Dasein in sens larg. Revolutia nelineara si noua esenta ( nebiologica ) a fiintei / fiintarii

This entry was posted by on Monday, 22 March, 2010 at

Opera de baza a lui Heidegger  “ Being and Time “, dupa cum se stie , a fost intrerupta probabil din motive metodologice ( autorul  sugerand  intr-o Nota la “ On the Essence of Truth” doar ca  a fost “ in mod deliberat lasata  nedezvoltata ” ); din analiza textelor heideggeriene  impresia  mea dominanta este ca autorul a fost metodologic surprins  undeva intre linear si nelinear , fara a putea  concepe  in mod clar ce si mai ales cum trebuie dezvoltat in continuare, preferand  – spre regretul general – sa puna punct unei elaborari de mare interes teoretic – asupra careia nu-si mai putea exercita impulsul organizational normal in deosebi  datorita ivirii unor dificultati  neobisnuite , de tip nelinear ( mentionez ca Dasein-ul reprezinta prin excelenta o entitate deschisa , superarticulata , nelineara , iar lumea ca fiinta era / este de neconceput  in absenta  situatiei physis, centrata de asemenea pe nelinearitate ). Doua repere  in sustinerea acestui punct de vedere :

a. Dificultatile,   rezolvate  anevoie , contextual,  privind  diferentierea meaningului ( ” spatial si nespatial “)  al prepozitiei  ” in “,  diferentiere care, in mod normal, trimite nu la ” spatial “ ci la semnificatia lineara / analitica / sumativa / cartesiana  si ( ” cand se raporteaza la Dasein-ul uman ” ) nu are in vedere  aspectul ” nespatial ” ci semnificatia nelineara/ necartesiana / sintetica ; mai pe scurt : ” in / separabilitate ” versus ” in / inseparabilitate “; de remarcat privilegiul limbii romane ( reliefat de Constantin NOICA )   de a dispune  de o prepozitie speciala ” intru “ care desemneaza fara ambiguitati situatia ” in / inseparabilitate”

b. conceperea temporalitatii Fiintei ( Being ) sub forma unui orizont transcendental ( cu 3 ecstazii : viitor , trecut , prezent ) intr-un moment istoric in care  timpul nelinear penetreaza  fiinta / fiintarea sub forma unei pulsatii vii, fluctuante, controlata nu de durata ( ecstaziile mentionate  ramanand totusi sub semnul duratei ! ) ci de raportul dintre potential / real ( a se vedea ” Timpul in sens larg. Esenta spirituala a timpului ” pe  acest blog ). De mentionat ca in orizontul necartesian al cunoasterii contemporane, caracterizat ca ” distinct , inseparabil ”  orice transcendental isi schimba natura ( traditionala ), deschizandu-se definitoriu spre ” celalalt “, un bun exemplu fiind oferit de Eidos-urile lui Platon care in prezent functioneaza ca un ” self potential ”  controland / salvand  fiintele individuale ( self-ul real ).   De notat, de asemenea ,  ca ultima interpretare ( timpul ca  pulsatie vie, non-durata ),  permite considerarea  temporalitatii fiecarui Dasein nu ca o calitate / categorie aparuta din/ in  experienta personala  ci ca o existentialia sau o ” posibila cale a fiintei / fiintarii ” , respectiv ca o caracteristica fundamentala continuta a priori in esenta originara potentiala a fiecarei fiinte ( proiect , Entwurf ).

In elaborarea acestei ” detasari ” de Heidegger, vizand largirea conotatiei Dasein-ului uman , m-am bazat pe  o serie  de sugestii metodologice  extrem de interesante pe care doresc sa le mentionez  in introducerea de fata :

  • considerarea  alegerii / selectiei ca o  caracteristica  fundamentala a fizicii viitorului  ( conf. fizicianului rus  N.A.Umov );
  • ideea expimata de D. Bohm intr-un interview  cu F. D. Peat conform careia fizica cuantica a viitorului  va trebui sa aiba nu atat caracteristicile  mecanicii cuantice cat  pe acelea ale unui organism cuantic;
  • Atentionarea  lui J.Marshall conform careia /caruia functia de unda ( din mecanica cuantica ) are astfel de caracteristici matematice incat sunt favorizate  procesele de aparitie / evolutie a vietii si constiintei :  the universe has an innate  tendency toward life  and consciousness: they are  ultimately due  to the mathematical  properties  of quantum  wave function  which favors  the evolution of life  and consciousness;
  • Lucrarile  interdisciplinare de exceptie datorate  Dr. Mae-Wan HO (elaborate  pe cand activa la  The Open University , U.K. ), in mod special ” The Rainbow  and the Worm – The Physics  of Organism, Editia a II-a: 1998 , centrate pe intrebarea …simpla  formulata cu multe decenii in urma de catre E.Schrodinger: What is Life?
  • J. JEANS : Universul este o mare gandire ( reamintesc  : prin aceasta Jeans nu se indeparteaza catusi de putin  de  fiinta , dimpotriva , asa cum subliniaza Heidegger cu referire directa la o teza a lui Parmenide ,  ” aici este gandit eterogenul, gandire si fiinta , ca Acelasi ( das Selbe). “
  • A.N. Whitehead : we cannot understand  nature except  as an organism
  • Last not least: Heidegger insusi a subliniat in repetate randuri necesitatea largirii – ca sfera si continut a  lui Dasein – lumea Dasein-ului  neputand fi decat  o lume / fiinta. Spre exemplu , discutand aspectul initial al  fiintei ca prezenta ( Anwesen )  Heidegger declara: ” Abia omul deschis catre fiinta  lasa fiinta  sa vina in prezenta. Aceasta  nu inseamna  in niciun caz  ca fiinta este pusa abia si numai prin om.” Atentie la acest cuvant exploziv ” abia ” care trimite direct la o cronologie  anume (confirmata de stiintele evolutive contemporane, desi acestea refuza sa mearga pana la capat, negand, spre exemplu, validitatea modelului GAIA  ): Dasein-ul uman ( biologic ) a fost precedat de…noul Dasein , altfel spus , asa cum voi arata in continuare , “cogito ergo sum ” a fost precedat de ” allego ergo sum “: Natura  ( ” World ” ) a fost minutios pregatita pentru aparitia fenomenului uman ( in orice caz omul nu a fost aruncat, de la bun inceput, intr-o lume ostila definita prin crima, razboaie , cancere…) Darwinismul , co-evolutia ( sistem / mediu )  , etc. apar din ce in ce mai clar ca fiind tusele  finale , exterioare ale unui proces / program  mult mai  elaborat de in-fiintare codificat undeva in profunzimile  existentei, eventual la scara  Planck ( 10-33 cm. ), asa cum  sugera speculativ, controversial dar -de ce n-am spune-o? – genial Roger PENROSE. Sa-i dorim lui Roger inca 20 ani de sanatate fizica si tinerete spirituala , pentru a  ne ghida majestuos si imprevizibil  in/ prin …misterele Dosarului ” Dasein”.

1. Revolutia nelineara si noul Dasein

Stiinta / cunoasterea traditionala a avut la baza metodologia lineara conform careia  rezultatul / raspunsul este totdeauna proportional cu stimulul, Intregul ( ” World ” in cazul  gandirii heideggeriene ) neputandu-se nici macar constitui sau mentine in conditia (  sumativa ) presupusa de  linearitate; in situatia nelineara care a revolutionat cunoasterea moderna,  proportionalitatea  stimul / rezultat  este incalcata; fara a schimba datele esentiale ale lumii lineare , abordarea nelineara ofera  un cadru conceptual radical nou , metode si modele  eficiente pentru constituirea / mentinerea Intregului, ca si pentru intelegerea si controlul sistemelor complexe – de tipul Dasein – ale proceselor care au loc departe de echilibru ( cazul devenirii  si / sau al  fiintarii autentice ). In starile departe de echilibru sistemele   au comportari total diferite de  starile  de echilibru sau aproape de echilibru, intrucat prin nelinearitate  ( activare ergonica ) sistemul accede  la un spatiu de posibilitati cu totul diferit, crescand drastic  numarul de stari  accesibile  si, corelativ, abilitatea sistemului de  a face alegeri alternative  ( instabilitate organizationala, vezi Fig. 6  ). De asemenea , bariera de  potential dintre starile actualizate / realizate , pe de o parte si cele potential / posibile , pe de alta parte , scade in mod semnificativ, sistemul devenind foarte sensibil la mici variatii ( fluctuatii ) ale parametrilor  interni sau externi ; aceasta situatie sui generis a fost prezentata pe acest blog  sub numele  ” activarea posibilului “.

Fig.6  Diagrama alegerii neunivoce ( bifurcatia asimetrica).  AP  =  traiect  linear al   dezvoltarii ( “ schimbare fara schimbare ” ).  PDF ( PE ) =  traiect nelinear ( schimbare imprevizibila ). P= insertia psihicului / spiritului in universul fizic  – punctul alfa al oricarei psihologii interesata de genealogia autentica.

In aria foarte speciala a punctului de bifurcatie ( Fig . 6  ) raportul tipic dintre necesitate si intamplare se schimba in favoarea stocasticitatii: de aceasta data selectia / actualizarea  unei anumite stari din repertoriul tuturor starilor potential – posibile  ale sistemului ( repertoriu delimitat de  ecuatiile cinetice ) este  controlata  in mod decisiv de catre factorii stocastici ( fluctuatii ). Punctul  P , Fig.6 , numit de mine “Punctul Prigogine ”  are o deosebita semnificatie  metodologica  intrucat marcheaza intrarea  sistemului in ” istoricitatea autentica ” sau , intr-o exprimare alternativa ,  momentul in care sistemul devine  viu in sens larg.Acest punct  este, de asemenea,  critic , pentru evidentierea continuitatii  dintre fizic / psihic, dat fiind faptul ca  exact aici ( ca urmare a alegerii neunivoce = premisa a subiectivitatii: allego ergo sum = aleg deci exist ) ia nastere noul Dasein, de esenta nebiologica.

Pentru gandirea Occidentala legatura dintre fiintarea autentica si istoricitate este  definitorie. In acest context  devine esential sa putem   evidentia mecanismul prin care noul Dasein are acces la istoricitatea autentica. Schema  care urmeaza expliciteaza acest mecanism scotand concomitent in evidenta premisa fizica obligatorie ( nelinearitatea  si instabilitatea ) precum si momentul constitutiv al istoricitatii autentice alegerea neunivoca :

Echilibru   ↔  Non-echilibru   ↔  Nelinearitate ↔  Instabilitate ↔  Alegere neunivoca →   Ireversibilitate Istoricitate

Afirmarea ” noului Dasein” in campul cunoasterii contemporane are cateva  consecinte  metodologice care se cuvin subliniate. Iata patru dintre ele:

1. Categoria heideggeriana Dasein ca realitate umana  isi largeste sensibil sfera si continutul  prin preluarea ( din Vorhandenheit ) a  unor sisteme active / activate , susceptibile de manifestari noi, netraditionale care le apropie  ( fara  a le duce la identificare) de Dasein-ul uman : subiectivitate in sens larg, inseparabilitate , devenire…

2. Contradictia traditionala dintre “ a exista “ ( fara ” a fi ” ) si ” a fi “ isi pierde caracterul fundamental devenind empirica , mai mult  vom avea o relatie de complemetaritate autentica  intre cele doua verbe / stari  intrucat de acum exista fiinte care  etaleaza concomitent si in grade diferite  existenta si fiintare.

3. Revolutia nelineara , respectiv noua situatie metodologica desemnata pe acest blog prin sintagma  ” situatia physis “ ne arata explicit si pentru prima data ce conditii trebuie sa indeplineasca natura ca fiinta, lumea ca fiinta si , cel putin la fel de important , tehnologia ca fiinta. Asa cum sublinia in mod constant Heidegger , capacitatile des-fiintatoare ale tehnologiei, nu doar fata de  Dasein-ul uman ci chiar fata de natura / lume , nu trebuie nicicum subestimate.

4. Pe langa prepozitia  ” intru ” limba romana  ne mai surprinde  cu alt cuvant plin de seva filosofica ( heideggeriana ) , asupra caruia am atras atentia  si cu alte ocazii, este vorba despre verbul ” a acorda “. Acest cuvant ” miraculos  ”  permite  diferentierea optima intre o realitate data ( neavand  justificarile Intregului, cam acesta fiind statutul metodologic al tehnologiei  in lumea contemporana  ) si o realitate acor-data care are justificarile Intregului, fiind  conforma cu o situatie / esenta originara. In prelungirea elaborarilor din prezentul articol , vom putea asadar sa concepem / traducem  in romaneste fara nicio  retinere Dasein-ul uman   ca         “ omul acor-dat ”   respectiv Dasein-ul in sens larg ca ” fiinta acor-data“, dupa cum vom putea desemna fara ambiguitati formele  neautentice corespunzatoare prin “ omul dat ” si ” fiinta data “. Fara nicio  retinere ? Mult mai mult decat atat : cu …mandrie filosofica, intrucat fara nicio exagerare  termenul nostru ” omul acor-dat ”  este competitiv ontic / ontologic  cu insusi originalul ( Dasein ) , contrapunand trimiterii terne  da = acolo ( spatiala si atat! ) o articulare esentiala ireductibila (nu doar ” dat ” ci ” acor-dat ” ); cat despre dimensiunea stilistica ( elocventza ) ea nu este deloc in suferinta, dimpotriva; termenul romanesc concurent ( ” fiinta-in-deschis ” ) este  superficial ( ca sa nu spun mai mult ) dat fiind ca fiinta nici nu poate fi conceputa decat ca sistem deschis ( regimul ” fiinta-in-inchis ” fiind …fatal ) iar daca  renuntam la  partea  superflua , pleonastica , ramanem cu ” fiinta…” prea putin pentru a justifica frecventa ( suparatoare )  cu care poate fi intalnit termenul in literatura romana de specialitate. Nu interpretati  referinta de mai sus ca o denigrare globala a lui G. Liiceanu : el valoreaza mult mai mult decat gaselnita mentionata, ” elaborata” intr-un moment de hei-rup-ism conceptual, tipic dambovitean.

2. De la ” lumea ca masina ” ( Descartes, Newton ) la ” lumea ca fiinta / potentialitate “

A.N. Whitehead : ” we cannot understand

nature  except as an organism. “

Probabil niciuna dintre postarile mele , pe acest blog , nu a atins densitatea de  implicatii metodologice exceptionale  pe care le veti intalni  “ la fiecare pas “  citind articolul de fata. Voi aborda  – din pacate uneori fara  detalierea care s-ar cuveni : as avea nevoie de volume ! – numeroase probleme – cheie ale dezvoltarii cunoasterii ( si societatii ) contemporane , incercand  sa sugerez tot atatea schite de raspunsuri  din care lectorul interesat sa poata selecta, cu o exigenta luciditate, ceea ce i se pare pertinent pentru devenirea lui personala. Iata cateva dintre aceste  probleme-cheie :

  • Ce inseamna de fapt modelul / metafora “ lumea ca masina ” ? Care sunt implicatiile actuale ale acestui model, care timp de secole, a stantat in mod univoc ( fara  rivalitati /alternative ) constiinta ( anti- ecologica ) a  numeroase generatii ?
  • Ce a contribuit la  punerea sub semnul intrebarii a validitatii acestui model , aflat inca in uz – desi  ne-exclusiv – in societatile  occidentale , in care separabilitatea  si cartesianismul sunt inca adanc inradacinate?
  • Ce i-a lipsit lui Heidegger (  realmente un mare maestru in intuirea / formularea de intrebari cardinale privind lumea contemporana ) pentru a elabora un statut metodologic consistent minimal pentru categoria  “ natura ca fiinta “ ?
  • Cum poate fi introdusa  ( corect ) fiinta/ fiintarea in sens larg , nebiologic, in stiinta/ cunoasterea contemporana ?
  • Care este statutul metodologic (  controversial , deocamdata , dar s-ar putea altfel ?) al acor-darii ( in cele doua versiuni complementare – intrinseca si extrinseca ) ?
  • Cum trebuie procedat pentru  aducerea si mentinerea  tehnologiei “ in sine “ in cadrele fiintarii autentice ?, etc.

Lumea ca masina – optiunea  materialist / anti-vitalista a lui Descartes

Traditional problema fiintei / fiintarii a fost pusa , incepand cu antichitatea greaca si pana la ( inclusiv ) Heidegger , fara insa a  se gasi criterii metodologic corecte de delimitare in raport cu ” lucrul “, in mod special  nedescoperindu-se acel “ quid proprium “ al fiintei / fiintarii autentice.  Aristotel, spre exemplu , a considerat , de pe pozitii vitaliste , ca  sufletele  de tip  diferit ( vegetativ / senzitiv ) ar guverna  procesele organice ale fiintelor / sistemelor  vii, in vreme ce lucrurile inerte ( ta onta la greci, das Seinde la Heidegger , beings in engleza curenta, nu fiinteaza , nu sunt ).

Descartes urmeaza  modelul heliocentric copernican  ( considerat de istoricii stiintei drept  “ un pas urias spre modelul  lumea ca masina “ ) si,  conform programului sau anti- scholastic, mecanicist, respinge vitalismul  aristotelic sustinand ca plantele, animalele si corpul uman sunt “ nimic altceva decat masini “, cu doua posibile rezerve  : in corpul uman ar  fi  limitat activ un suflet  ( Descartes  neaga orice suflet / minte la animale al caror comportament este explicat 100 %  pe baze mecanice ), a doua exceptie vizand universul ca intreg , unde cantitatea de miscare totala ar fi prezervata de  Divinitate.

Eu nu recunosc nicio diferenta , declara Descartes , intre masinile  facute de  mestesugar ( ceasuri, fantani artificiale , mori , etc. ) si diferitele corpuri  realizate  de natura insasi.

In Meditatia VI , el concepe  in adevar “mestesugareste” organismul uman  ca pe “ un tip de  masina echipata cu si confectionata din  oase, nervi , muschi, vene,  sange si piele …” care lucreaza pe baza unui “ foc fara lumina “ care arde in inima.

Universul insusi este descris de Descartes ca o masina care lucreaza pe baza legilor mecanicii , fiind constituit exclusiv din materie pasiv / inerta sau  din “ atomi in miscare “ ( conform  abatelui M.Mersenne – bun prieten cu Descartes ),  deci din parti complet lipsite de viata.  Acest model mecanicist , calitativ , a fost ulterior re- formulat riguros matematic de catre I.Newton, pentru care universul  era un automat a carui functionare  ( programata in detaliu ) il scotea pe Dumnezeu din…ecuatie, rezervand Divinitatii cel mult rolul unui…janitor = ingrijitor / depanator. Prin aceasta, mecanicismul cartesiano – newtonian a alimentat direct si convingator ateismul materialist, lasand totodata intreaga cunoastere – a viului si neviului – fara categoria de Intreg. Semnificativ: dupa mai bine de 3 secole de mecanicism , referirea metodologic obligatorie la intreg ( “ see the whole picture “ ) este si in prezent tratata ( cu anumite exceptii, desigur )  in lumea occidentala ca un reflex misticoid , de inspiratie…orientala ( Taoism , New Age,  etc. ). In mod special trebuie subliniat insa aportul decisiv al cartesianismului in promovarea “ stiintifica “ a unei viziuni anti – ecologiste : nu doar Natura  ci si vietuitoarele ( plante , animale = sisteme neinsufletite si chiar  ceilalti semeni, mai cu seama femeile ) au fost si , intre anumite limite, inca sunt  tratate simplist, reductionist, ca mijloace sau sisteme de mijloace.

Lumea ca fiinta / potentialitate. Introducerea fiintarii autentice in cunoasterea contemporana

De subliniat un aspect deosebit de important care este totusi  adesea trecut cu vederea : descrierea  matematica , datorata lui Descartes / Newton a lumii / universului  nu reprezinta realitatea  unica / ultima cum s-a crezut timp de secole  ci doar  versiunea matematica ( ipotetica, paralela ) a acestei realitati care pentru a deveni realitate fizica trebuie sa fie supusa probei autenticitatii, respectiv  operatiei de masurare, operatie ( cuantica ) de mare subtilitate ontologica  in cadrul careia insusirile  masurate si, intr-o anumita masura ,insesi  sistemele  supuse masurarii- la limita lumea insasi! – sunt create in acest proces. De  notat ca aici am in vedere , evident , conceptul de “masurare in sens larg ” care, la randul lui , implica  ” environment-ul in sens larg , nu doar si nu in primul rand  subiectul uman , fie acesta  dotat eventual cu un  Ph.D. ( conform J.S.Bell ). Einstein insusi a cazut in aceasta capcana ontologica atunci cand a formulat “ paradoxul EPR “, pentru a demonstra …incompletitudinea mecanicii cuantice. La o analiza  metodologica  atenta a raportului dintre matematic / fizic se poate conclude ca, de fapt, paradoxul mentionat nici …nu exista. Rezulta ca “ masina “  lui Descartes / Newton  nu a fost una fizica  ci, cel mult , una…matematica!

Inconsistenta modelului ( matematic / mecanicist ) al lui Descartes / Newton  a devenit tot mai evidenta ca urmare a  unor dezvoltari  stiintifice de mare relevanta metodologica  survenite in sec. al XIX-lea si al XX-lea si anume :

  • descoperirea  radiatiei / campului electromagnetic , datorita lui M. Faraday ( 1791- 1867 ), J.C. Maxwell ( 1831 – 1879 ) a demonstrat caracterul empiric , nefundamental al fizicii newtoniene  centrata pe sisteme solide , stabile , riguros localizate in spatiu, conducand la elaborarea  unui nou  tablou , nemecanicist , electromagnetic al naturii / universului ( “ vibrating universe “ );
  • dezvoltarea  darwinismului :mutatii , selectie naturala , evolutie /  Ch.Darwin ( 1809 – 1882 ) a avut, la randul ei , un efect  similar asupra  modelului mecanicist al sistemelor vii, reliefand   resursele de dezvoltare interne si externe practic nelimitate ale acestora ;
  • aparitia mecanicii cuantice ( 1900 si dupa ) si, mai cu seama  dezvoltarea recenta  ( dupa 1990 ) a asa-numitei “noua mecanica cuantica “ ( deschisa spre aplicatiile tehnico – ingineresti in deosebi din aria ” quantum information “) , ivirea teoriei decoerentei si , corelativ,  a teoriei generale a genezei , precum si atragerea in campul cunoasterii stiintifice  contemporane ( dupa 1960 ) a sistemelor dinamice complexe, au reliefat in modul cel mai elocvent cu putinta caracterul grosier, de prima aproximatie  al metaforei “ lumea ca masina “ evidentiind continuitea dintre fizic si psihic – premisa a edificarii unei  teorii generale a fiintei / fiintarii autentice. Iata cum descria,  cu ani in urma,  Dr. Mae – Wan  HO noua situatie creata :

“ Quantum theory demanded that  we stop seeing things  as separate solid objects  with definite  locations in space and time . Instead they are de-localized, indefinite,   mutually entangled  entities that change  and develop like organisms.”

Last but not least , activarea posibilului , situatia physis (  de notat: physis este nu Calea – de tipul Tao – ci “ calea mea “ adica a fiintei individuale ), conceptul de “ istoricitate autentica “ ( prezentat  mai sus ) i-au lipsit, probabil,  lui Heidegger in elaborarile sale , stopate ” in mod deliberat”; ele au aratat cu claritate care este calea optima , poate unica , de modelare eficienta a viului in sens larg , a lumii ca fiinta / potentialitate:

1.  premisa existentiala minimala a alegerii / selectiei : nelinearitate / instabilitate organizationala ( sensibilitate inalta a sistemului );

2.  introducerea fiintarii in  campul fizicii ( alegerea neunivoca avand semnificatia unei deschideri a  fizicului spre spiritualitate , constiinta, eventual chiar prin ocolirea biologicului ! ), vezi Fig.6, mai sus ;

3.  trecerea fiintei  la fiintarea autentica  ( devenirea acor-data sau mijlocirea heideggeriana ). Noul principiu al identitatii (netautologice ).”Rocada lucru / fiinta ”  in Dasein-ul in sens larg : o parte din lucruri se activeaza ( devenind “ vii in sens larg “ ), in vreme ce o parte a fiintei ramane in tautologic, refuzand, for any reason, devenirea acor-data / mijlocirea.

3.Inseparabilitate si Acor-dare

Daca stiinta moderna ( cunoasterea traditionala in ansamblu , inclusiv  metafizica aferenta , fara “ metabole “ ) s-au caracterizat prin absenta unor Intregi autentici ( intrucat linearitatea a atacat  pretutindeni constituirea si functionarea  unor astfel de intregi, blocand astfel elaborarea si promovarea inseparabilitatii ), in ultimele decenii situatia  s-a modificat radical, asa incat se poate afirma  ca intelegerea / comprehensiunea  contemporana  este efectiv centrata pe inseparabilitate. Aceasta  extraordinara schimbare de perspectiva este marcata de  unele repere metodologice definitorii cum ar fi :

  • Logica fuzzy – prabusirea dualismului si recunoasterea legitimitatii  onto-logice a starilor T ( tertium );
  • Atractorii / atractorii stranii ( strange attractors ) – premisa  matematica a introducerii in modelul non-cartesian “ Lumea ca potentialitate “ a  unui mecanism generalizat de morfogeneza;
  • Neunivocitatea alegerii – insusire  universala a sistemelor nelineare permitand insertia  surprinzatoare a  momentului psihic ( spiritualitatii ) in plin  “ fizicalism “;
  • Recunoasterea aplicabilitatii  universale a mecanicii cuantice, dincolo de limitele micro-lumii, facand posibila atat elaborarea conceptului de  “ geneza insens larg “ cat si  extinderea inseparabilitatii cuantice ( entanglement ) asupra tuturor sistemelor , inclusiv a Lumii ca fiinta ( vezi Fig. 1, un aspect fundamental  care nu trebuie trecut cu vederea , este aparitia realului – Fig.1 a,b –  din “ nothing “ – un nimic… foarte special , de ordinul  vacuumului cuantic; de mentionat ca fluctuatiile acestui vacuum se afla la originea  tuturor potentialitatilor si, prin urmare , a modelului “ Lumea ca potentialitate “ );
  • Sinteza cu armonizator, bazata pe  complementaritatea autentica  dintre contradictorii, depasindu-se astfel modelele binare de inspiratie cartesiano- hegeliana, oferind pentru prima data un model plauzibil pentru  armonizarea efectiva a unei lumi  inseparabile desi funciar diversificata ;
  • Dasein –ul in sens larg ( generalizat ) , centrat pe principiul “ allego ergo sum “ avand o semnificatie integrativa deosebita intrucat promoveaza  inseparabilitatea  intru fiinta dintre Dasein-ul uman si subsistemele active / activate din componentza  unei lumi  inerte , pasive ,  desemnata “ la gramada “ de catre Greci prin termenul ta onta;” noul “ Dasein , altfel spus “ Lumea ca fiinta “, a pregatit  silentios dar eficient “ lacasul poetic” al omului, respectiv “ lumea ca fiinta ” .

Inseparabilitatea  ( desemnata de catre Heidegger prin termenul – cheie specific “ Being-in-the World “ ) constituie un cadru / frame  existential sine qua non care ofera fiintei autentice, sansa unica a controlului de catre Intreg ( acor-dare sau Attunement ) in doua variante  complementare: intrinseca ( prin intermediul   modurilor potentiale  de a fi ale fiintei = existentialia – termen fundamental introdus de catre Heidegger, vizand in principal conferirea de autenticitate prin das Er-eignis ) cat si extrinseca ( prin  intentionalitate, rugaciune = procese de natura vibratorie, vizand in mod special salvarea, implicand nu limbajul natural ( asupra semnificatiei acestei distinctii am avut  o divergenta de opinii cu D. Bohm, care a si dus la stoparea relatiilor dintre noi; episodul este relatat  mai detaliat in alta parte pe acest blog ) ci  comunicarea in sens larg prin sincronizare, rezonanta , coerenta , vezi  capitolul “ Despre Acor-dare / Attunement “, mai jos).

Fig.1    Geneza in sens larg a realului : de la  preistorie ( a ) la     inseparabilitatea cuantica / entanglement ( d ). R= orizont real , P = posibil

Inseparabilitate dar…cu distinctii

Cateva  detalieri sunt binevenite: desi Dasein-ul heideggerian , de esenta umana , reprezinta un fenomen fundamental, elaborarea  unui Dasein  in sens  larg ( care cuprinde  in primul rand Dasein-ul lui Heidegger precum si noul Dasein ) vine cu unele reconsiderari conceptuale inevitabile, de mare  anvergura si interes. Spre exemplu ,  acum suntem constransi sa  facem o diferentiere  clara intre  lumea ca fiinta a lui Heidegger  ( care nu este  in niciun caz una cu categoria metodologica “ Lumea  ca fiinta ” ) si / sau cu Intregul stiintei . Intrucat  Dasein-ul heideggerian ( my own Dasein ) se distinge printr-o extrema individualizare  (  specificitate, limitare) , atat sub raport real ( Eu sunt = I am )  cat si sub raport potential – posibil ( Eu pot fi X = I can be X ) , lumea  ca fiinta   atasata acestui Dasein  va fi in mod necesar una unica , limitata , de uz personal , desi deschisa spre  celelalte lumi ( unice ) similare. Aceasta inseamna ca  lumea ca fiinta  in sens  Heideggerian reprezinta  un decupaj ( flexibil , mobil , totusi  un decupaj / subsistem )  in  Lumea ca fiinta  a metodologiei / stiintei,  aceasta  din urma ( pe care o voi desemna in continuare  utilizand  majuscule ) rezultand printr-o integrare  a tuturor subsistemelor unice , finite .

Corelativ, se cuvin subliniate unele  particularitati ale modului in care concepe Heidegger relatia  dintre om ( man ) si timp , care este radical modificata  cand avem in vedere categoria largita  Dasein;  lumea ca fiinta a Dasein-ului heideggerian  se situeaza nu in timp ( cazul metafizicii traditionale ) ci intru timp, omul si timpul fiind ( intre anumite limite ) inseparabile : omul exista ca timp ( sich zeitigt), cand nu este om , nu este timp ( ? ). Acest ultim aspect – inexact, potential confuz– l-am avut in mod special in vedere cand mi- am propus sa  elaborez “ Timpul in sens larg “ , un timp de esenta spirituala ,centrat pe potentialitatea Ip, dar cu raportare nemijlocita la real ( Ir ), detasandu-ma astfel de  esenta umana ( biologica ) a timpului Heideggerian , centrat pe  Sorge / Care ( Grija ).  Este, de asemenea,  necesar sa se faca distinctie intre  timpul ca atare si conceptul de timp care , de la Aristotel la Kant si de la Hegel la Heidegger si-a modificat , uneori radical , conotatia, in vreme ce  temporalitatea fundamentala a ramas – si va ramane –  nedisociata dpotentialitatea Ip.

Rezulta ca   spiritualitatea , constiinta , temporalitatea, natura , geneza in sens larg nu  pot fi reduse la prezenta omului in lume, antecedentza acestora devenind  tot mai evidenta  in raport cu emergenta fenomenului uman : pentru ca Heidegger sa poata  afirma  la un moment dat “ Existenta omului este in mod fundamental poetica “ a fost necesara o mobilizare concertata a resurselor ne-poetice,  pre-umane ( poiesis-ul fiind, prin excelenta, un referential uman ) ale  Lumii ca fiinta, altfel spus ale… noului Dasein.

Despre acor-dare ( Attunement  ).Vindecarea la distanta prin rugaciune

O atentie speciala merita si statutul metodologic al esentei   originare care prefigureaza  dezvoltarea fiintei sub forma unui proiect ( design, Entwurf ) plasat nu in real ci  in potentialul posibil,de unde confera sistemului autenticitate si / sau salvare. Este vorba aici despre relatia de tip special dintre selful potential si selful real, cel din urma  fiind cel precedat si determinat ( neunivoc), lasandu-i-se  sansa alegerii, inclusiv a alegerii de sine, spre bine sau spre rau . In conferinta sa dedicata “Principiului Identitatii “ Heidegger afirma rolul decisiv al  das Er-eignis in atingerea  fiintarii esentiale de catre om : “ Dobandirea- conferire a Propriului ( das Er-eignis )  este domeniul care vibreaza  in sine ( se poate citi: fundamental , subl.mea , FF ) prin care om si fiinta  ajung fiecare in esenta celuilalt, isi dobandesc  fiintarea esentiala ( Wesende ) , pierzand acele determinatii  pe care metafizica  li le-a atribuit. “ Heidegger face o distinctie principiala intre posibilitatile potentiale si posibilitatile contingente, de tip empiric, cele din urma fiind aplicabile  numai  lucrurilor pasive ( in care caz o anumita stare posibila  se poate realiza  sau nu ); traditional,  posibilitatea  contingenta a fost considerata net  inferioara  atat actualitatii cat si necesitatii; Heidegger denunta aceasta ierarhie existentiala  arbitrara considerand posibilul , mai cu seama in  varianta sa potentiala ( cand , spre exemplu , o samantza  prefigureaza aproape indubitabil planta / arborele  sau cand   potentialitatea unei persoane directioneaza cu minima contingenta dezvoltarea   propriilor  facultati si predispozitii, innascute ) ca fiind mai presus decat orice actualitate ( vezi Sein und Zeit , pp143-44 ); aici este pusa si rezolvata corect problema relatiei dintre esenta si existenta, invers decat  o face J.P.Sartre a carui inconsistenta metodologica este binecunoscuta :  pentru a –si promova propriile optiuni…ideologice, in speta  preferinta pentru ateism – Sartre nu se sfieste sa puna caruta inaintea cailor, considerand  esenta derivata din…existenta . Lui Sartre – si celor ca el , nu putini, oricand dispusi sa subordoneze adevarul unor aranjamente ideologice – li se potriveste de minune adagiul lui Ralph Waldo EMERSON : “ Most people  would rather die  than think. In fact they do. “

Preeminenta esentei ( designului ) fata de existenta: aceasta pozitie  implica, intre altele, preeminenta selectiei naturale intrinseci / esentiale  fata de selectia uzuala , extrinseca; acest aspect va fi dezvoltat pe acest blog sub titlul ” Selectia naturala in sens larg. Caracterul extrinsec al Darwinismului ” ).  Existenta in natura a unui ” proiect “ waiting to unfold este tot mai des si mai raspicat afirmata in cunoasterea contemporana , non- cartesiana , ca in cazul   lui Stuart KAUFFMAN care considera ca  darwinismul ortodox  si corelativa sa  “ accidental machine “ sunt  insuficiente  pentru explicarea  aparitiei ordinii inalte a  sistemelor complexe din natura si societate, indicand spre rolul special care revine autoorganizarii inerente acestor sisteme: “ There is an order  in nature  waiting to unfold – a natural  direction  to evolution pulling evolved forms toward  complexity. Morphogenesis, or the growth of form, may be at least partially a consequence  of inherent self-organization. “ Ideea unei “ inherent self – organization “  poate si trebuie sa fie aplicata tuturor  sistemelor chimice (  vezi capitolul  “ Original Situation  in Chemistry: is atomism fundamental ?  Russian chemists’ suggestion: See the Big Picture! “ Sectiunea  Alive ( the Living Thing ) in Broad Sense, pe acest blog ), precum si, intr-o forma generalizata – Lumii ca fiinta.

In mai multe postari pe acest blog am incercat sa  combin sugestiile  generoase referitoare la  acor-darea de catre Intreg ( prin intermediul esentei originare, respectiv al caracteristicilor fundamentale  “ existentialia “ ) datorate lui Heidegger, cu contributia  inspirata a lui Roger PENROSE , care  postuleaza  rolul  de prim rang jucat de Eidos-urile  platoniciene in edificarea si functionarea constiintei fiintei autentice; in acest context ( controversat, desigur , dar  mult mai putin controversat decat promovarea  cartesianismului  intr-o lume  evident non-cartesiana ! ), Fig.9 este o reprezentare geometrizata a raporturilor fizice dintre esenta originara ( traseul Penrose – Heidegger ) si fiinta electrica / electric being –   cea care  receptioneaza prin rezonanta / sincronizare mesajele din  potentialul – posibil  si care  ghideaza, la randul ei, generarea /  regenerarea fiintei solide prin curenti electro-magnetici  specifici. Chiar in situatiile – limita , cand ponderea esentei reale contrafacute devine predominanta ( selful  real  tinzand spre decuplarea de esenta sa originara ), Natura ca fiinta  – care promoveaza intregii,  neingaduind distrugerea si nici macar perturbarea lor excesiva – ofera fiintei individuale ( my own Dasein ) o ultima sansa : salvarea / vindecarea / rearmonizarea cu esenta originara  sau …disparitia. Asa se face ca realitatea care ne inconjoara , realitatea durabila ( inclusiv umana )  nu este una oarecare ci este o realitate acor-data, creierul , organismul , societatea, planeta Pamant (  vezi modelul Gaia, prezentat  succinct pe acest blog  ), universul insusi fiind intregi predominant coerenti.

Paradigma  vibratorie , valida ca model atat in real cat si in potentialul – posibil, considera Lumea ca fiinta  constituita nu din corpuri solide ( ca in viziunea  newtoniana ) ci din  campuri / fields , fiintele fiind  reprezentate ca niste oscilatori cu amortizare susceptibili de  comunicare in sensul cel mai larg posibil ( prin rezonanta, sincronizare, coerenta ). De aici rezulta posibilitatea principiala si de fapt a  readucerii acestor oscilatori din situatii sub-optime ( de tip decuplarea esentelor , Fig. 9 ), la o stare  de re-cuplare, proces  de natura  spiritual / ondulatorie, bazat pe rezonanta intre sisteme / campuri distincte desi inrudite ( apropiate ca frecventa ), desemnat uzual prin termeni ca salvare, vindecare . Vizand re-cuplarea esentelor , salvarea / vindecarea utilizeaza intentiile si rugaciunea pentru a promova  vindecarea de la distanta ( distant healing ) – forma de acor-dare extrinseca, a carei  eficienta terapeutica a fost deja multiplu si  convingator  stabilita pe cale stiintifica. Dr. Larry DOSSEY a abordat cu seriozitate si curaj  acest fenomen ( pe care el l-a numit “ nonlocal mind “ ) prezentandu-l  atat in conferinte  si articole cat si in monografia   “ Reinventing Medicine “ – Beyond mind-body, to a new era of healing, editata la Harper SanFrancisco in 1999. Dr. Dossey urmeaza cu dezinvoltura  liniile de forta ale gandirii neconventionale promovate  de unii  savanti renumiti, deschisi spre orizontul spiritual cum ar fi: fizicianul Henry MARGENAU ( cu contributii – cheie in fizica moderna ) si biologul George WALD , laureat al Premiului Nobel pt. biologie  care a declarat  textual : “ MIND rather than emerging  as a late outgrowth in the evolution of life, has existed always … the SOURCE AND CONDITION OF PHYSICAL REALITY. “ ( subl. mea , FF ). Cat despre reactia scepticilor  de serviciu cu privire la fenomenul “ misticoid “ al  nonlocal mind,   Dr. Dossey ( la pag. 84 a cartii amintite ), are o referinta demna de retinut :

“ Skeptics may moan , bellow, howl, and whine, as they did against gravity, but NONLOCAL MIND IS AN IDEA WHOSE TIME HAS COME .” ( din nou , subl.mea, FF ). Sau in traducere libera : Scepticii pot sa murmure, etc… asa cum au facut-o si impotriva gravitatiei, dar  mintea ( spiritualitatea ) nonlocala este o idee  a carei vreme, iata , a venit .” Voi reveni la extraordinarul Dr. Dossey intr-o postare  viitoare intitulata : Premonitiamesaje  din  potentialitatea ( in curs de actualizare ) ?, dedicata lucrarii sale recente ” The Power of Premonitions “.

One Response to “Dasein in sens larg. Revolutia nelineara si noua esenta ( nebiologica ) a fiintei / fiintarii”

  1. Luigi Fulk

    I wanted to draft you one very little observation to finally give many thanks yet again considering the nice tactics you’ve featured at this time. It is simply wonderfully open-handed of people like you to present without restraint what exactly a number of us would’ve advertised for an electronic book to make some cash on their own, most importantly seeing that you might well have tried it if you ever decided. The thoughts likewise acted to become a good way to be sure that other people online have the identical dream much like my very own to learn a great deal more pertaining to this condition. I think there are some more pleasant periods ahead for individuals that scan through your site.


Leave a Reply