura incat nelinearitatea nu mai poate fi ignorata/ cosmetizata: cum poti sa mai treci cu vederea faptul ca  generatia noastra , in raport cu generatiile pre-industriale, a acumulat deja de peste 20.000 ori mai mult plumb in tesuturi, sau de 11.000 ori mai mult mercur ? La fel stau lucrurile cu excesul de cupru intracelular , aspect fiziologic primordial  caruia eu i-am consacrat o atentie deosebita in ultimele 2 decenii.
M. – Unii cercetatori au considerat excesiv accentul pus de tine pe “ pierderea inauntru” de cupru, pe care ai considerat-o a fi principala cauza a tuturor bolilor cronice. Cat de semnificativ este totusi acest depozit intracelular de cupru?
F.- Pana la un punct aceasta neincredere intr-o conexiune esentiala intre fiziologic / psihic ( reamintesc: stresul din orice cauza genereaza exces de cupru intracelular), poate parea fireasca,  intrucat ne gasim dupa mai bine de 3 secole de Cartesianism, or , asa cum se cunoaste, Descartes  a afirmat in mod axiomatic dualismul / opozitia dintre psihic / fizic ( or mind / body ). Totusi ne gasim la aproape 100 ani dupa lucrarile Dr. Hans Selye si surpriza nu ar trebuie sa fie atat de mare, de altfel , se afirma curent ( desi nu se merge pana la capat cu deductia ) ca 90 % din bolile moderne sunt datorate stresului. Probabil unii cercetatori , mai greu de convins, asteapta sa atingem cifra de 100 % ? Nu mai e mult, dar atunci va fi sigur prea tarziu pentru multi dintre semenii nostri. Pentru scepticii de serviciu eu am indicat si modul in care excesul de cupru se regaseste in toate bolile cronice , precum si mecanismele moleculare prin care acest exces se manifesta ( vezi sectiunea “ Copper overload -the  Western Metabolic Bomb, pe acest blog ).  Ce ar mai trebui facut in plus? Pentru exemplificare reproduc aici seria ( neincheiata ! ) a implicatiilor directe ale dezechilibrului cuprului ( copper imbalance )  in manifestarile asimptomatice ( sau aproape asimptomatice ) care reprezinta insasi anticamera bolilor cronice. Cu o precizare multiplu verificata de mine pe parcursul ultimelor decenii : oricare dintre cititorii acestui interview  prezinta cel putin  2-3 dintre aceste complicatii in devenire , adesea fara sa o stie! Spre exemplu peste 90 % din populatie are overaciditate, deci deficienta de calciu si magneziu in stare functionala, ionica. Dar ce  inseamna / implica dezechilibrul acido-bazic , pe scurt ( detaliez aceste aspecte fiindca unii medici sunt blocati  de alura paradoxala a procesului ) ?

1. Aciditate stomacala insuficienta inseamna:  cancer , osteoporoza si, corelativ, ateroscleroza ( deci  boli cardiovasculare, stroke ), infectii – inclusiv sau mai ales – paraziti, indigestii, etc. Legatura cu mineralele alcalinizante din sistem         ( acidosis ) este directa:  aciditatea stomacala suboptima inseamna  absorbtie redusa de calciu si magneziu chiar in conditiile unui intake  optim! Paradoxul e doar aparent:  minusul de aciditate (stomacala) determina un plus de aciditate in tesuturi.

2. Alcalinitatea  deficienta/ suboptima ( overaciditate ) inseamna capacitate redusa de oxigenare a tesuturilor deci dezenergizare ( metabolismul  nostru fiind unul oxidativ ) si , din nou, predispozitie crescuta  ( uneori drastic : cu 300 % ! ) la cancere- mecanismul Warburg . Sangele usor  acidifiat implica, de asemenea,   activarea  aproape instantanee ( 10 minute, in medie ) a mecanismului PTH ( Para-tiroid-hormon ) care evita socul acidosic (  fatal ) cu pretul  cronic /asimptomatic, totusi  extrem de riscant  al osteoporozei si , concomitent , al tandemului degenerativ  artrita/ateroscleroza.

Silent ( asymptomatic ) implications of the copper imbalance:

Silent acidosis : Cu↑ → Ca i ↓, Mg i ↓ ( Me i = mineral in soluble,ionic state );
Silent scurvy: Cu↑→vitamin C ↓;
silent infection: Cu↑↓;
silent inflammation: Cuf↓;
silent degeneration : Cu↑ → XIAP↓( lowering the normal cell apoptotic threshold);
silent estrogenization: Cu↑→Zn↓→ aromatase↑;
silent overweight
: Cu ↑ → Cr ↓ ; Cu ↑ → Ca ↑
silent dehydration: Cu↑→ choline↓, sodium↓;
silent hypertension: Cu↑→Cuf↓→Lox activity↓→ arterial fibrosis (collagen deposition)…
silent hypothyroidism : Cu ↑ → Zn ↓, Mn ↓, Se ↓,… ( T4–⁄→ T3 )
silent cancer : Cu ↑→ Zn ↓ → vitamin A ↓ ( abnormal cell differentiation / proliferation );
silent heart failure: Cu↑ → Cu f↓, Zn ↓, Mn ↓→ Cu, Zn SOD ↓; MnSOD ↓ ( mitochondrial / intracellular hyperoxidative stress ).

M.- Aceasta deschidere reciproca – fantastica , dupa parerea mea – dintre spirit si materie , suflet si corp, ar putea fi privita cu suspiciune , ca o invitatie directa sau disimulata la interpretari / practici mistice ?
F.– O invitatie la misticism ? Vreau sa subliniez ca preferinta unora – nu putini! – pentru situatiile extreme – reductionism sau misticism – are ceva in comun, anume ignorarea ( voita sau nu ) a complexitatii naturale sau social –istorice. Evident , inseparabilitatea inseamna o recunoastere decisa a deschiderii ( of fuzziness situation ) ca premisa fundamentala, ceea ce este cu totul diferit de opozitia rigida traditionala. Iata insa ce cred cativa dintre cei mai reprezentativi ganditori moderni sau contemporani ( niciunul dintre ei neputand fi suspectat de.. shamanism! ) despre acest proces de deschidere:
Erwin Schrodinger ( Premiul Nobel pt. fizica ) considera – speculativ desigur dar nu in stare de… transa – ca binecunoscuta sa ecuatie ar putea sa reprezinte expresia matematica a unei unitati complementare profunde dintre potentialul- posibil, materie ( ondulatorie ) si spirit.
Mult mai recent , J.S.Bell – unul dintre cei mai interesanti promotori ai inseparabilitatii cuantice scria: ”As regards mind I am fully convinced that it has a central place in the ultimate nature of reality.”
In fine , voi cita o fraza memorabila a americanului  Charles Peirce, unul dintre fondatorii semioticii moderne : “ Mind is First, Matter is Second, Evolution is Third.
Aceasta deschidere / fuzziness , desemnata uzual prin termenul “ colapsul dualismului” marcheaza falimentul metodologiei cartesiene, clasice  reclamand in modul cel mai ferm construirea unui nou cadru de gandire. Un astfel de cadru conceptual este prezentat intr-o forma inaugurala, perfectibila pe acest site.
M.- In incheiere , nu crezi ca este totusi oarecum exagerat sa trimitem la index legile gandirii ( in varianta lor aristotelica ) , legi care , de ce n-am recunoaste-o , au ghidat – via metodologia cartesiana -formarea si dezvoltarea intregii gandiri stintifice moderne?

F.-Nu, deloc : avem chiar  aceasta obligatie de a spune acum si aici traditiei : ajunge! enough is enough! Trecerea de la modelul “ lumea ca masina “ la “ lumea ca potentialitate “ cere in mod imperios noi legi ale gandirii , legi care sa porneasca nu de la stabilitatea moarta a lucrurilor ( cazul Aristotelian – Cartesian ) ci de la cerintele fiintei / fiintarii autentice, cand nu nemiscarea  ci turnoverul trece pe primul plan , ceea ce presupune imersarea oricarui real in oceanul nesfarsit al starilor potential – posibile. Pentru exemplificare , iata cum  arata noul principiu al ratiunii suficiente : Sa fie posibil.  Cititorii nostri pot sa afle , sper cu satisfactie, ca  impreuna cu Lena lucram intens la reformularea tuturor legilor gandirii in conformitate cu aliniamentele metodologiei noi, non-cartesiene , ghidul nostru principal pe acest traseu captivant dar nu fara riscuri fiind Martin Heidegger. In celebra sa conferinta intitulata “ Principiul Identitatii “ Heidegger formuleaza ,  programatic dupa parerea noastra , necesitatea raportarii legilor gandirii la fiinta in termenii urmatori :
Ca lege a gandirii, principiul este valabil numai in masura in care el este si o lege a fiintei.

Heidegger merge mai departe atragand atentia ca lumea contemporana a tehnicii a aparut si evolueaza – ca si legile gandirii traditionale – conform unei logici periculoase a lucrurilor in uitarea esentei originare a oricarei fiintari autentice : “ Nu se face auzita exigenta fiintei care vorbeste in esenta tehnicii.” Este implicata aici- fie si potential – soarta speciei umane , supravietuirea ei ? Cei care ati avut ocazia sa urmariti  imaginile aproape apocaliptice din recenta criza” British Petroleum “ ( Tzitzei vs viata! ) declansata in apele teritoriale ale SUA, nu puteti avea alt raspuns decat: Categoric, DA.

Aparteuri…nesportive

1.Lena  contra …Aristotel ?

Am  primit cateva replici – unele  substantiale altele…mai putin – care incearca sa …puna lucrurile la punct, atragandu-ne atentia ca in realitate ( care realitate? ) totul este complicat si mult dincolo de puterea noastra , limitata, de intelegere. O corespondenta ( ” Mary” ) ii recomanda Lenei  mai curand  sa revina la …Cartea de bucate a bunicii si sa lase legile gandirii vii in grija altora, invocand detaliul , intrucatva adevarat, ca logicile paraconsistente  doar au formulat problema innoirii  logicii / gandirii fara a elabora ” noi aliniamente, consistente si de insemnatate practica.” Acest ” strigat de lupta ultracasnic  ” al lui Mary ( Inapoi la ..bucatarie !) evident, mai mult ne-a amuzat decat  sa ne descurajeze. Sau cum a replicat Lena: Mary ar face mai bine sa ni se alature in aceasta campanie aparent  inegala ( Mary contra Aristotel, de ce nu?) , caci efectiv nu avem de ales: toate legile gandirii aristotelice  sunt prinse pe picior gresit de dezvoltarile  recente din istorie, cunoastere, tehnologie, ele  devenind  contraproductive, in sensul ca in loc sa genereze solutii , genereaza schizofrenie, confuzie, conflicte. Si iata de ce:

  • mediul inconjurator a devenit incomparabil  mai activ;
  • potentialul – posibil s-a activizat si el la un nivel fara precedent;
  • frontierele  sistem / mediu au devenit poroase iar delimitarea uzuala  ( candva  asiguratoare ) intern / extern a devenit de nesustinut;
  • sistemele de referinta ( inclusiv cele inorganice ) sunt cele instabile;
  • in situatia physis sistemele ( inclusiv cele inorganice ) sunt susceptibile de alegeri neunivoce, aruncand pur si simplu in aer legea traditionala a identitatii ( A este A ). Etc., etc.
  • Concluzia nu poate fi decat una: avem nevoie cat mai urgent ( inclusiv in…bucatarie! ) de o logica a fintei / fiintarii autentice de tip both / and , pe care noi am preferat sa o numim “ logica physis “.
  • Fiti/ veniti alaturi de noi si vom fi cu atat mai puternici!

2.  Care Hegel ?

Ni se reproseaza ca Hegel, cel la care ne raportam noi in mod curent pe acest blog, reprezinta mai curand o caricatura a  marelui filosof german ( cel din Fenomenologia Spiritului si Logica ), ca Hegel ” cel mare ” ar fi descoperit cel dintai inseparabilitatea  in filosofie /logica , in fine ca dialectica sa  reala  difera esential de  cea ” popularizata ” intens  prin intermediul asa-numitei dialectici materialiste. Bineinteles ca  dialectica hegeliana ( extraordinara! ) nu se reduce la schema fichteana ( teza / antiteza/ sinteza ) , Hegel preferand o schema diferita , desi nu esential diferita( ! ) : Abstract / negatie / Concret ( sau varianta Sein / Nichts /… Becoming )  cea din urma  fiind mult mai complexa, mai flexibila decat schemele standard. Din pacate, Hegel nu se plaseaza in afara  sau deasupra sistemului modern de gandire ci ii apartine cu trup si suflet: el ramane in real ( punand in locul potentializarii – nimic-irea ), el este profund reductionist fata de  natura ( acceptand doar schimbari lineare, modelate conform legii negarii negatiei iar nu o dezvoltare autentica bazata pe  alegerea neunivoca, pe scurt  acolo unde noi vedem fiinta/ fiintare,  Hegel vede lucruri angajate intr-o  repetabilitate nesfarsita si  intr-o temporalitate ciclica ; in consecinta , viitorul conceput de moderni este prefigurat ( mutilat! ) de trecut : totul este dat prin teza A si negatia ” anti” ; legea negarii negatiei nu permite excursii existentiale originale , reducandu-le la “originalitatea unei calatorii cu trenul “, care nu poate parasi calea ferata decat in cazuri…accidentale, nedorite. Nu intamplator W. Faulkner  declara in mod aforistic : Trecutul nici macar nu este trecut…

Despre inseparabilitatea logico-filosofica  se poate discuta  indelung, ea existand  in varii ipostaze timp de milenii ( vezi modelul yin / yang , logica buddhista , s.a.). Ceea ce eu i-am obiectat candva profesorului Prigogine , ramane asadar in picioare : Hegel este   un varf al gandirii moderne ( validitatea si prioritatile lui in  acel context fiind neindoielnice ) dar in contextul cunoasterii contemporane , hegelianismul a devenit mai curand o frana, fiind necesara elaborarea unei dialectici noi ( unele elemente ale acesteia  au fost in adevar  anticipate de marele filosof clasic german, un singur exemplu : Hegel a perceput carentele  ( caracterul abstract ) al legii traditionale a identitatii intuind  necesitatea de a se lua in calcul continuitatea , respectiv deschiderea / aspectul  fuzzy: ” Identity is the identity of identity and non-identity.” ( sau intr-o forma adaptata: identity is identity of both identity and non-identity ). Cei interesati de o critica  a legii negarii negatiei  si , totodata, de  incercarea mea de a  promova  in locul acestei legi simpliste o lege physis care sa tina seama de rolul  alegerii neunivoce in  dezvoltarea ( istoricitatea ) autentica , pot gasi detalii utile in articolul ” F.Felecan – Dialectica Naturii in perspectiva contemporana” , revista FORUM, Bucuresti, 1989, nr.1″, unde se demonstreaza explicit si convingator ca atat Hegel cat si  marxismul nu au autenticitate istorica. De remarcat ca acest articol…rebel  a fost conceput, redactat si mai ales publicat ( un omagiu adus regretatului Aurel Joltea – redactor sef ) mult inainte de caderea ceausismului.

Aparteu sportiv

1.  Gogoshul galic

Nu stiu in ce masura veti accepta aceasta varianta  masculina a… gogosii clasice dar eu am preferat-o intrucat reflecta   fidel  prestatia echipei Frantei la  Campionatul mondial de fotbal inca in  curs de desfasurare. A fost acolo  in adevar o echipa a Frantei sau nu tocmai? A fost R. Domenech daca nu un antrenor  macar  un selectioner autentic ( cum afirma Zidane ) ? Da de unde! Realitatea istorica ne obliga sa  consideram nu doar calitatile tehnice  ale jucatorilor  ci si noul context obiectiv: globalizarea precum si  situatia “ am sacii in caruta “, de ce sa ma sacrific? , trebuie sa constituie  criterii efective de selectie in cazul oricarei echipe nationale. Altfel totul devine …mercenariat, programat pt. mediocritate.

2. Lectia …amerighana

Echipa SUA –o adevarata revelatie  as a fighter only – ar fi putut trece totusi de echipa ghaneza – superioara  atat ca tehnicitate cat si ca  potential atletic ( aceasta s-a vazut limpede in duelurile 1 la 1 ) daca  atacurile s-ar fi desfasurat in “ haita “ iar apararea  ar fi mizat in mod esential si nu sporadic pe dublare / triplare. Oricum, fair play-ul jucatorilor americani ( si al antrenorului  Bradley – atipic! )  atat la victorie cat si la infrangere a fost incontestabil.

3.  Viitor de aur  tenisul nostru ( feminin ) are!

Felicitari sincere fetelor noastre  si antrenorilor lor , acolo unde e cazul : Alexandra Dulgheru, Sorana Carstea , Edina Gallovits , Raluca- Ioana Olaru si Monica Niculescu!

Le urmaresc  sistematic si prestatia lor recenta  la Wimbledon , imi pare una…de bronz, promitatoare.As remarca in mod deosebit  rezultatul ambitios al Edinei din meciul cu  estonianca Kaia Kanepi ( 4/6, 4/6 ) ,  acolo unde Alexandra nu a reusit decat un lamentabil 1/6, 2/6. Sorana a fost si ea surprinsa de aceasta forta a naturii  numita  Petra  Kvitova  cedand  in primul tur fara drept de apel, cu 2/6, 2/6 ; blonda cehoaica Petra, stiind ca nu are nicio sansa  pe …Bulevardele numite “Anna Kournikova” sau “Ana Ivanovic “, mizeaza totul pe tenis – atentie, Sorana! –  desfiintand-o pur si simplu pe  suava Caroline Wozniacki in runda “ 16 ” cu un fantastic  6/2, 6/0 ! In tenisul mondial – feminin in primul rand – se anunta  importante schimbari de garda, Petra, Kaia si Tszvetana vizand de pe acum   locurile  de podium. In curand insa si Romania va avea 2-3 jucatoare intre  primele 20 iar una cel putin ( sa fie Alexandra? ) chiar in primele 10!

Sa nu omitem performanta absolut exceptionala a lui Horia Tecau finalist  la dublu masculin, alaturi de…ne-compatriotul sau suedezul R. Lindstedt. Bravo, baieti!

4. Titlul mondial  la fotbal ramane in Europa!

Dumnezeul maradonian care pronostica o victorie argentineana in  Cupa Mondiala 2010, a fost unul contrafacut. Fotbalul  european ( chiar  in…absenta greilor  traditionali : Anglia, Franta , Italia , care au facut simpla figuratie ) ramane  in primul plan, sub toate aspectele, inclusiv spectacular. Bravo, Europa ! Hai…Romania!

3 Responses to “Madrilene Interviews ( 4 ) : Nonlinear Rationality”

  1. nice fantastic website yea nice work our blog will soon be adding reviews on blogs and add them to our blogs as the top best 25 blogs to visit we also do reviews on Product Reviews all types of reviews thanks

  2. Coupons

    Kudos for the great piece of writing. I am glad I have taken the time to read this.

  3. Everyone loves folks that write blogs, it is very hard to receive this form of information just about any means. Fine job.


Leave a Reply to Delmar Wineland