Interviuri Madrilene ( 2 ): Bun venit in…emisfera dreapta!

This entry was posted by on Saturday, 5 June, 2010 at

Cancerul avertizeaza: Ati pierdut legatura cu Intregul!

De comun acord cu Lena , am stabilit ca de data aceasta sa abordam un  subiect de mare actualitate : rolul intregului in viata noastra ca persoane , in societate , in natura. In mod traditional educatia a fost centrata pe asa-numita emisfera stanga , creierul prezentand o marcata asimetrie functionala prin favorizarea clara a abordarilor linear – analitice ( cartesiene! ), a secventializarii gandirii si , la limita, chiar a simtirii, prin abilitatea suboptima a majoritatii oamenilor de a recunoaste si promova in mod efectiv intregul ( valorile integrative ) fata de parte, inseparabilitatea fata de separabilitate. In adevar, in toate societatile Western principiul “ see the whole picture “ ( fii integrativ! ) este considerat inca adesea facultativ , tinand inca de extravaganta (metodologica ), uneori chiar de …derizoriu. Dupa cum vom arata in continuare, aceasta viziune inertiala se plateste scump, in unele cazuri chiar  cu pretul suprem. Bun venit in… emisfera dreapta !

M.– Recunoscand ca educatia – de orice nivel! – este inca deficitara fata de recunoasterea si promovarea valorilor integrative, as vrea sa-i omagiez de la bun inceput pe poeti care, inaintea altor grupuri culturale, au atras atentia discret dar fara echivoc asupra problematicii majore a intregului. Heidegger l-a citat aproape obsesiv pe Holderlin , eu prefer sa deschid acest nou dialog madrilèn invocandu-l pe Rudyard Kipling care exprima astfel “ principiul inseparabilitatii ” :
“ All nice people like Us are We
And everyone else is They
But if you cross over the sea
Instead of over the way
You may end by ( think of it! ) looking on We
As only a sort of They. “

F.– Sper ca acest prim pas facut sub semnul poeziei sa fie de bun augur. Eu as vrea sa continui prin evidentierea conceptiei clasice deopotriva simplista si sterilizanta asupra procesului dezvoltarii; sub auspiciile candva incontestabile ale cartesianismului , dezvoltarea trebuia conceputa riguros determinist, negandu-se orice implicare a stocasticitatii …perturbatoare , ceea ce presupune inainte de toate eliminarea din sistem a fluctuatiilor de orice natura, inclusiv a…sanilor sanatosi ! ( vezi mai jos ). Toate bune dar…dezvoltarea fara fluctuatii  devine un nonsens.Iata cateva exemple de pozitii traditionale ( eronate ) mai relevante :
Descartes : separarea  ratiunii de emotii : generatii intregi de cercetatori au crezut , fara nicio urma de…indoiala cartesiana, ca emotiile perturba ratiunea . A trebuit sa vina Antonio R. Damasio ( Descartes’  Error, 1995 ) – un remarcabil cercetator American , care sa demonstreze ca lui Descartes i-au lipsit “ justificarile intregului “ , ca ratiunea nu se poate nici constitui, nici functiona fara suportul emotional.
Kant ( in Critica ratiunii pure ): “ In lume nu exista nici hiatus, nici salt, nici hazard, nici destin…”
Einstein a gresit grav din punct de vedere metodologic , asumand linearul si separabilitatea , excluzand in schimb efectele nelocale ( ca fiind spooky = fantomatice ) , stocasticul ( Dumnezeu nu joaca zaruri ) si timpul autentic ( ireversibil ) din fizica.
Nici Jacques Monod nu avea dreptate cand afirma , situandu-se apparent la marginea opusa a spectrului metodologic ca “ numai intamplarea pura se gaseste la sursa oricarei inovatii, a intregii creatii din biosfera. “ Nu e asa! Fluctuatiile nu inseamna “ intamplare pura”,ele au o natura organizationala incontestabila ( altfel spus: fluctuatiile autentice sunt acor-date! ), producandu-se nu in afara ci in interiorul unui intreg , a unei coerente supuse unei determinatii complexe , locala si nelocala. Asa cum am incercat sa reliefez peste tot in acest site, intelegerea ( comprehensiunea ) contemporana nu doar ca accepta ( tolereaza ) inseparabilitatea ci o promoveaza, incet dar sigur, ca pe o valoare constitutiva, fundamentala.

M.– Cum am putea transpune aceasta discutie despre natura si rolul fluctuatiilor in plan Heideggerian?
F.- Nu e deloc greu : omul acor- dat ( Dasein-ul Heideggerian ) sau fiinta acor-data ( cazul Dasein-ului in sens larg ) reprezinta chiar fluctuatiile social – istorice autentice care provin si se intorc din / la potentialitate , in vreme ce omul dat ( fiinta data ) , entitati existentiale de…contrabanda, nu se potentializeaza, nu dureaza, fiind condamnate la nimic-ire.

M.- As dori acum  sa focalizam atentia cititoarelor asupra unui subiect care implica in modul cel mai direct raportul   intreg/ cancer, subiect  care pe mine m-a interesat extraordinar, intrucat mi-am pierdut mama la o varsta relativ tanara ; ea a fost medic radiolog si a murit din cauza unui cancer de san rebel , la varsta de 52 ani , datorita – conform explicatiei avansate de tine intr-o discutie recenta – unui tratament anti-natural ( cu estrogen sintetic , necompensat de progesterona ) , avand ca obiectiv controlul asupra simptomelor uneori extrem de suparatoare ale menopauzei. Am putea evidentia in acest caz neglijarea intregului sau incalcarea  cerintelor inseparabilitatii?

F.- Absolut : medicii au aplicat cu un succes relativ, timp de circa 20 ani, tratamentul cu “ unopposed estrogen “ , cum este el denumit in America , in scopul manipularii simptomelor PM ( post-menopauza ) fara a tine seama de intreg, adica de riscurile “ colaterale “ ale cancerizarii, uneori extrem de agresive la nivel uterin ( endometrial cancer ), ovarian si chiar la san. Considerente integrative elementare ar fi impus dublarea estrogenului cu progesterona , mai cu seama ca xeno-estrogenii contribuie si ei , in tot mai mare masura , la asa numita “ estrogen dominance “ care induce formele de cancer abia amintite. Medicii conventionali au recurs ulterior ( abia dupa 2o ani , ca in romanele lui Dumas! ) la utilizarea progesteronei dar , atentie,  nu prescriind  progesterona naturala ( cum ne-am fi asteptat din considerente bioidentice ) ci diferite variante de progestina ( progesterona sintetica ) acestea avand adesea- ca in cazul doamnei Silvia, mama ta- o contributie agravant- fatala si nu salvatoare! O conceptie fara intreg sta  si la baza utilizarii  de pilule anti-conceptionale care , e drept, blocheza ovulatia dar, in acelasi timp, blocheza si producerea naturala , interna de progesterona, ceea ce conduce (a la longue si conjugat cu acelasi efect  al xeno-estrogenilor! ) la estrogen dominantza- cancerigena. Femeile interesate de procedurile naturale ( care exista, sunt efective si nu prezinta efecte secundare ) pot sa utilizeze estrogen natural ( bioidentic atat ca structura cat si ca proportie : estriol 8 parti, estradiol 1 parte, estrona 1 parte; eu recomand marca Triest produsa de Lab. Dr. Jonathan V. Wright ), cat si progesterona naturala, obtinuta relativ simplu prin prelucrarea chimica a diosgeninei ( vezi IM 1  schema finala ).

M.- O alta problema de mare interes o constituie “ amenintarea genetica “ : faptul ca unele femei au o istorie familiala privind in mod special cancerul de san,  le diminueaza acestora , in adevar , in mod drastic speranta de longevitate ? Ar putea fi acesta si cazul meu dar si al celor 4 fete ale tale, daca analiza genetica ar indica rezultate “ pozitive “, deci riscuri majore. Cum se implica intregul in astfel de situatii , nu foarte rare totusi ?

F.– Problema este in adevar interesanta.Intrucat imi inchipui  ca fiicele mele sunt deja , nu in mod excesiv, preocupate de astfel de aspecte, mi-am propus ca, in cel mai scurt timp posibil, sa public o carte centrata pe aceasta tema : Cancerul de san  cu sau fara premise genetice. Chestiunea a devenit si mai interesanta corelativ cu aparitia si dezvoltarea epigeneticii care – prin procese ca metilarea ADN sau modificarea histonelor – poate contribui la agravarea sau diminuarea sanselor de cancerizare. Este adevarat ca in ultimele decenii medicii conventionali au acordat o atentie crescuta rolului predispozitiei genetice in cancerul de san mergandu-se pana acolo incat unele femei – avand istorii de cancer de san in familie dar fara a avea simptome minimale , au decis sa suporte operatia de mastectomie, sacrificandu-si ambii sani “ pentru mai multa siguranta”. Eu sunt in total dezacord cu astfel de decizii / practici tinand mai curand de schizofrenie , e ca si cum ti-ai darama in mod deliberat casa de teama unui …potential incendiu. Asa cum Dr. John R. Lee si colegii sai au aratat ( cu referire la situatia din USA ) numai 10 % din cancerele de san pot fi atribuite unor cauze genetice, cu remarca speciala ca e vorba doar despre o predispozitie si nu de garantarea dezvoltarii cancerului. Trebuie inteles un fapt simplu si anume ca existenta se compune din real si potential si ca transformarea potentialului in real ( actualizare ) poate fi efectiv controlata, in cazul nostru prin nutritie , stil de viata , suplimente. Recomandarea mea – urmandu-l pe Dr. Hamer, este evitarea oricaror traume psihice ( in masura in care acest lucru este posibil ),  cu alte cuvinte : fiti fericite! ( ca sa nu mai spun ca pierderea de feminitate rezultata prin extirparea voluntara a sanilor  reprezinta ea insasi o formidabila si permanenta  trauma psihica ).

Imaginea  de mai sus, care ar putea fi  decodata simplu si cald – uman: Aceasta sunt! Va iubesc, va apartin dar APARATI-MA ! vine si cu un mesaj sine qua non din partea intregului : sanul nu este o  parte usor de delimitat de restul corpului ci este un SUBSISTEM al unui sistem  coerent, INSEPARABIL  !

In concluzie, mult mai indicata  decat …mastectomia preventiva este  supravegherea balantei hormonale cu evitarea sau corectia rapida a estrogen dominance ( ceea ce se poate realiza cel mai bine cu progesterona naturala administrata transdermic si neaparat  discontinuu, pt. a se permite totusi producerea interna de hormoni .

3 Responses to “Interviuri Madrilene ( 2 ): Bun venit in…emisfera dreapta!”

  1. I like this site, nice style! is it a template?

  2. My cousin recommended this blog and she was totally right keep up the fantastic work!

  3. great…


Leave a Reply to medical transcription