Viul ( fiinta ) in sens larg. Situatia Physis

This entry was posted by on Wednesday, 30 September, 2009 at

De la  fiinta ca lucru  la  lucrul ca fiinta

Timp de secole ,  metodología  cartesiana  a cultivat in mod sistematic  “  in sinele ”   ( inchiderea ce  ramane   inchisa ), conducand  la abordarea  reductionista a viului, respectiv  la denaturarea fiintei , transformata  intr-un simulacru; aceasta situatie dogmatica si-a atins , deja de mult,  limitele  fiind nevoita sa lase  progresiv  locul unui program  nereductionist  centrat pe recunoasterea  prioritatii fiintei fata de esentele de tip inchis. Martin HEIDEGGER a fost ganditorul care  a atras  atentia ca “ intelesul fiintei este marea intrebare a  filosofiei contemporane “ , indicand totodata si  demersul metodologic optim  – daca nu singurul disponibil – pentru atingerea acestui obiectiv: patrunderea cunoasterii dincolo de lucruri ( dincolo de Descartes ). Cu toate ca a  aratat  limpede in ce directie trebuie  cautata – si descoperita –  aceasta Tara a Fagaduintei metodologice , Heidegger, aidoma lui Moise , nu a  izbutit sa faca el insusi  primii pasi  pe acest teritoriu nou, neconventional, desi si-ar fi dorit foarte mult  acest lucru. Doua sublinieri : i. Pe urmele Scolii Daneze de filosofie , Heidegger a afirmat constant  ca fiintarea autentica este garantata de ramanerea in posibil, ceea ce implica atat  deschiderea realilor spre posibil cat si , concomitent , recunoasterea unui  nou tip de complexitate R / P, de ordinul realitatii fundamentale , care ia in considerare  atat starile actualizate / realizate cat si starile potential – posibile corelative ( vezi sectiunea ” Existenta in sens larg ” si, mai jos , paragraful ” Situatia – modelul  originar ”  referinta la  chimie  ). ii. Imperativul dezvoltarii civilizatiei contemporane occidentale   trimite  in mod expres  NU spre o civilizatie a lui Tao ci spre o civilizatie a fiintei; Tao  poseda, este adevarat,   atat Fiinta cat si Fundamentalitate dar ii lipsesc fiinta si fundamentalitatea , ceea ce explica , macar in parte , dispretul  miscarii New Age  pentru formele  sociale “ inferioare “ ( individ, cuplu, grupuri micro-sociale, etc. ) .

Viul in sens larg: abilitatea de a alege

Ideea  elaborarii conceptului “ viul in sens larg “ mi-a fost sugerata cu multi ani in urma de o cerinta metodologica netraditionala , formulata inca in 1901, de catre remarcabilul fizician rus N.A. UMOV : ALEGEREA trebuie  recunoscuta ca un proces  fizic fundamental, ea urmand a fi unul dintre conceptele de baza ale fizicii viitorului. Pornind de la acest atribut fundamental pentru definirea  viului in general – abilitatea de a alege – alte cerinte / criterii au fost impuse in deosebi de cercetarile de evolutie chimica ; mentionez ca prima lucrare de evolutie chimica  aparuta in limba romana ( Evolutia chimica, 1975 ) a fost semnata de autorul acestor randuri. Iata cateva dintre   cerintele  care trebuie indeplinite de un sistem pentru a fi “ viu in sens larg “ :
  • deschidere  spre mediul inconjurator, schimband cu acesta substanta, energie si informatie;
  • deschidere spre mediul intern – fluctuatii , stari potential – posibile ;
  • o anumita distanta de echilibrul termodinamic  ( asigurandu-se astfel optimizarea comunicarilor , stiut fiind ca  la echilibru comunicarile latente sunt decuplate de agitatia termica; acest aspect l-a determinat pe I.Prigogine sa afirme  ca “ nonechilibrul este mai curand revelator decat creator de ordine “ );
  • nelinearitate –  mici eforturi / inputs  putand produce  efecte / outputs enorme, catastrofice , de aici  caracterizarea sistemelor nelineare ca fiind  “sisteme catastrofice ” ;
  • sensitivitate la stimulii ambiantei  ( definita ca inversul energiei necesare pentru trecerea sistemului de la o stare distincta la alta );
  • suplete in alegeri ( Fig. 7b ), fara de care adaptivitatea nu poate surveni;
  • memorie sistemica minimala ;
  • istoricitate autentica.

sens_larg_A

Fig. 7   Alegerea  ca  absorbtie si emisie de radiatie

A. Alegere rigida

B. Flexibilitatea in alegeri

Dupa aparitia mecanicii cuantice ,  modelele uzuale  privind absorbtia si emisia de  energie de catre microsisteme ( atomi, molecule )  au  acordat preferinta alegerii rigide considerandu-se ca  nivelele energetice  nu ar fi afectate de cuplajul organizational al sistemului  ( energiile implicate in tranzitii ar fi practic invariante iar frecventele  corelative ar fi riguros determinate, stabile, Fig. 7a ) : ∆ E = Ei – Ej , respectiv  v i,j =  ∆ E / h. In realitate, asa cum Chen si Takeo au aratat intr-o lucrare deosebit de interesanta pentru  metodología sistemelor /  proceselor adaptive , orice interactiune ( tip coliziune, etc. ) a sistemului atomic sau  molecular cu mediul inconjurator  se manifesta  , intr-un mod sau altul , in bandele spectrale de emisie sau absorbtie. Ca rezultat, fiecare  nivel energetic  este caracterizat  printr-o largime  ∆ Ei  si, corespunzator , fiecare tranzitie , prin intervalul (largimea benzii ) ∆ Ei,j ( Fig. 7b ). Cele de mai sus sugereaza resursele adaptive  inepuizabile ale  microsistemelor  ( considerate solidar cu ambiantele lor  individualizate ), precum si  contributia  semnificativa a factorilor de mediu in atingerea  ( actualizarea )  unei anumite stari potential – posibile  a sistemului. Tinand seama  ca fiecare ( micro ) sistem are  propria sa signatura cuantica  ( o anumita frecventa  de emisie / absorbtie ) precum si o anumita sensitivitate, lectorul  interesat de identificarea  resurselor subtile  care guverneaza dezvoltarea sistemelor  va intui imediat ca  ne aflam in contact cu ceva fundamental , susceptibil sa explice  atat  subiectivitatea in sens larg , respectiv specificul alegerilor sistemului viu in sens larg ( suportul fizic al alegerii neunivoce precum si al “ liberului arbitru “  ) cat si  mecanismul directionarii evolutiei si al activitatii de acor-dare  de catre  Intreg. Esential pentru  acest demers este  sa i se restituie / recunoasca sistemului  inanimat  toate determinatile sale – ignorate sau subevaluate de catre stiinta si filosofia moderna – care permit potentialitatii sa se manifeste, conferindu-i astfel sistemului individualitate, capacitate efectiva de alegere si, corelativ , istoricitate autentica.

Insusiri vitale ale microsistemelor.Membranele termice si detoxifierea cuantica

Este binecunoscut faptul ca  din cele circa 90  elemente naturale cele mai frecvent intalnite in  compozitia materiei vii sunt urmatoarele sase: C, H ,O , N , P, Na. Cele mai abundente  elemente chimice in proteine  sunt C si H ( acestea reprezentand  80 % din numarul total de atomi ), urmatoarele doua  fiind O si N ( 19 % ). Acesti patru constituenti ai materiei vii formeaza  cel putin 95 % din masa acesteia . Care sunt criteriile care au  directionat aceasta evidenta selectie naturala operata la nivel atomic ? Prin ce s-au dovedit aceste microsisteme mai competitive  in raport cu toate celelalte ? Se poate afirma ca  gradul inalt de ordine ( entropia  deosebit de scazuta  ) care caracterizeaza  biopolimerii trebuie sa aiba  o explicatie  situata la nivelul unitatilor elementare? Se pare ca da , asa stau lucrurile. Din seria elementelor cu cele mai scazute valori ale capacitatilor calorice ( Andrew A. COCHRAN ),  din care reproduc mai jos doar pe primele zece , se observa ca sistemele care ne intereseaza ocupa pozitii deosebit de semnificative : C,  H,  B,  N, Be,Si, O, F, P, S De mentionat ca  dintre toate elementele care sunt solide la  25° Celsius, si in stransa legatura cu capacitatea calorica , carbonul are entropia cea mai redusa. Capacitatea calorica  poate fi interpretata ca ratia  instantanee cu care  dezordinea  termica este adaugata  ( sau scoasa ) dintr-un  sistem, entropia  constituind  masura intregii dezordini termice  acumulata de sistem  in intervalul de temperatura  de la O°  Kelvin la T. Din punct de vedere entropic, spre exemplu ,  carbonul este net mai avantajos decat siliciul pentru edificarea unor structuri inalt ordonate si functionale , entropia  siliciului cristalin  fiind = 4,51 cal/ ° C/ atom gram, de aproape 8 ori mai mare decat entropia carbonului ( diamantul avand  entropia = 0,585 ). Faptul ca un sistem  material ( atomic, molecular )  poseda o capacitate calorica scazuta are o semnificatie cruciala pentru destinul evolutiv al  acestuia  intrucat pentru un asemenea sistem  schimbul cuantic de energie cu  ambianta  este mult mai  putin probabil decat  in cazul sistemelor cu capacitati calorice inalte, ceea ce creeaza pentru structurile  biopolimerilor  posibilitatea de a-si  pastra gradul inalt de ordine si organizare / informatie  nealterate  de dezordinea termica a mediului ambiant. Explicatia capacitatilor calorice  deosebit de scazute a  proteinelor  trebuie cautata  la nivelul elementar  ( atomi si legaturi interatomice )  ea putand fi formulata in termenii urmatori :  dupa cum se stie , energia de oscilatie E  a unui atom intr-o molecula este data aproximativ de relatia ( 1 ) : E = ( n+ 1/2 )hV0            ( 1 ) unde V0 ( frecventa  clasica  a oscilatorului ) este  definita de ecuatia ( 2 ): V0 =  1/2∏ . √K/m          ( 2 ) In ( 2 )  m reprezinta masa atomica iar K  raportul dintre forta care produce deplasarea si deplasarea insasi a atomului in molecula, K fiind proportional cu taria legaturii interatomice. Cand frecventa vibratiei este redusa , energia cuantelor implicate  in sdchimbul energetic este la randul ei mica. In  structura proteinelor  sunt insa implicati concomitent atomi cu mase dintre cele mai mici si legaturi interatomice dintre cele mai puternice , ceea ce determina valori  deosebit de inalte ale  frecventei V0, deci cuante de mare energie. Cum mediul ambiant  ( el insusi fiind o entitate co- evolutiva , acor-data !) nu poate furniza de regula fotoni de o asemenea energie,  rezulta ca doar o fractiune  redusa  de atomi absorb si emit cuante  intr-un timp dat. Aceasta este ratiunea  mecanic – cuantica a faptului  ca proteinele ( biopolimerii , in general )  poseda o capacitate calorica ( si , corelativ , o entropie ) atat de scazuta  la temperaturile terestre   uzuale ( aceasta insusire inalt protectiva  am desemnat-o cu ani in urma cu termenul ” membrana termica “). Atentie, insa:  o capacitate calorica scazuta  a unui sistem  material inseamna nu doar ca  numai o fractiune redusa  a atomilor  constitutivi participa la schimbul cuantic  cu ambianta ( ceea ce reliefeaza predominanta caracterului de particula  al acestor atomi ) ci in acelasi timp inseamna si ca o  fractiune larga de atomi manifesta predominanta  insusirilor ondulatorii. Proprietatile ondulatorii, care sunt net precumpanitoare  pentru orice substanta la O° K , sunt , la temperatura terestra obisnuita , caracteristice pentru biopolimeri si materia vie. Rezulta ca seria elementelor citata mai sus , reprezinta  concomitent  (  de aceasta data  insa in ordine descrescanda ) si seria  elementelor cu cele mai inalte  grade de natura ondulatorie. Pe aceasta baza , am  corelat insusirile ondulatoriu / coerenta / viata , pe de o parte si  particula / decoerenta / boala ( moarte ) pe de alta parte, introducand  conceptul de detoxifiere cuantica, esential pentru  mentinerea / readucerea   sistemelor vii la  raporturile  optime  dintre coerenta / decoerenta. Asa cum am aratat deja ( vezi ” Constiinta  in sens larg – modelul cuantic ” ), metabolismul , somnul , meditatia  etc. reprezinta cele mai eficiente mijloace de detoxifiere cuantica de care dispune  organismul uman. Magistrala organizarii si istoricitatea autentica Cum se constituie totusi istoricitatea autentica la nivelul  sistemului “ viu in sens larg ”? Raspunsul este oferit de schema urmatoare – centrata pe nelinearitate si alegere neunivoca – numita de mine “ magistrala organizarii ”: Echilibru   ↔  Non-echilibru   ↔  Nelinearitate ↔  Instabilitate ↔  Alegere neunivoca   →   Ireversibilitate  → Istoricitate Recunoasterea / afirmarea /  promovarea  alegerii neunivoce si , corelativ,  a istoricitatii autentice  in natura ( inanimata ) reprezinta ( inca ) un act de curaj intelectual, o optiune ( inca ) riscanta din punct de vedere metodologic, majoritatea cercetatorilor preferand pozitia  conventionala, confortabila  a separarii  cartesiene (  clare si distincte  ) intre viu / neviu, respectiv intre istoric / anistoric; cu atat mai merituoasa imi pare preluarea acestor  optiuni non-cartesiene  ca  magistrala organizarii, rationalitatea nelineara, contingenta metodologica  si altele,   in unele lucrari recente ca ” SEMIOTICA ” ( pag. 134 s.a.  ) , editata in Romania ( 2006 ), de catre  colegul  Conf. Dr. Dumitru BORTUN .

Cartesianismul moare dar nu se preda

–  Stari T in cinetica chimica Cinetica chimica a contribuit  in modul cel mai direct la  evidentierea caracterului   perimat al  separarii rigide  dintre “ lucru” si “fiinta “ populand – in mod imprevizibil pentru expertii moderni – vastul   teritoriu  dintre  “ neviu “ si “ viu” cu sisteme / procese de natura tranzitorie  ( stari T )  ca de exemplu : bifurcatii si atractori stranii ,  procese / sisteme autooscilante si structuri disipative,..  Perplexitatea  incredibila  a expertilor moderni fata de aceste  aliniamente noi, necartesiene ,  a fost  probata   de refuzul categoric al acestora ( numiti de mine Legiunea Statu Quo – LSQ ) de a lua act, a publica si promova  un FAPT  extraordinar  anume reactiile BELOUSOV ( anii ’50 ) , ulterior cunoscute ca reactiile Belousov – Jabotinski , sub pretextul  descalificant ca “ un perpetuum mobile  in cinetica chimica  nu poate exista “. In prezent astfel de fenomene , care potrivit decretului LSQ    “ nu  exista ”, pot fi demonstrate  in orice laborator de liceu cu dotare medie, ele putand decurge atat in regim de sistem deschis cat si  in regim inchis, pe durate limitate. –  Modelul homeostatic  GAIA O situatie similara, de respingere a unei inovatii metodologice de cea mai buna calitate, avand o valoare euristic / explicativa  de exceptie , a oferit- o refuzul  LSQ din biologie de a valida modelul integrativ ( fizic / biologic )  denumit GAIA , elaborat de  Dr. James LOVELOCK care considera planeta Pamant ca un sistem VIU IN SENS LARG.  Acest  model homeostatic non-cartesian a fost calificat  de expertii moderni  ( care, evident,  nu au apucat sa asimileze  emergenta  mecanismelor  homeostatice  si nici ideea non-cartesiana ca orice emergenta poate  PRE – EXISTA ca  SITUATIE ORIGINARA, respectiv ca o lege morfogenetica specifica,  in potentialul posibil ) drept  o mostra  de  pseudo – stiinta  de inspiratie teleologica, finalista, sau mai  pe scurt: …Gaia it’s worthless.

Situatia Physis. Ce i-a lipsit lui Heidegger ?

De ce “ situatie “ si de ce “ physis “ ? Situatia – modelul originar Atat holismul in sens larg ( syntegrarea ) cat si realitatea fundamentala  au la baza  totalitatile  vii ( intregii autentici ) ,   sinteza dintre real / posibil constituind  momentul  initial, generativ al devenirii tuturor sistemelor , animate sau inanimate. Acest punct de vedere netraditional contravine  in mod evident tuturor cliseelor analitice  de inspiratie cartesiana  ( ca atomism, molecularism, etc. ) care considera  ca, dimpotriva , elementele  ( simplicitatea, analiticul, lucrul ) genereaza si intemeiaza complexitatea , fiinta. Asa cum am mai aratat, explicatia acestei  perspective inversate ( perpetuata cu dezinvoltura de unii specialisti contemporani in teoria automatelor ) provine din faptul ca stiinta moderna  a rupt  realul de potentialul – posibil ( decuplare modala ). Pot fi realizate  sisteme vii in sens larg in contextul cellular automata , pe baza de procedee combinativ – algoritmice ? Urmandu-l pe Roger PENROSE  (vezi “ Constiinta in sens larg – modelul cuantic “  ), eu consider ca raspunsul corect este  negativ , intrucat  fiintarea autentica presupune  ramanerea in posibil, in vreme ce modelele de  tip cellular automata se epuizeaza ( cel putin deocamdata ) in real, lipsindu-le  conexiunea cu situatia originara si, corelativ, procesul de acor-dare. In terminología bohmiana , pentru a fi viabile,  sistemele vii in sens larg trebuie sa  fie generate si, ulterior, absorbite de Intreg ( holomiscare ):  everything  emerges  by unfoldment , from the holomovement, then  enfolds back into the implicate order.  Holomiscarea reprezinta asadar situatia originara , generativ – disolutiva  pentru toate sistemele  finite, derivate. Se poate afirma deci  ( cu Platon si Hegel ) ca  la inceput a fost situatia ( proiectul, ideea ). In lucrarea sa “ Devenirea intru fiinta “ ( Editura st. si enciclopedica, Bucuresti, 1981, pag.207 ) C. NOICA subliniaza la randul lui statutul preferential al situatiei : “ La inceput a fost situatia …principiile si categoriile sunt ele insele desprinse dintr-o situatie.” De subliniat  ca admiterea existentei unui mare atractor in spatiul morfogenetic al biologiei  ( sau enuntul echivalent: legea formei precede  emergenta formei ca atare ) reprezinta  un mod alternativ de a spune : la inceput a fost situatia. In fine, sa notam  ca dimensiunea  finala  in oricare intreg viu , implica o dezvoltare directionata  nu arbitrar, nici  de vreun agent / scop misterios  ( de ordinul  lui “ the ghost in the machine “ ) ci de  o situatie originara. Consideratii  similare , de tip morfogenetic specific , pot si trebuie sa fie extinse si asupra   chimiei , intrucat si aici era nevoie de o buna punere a problemei fiintei. Chimistii moderni sustin , in mod realist – naiv ,  ca intrucat  moleculele  sunt compuse din atomi,  atomismul   trebuie sa fie considerat  fundamental. Sa  examinam  schema ( abstracta ) de reactie   A + B  = C unde C reprezinta produsul final ( molecular ). Inca  in 1890 si dupa , chimistul rus Nikolai  MENSHUTKIN a atras atentia ca nici o reactie nu poate fi  modelata  facandu-se abstractie de  mediul de reactie, sau in termeni non-cartesieni ,  de totalitatea ” vie ” care inglobeaza  subsistemele A,B,C, si  care , asa cum a precizat  dupa  1954  N.N.SEMIONOV , trebuie sa contina : reactanti, co-reactanti, catalizatori, solventi , peretii reactorului, adausuri, impuritati, produsi intermediari, produsi finali, energie,..Acest inventar ( totusi realist )  este impresionant , dar este  oare el si suficient pentru a constitui o situatie  originara autentica? Evident, nu: fiecare dintre subsistemele  mentionate, precum si sistemul  global,  trebuie considerate  solidar cu starile  potential – posibile corelative , altfel  syntegrarea nu se poate constitui, ramanand suspendata undeva intre ” intregul cartesian ” ( holism in sens ingust ) si intregul autentic. Iar acest intreg autentic  reprezinta concretizarea cerintelor unei  legi  morfogenetice  pre-existenta in potentialul posibil, fara de care nici A,B nici C nu ar putea aparea si supravietui in mediul de reactie: rezulta ca A,B,C sunt realitati chimice nefundamentale, ele nefiind  simplu date ci acor-date, conform unei situatii originare  fundamentale, implicate.

Physis – fiintarea autentica

Traditional natura insasi nu a fost considerata ca o totalitate autentica , vie , savantii moderni identificand adesea natura in intregul ei cu  natura lineara.  Iata cateva exemple tipice de imagini trunchiate despre   natura / fiinta,  care au  conditionat  prelungirea ” validitatii”  imaginii cartesiene despre lume ca masina  cu multe decenii dincolo de  bornele istorice normale : Imaginea mecanicista : Natura / fiinta  cunoaste numai  cauzalitatea  mecanica – Fr. Bacon . Implicatie:  orice forma de  cauzalitate nemecanica ( model final, etc. ) este  mistica sau pseudo-stiintifica. Imaginea linearista :  Natura / fiinta  cunoaste doar rationalitatea  lineara – J.P.Sartre. In natura nu exista proces generativ – G.W.F. Hegel. Implicatie : orice forma de rationalitate  alternativa ( generativa,  nelineara )  reprezinta o investitie umana, ilegitima. Imaginea determinista : Stocasticitatea  este  extrinseca, neesentiala , perturbatoare – G.W.H.Hegel . Implicatie: Probabilitatea moderna  este o ” stare a mintii ” fiind conditionata  de ignoranta  subiectului privind sistemul. Dezvoltarile recente  din dinamica – in mod special  dinamica stocastica – nu-si gasesc locul  in cartesianism aparand ca  o …contradictie in termeni. Imaginea realist – dogmatica : Este real numai ceea ce  poate fi conceput ca  obiect – A.Einstein. Implicatie : constiinta, spiritul , potentialul – posibil, timpul, inseparabilitatea, etc. raman in afara realului, fiind iluzorii ( spooky = fantomatice ), abordarea lor stiintifica fiind inconsistenta , nejustificata. Orice lector de buna credinta va observa imediat ca  spooky sunt de fapt tocmai aceste imagini provenind fie dintr-o cunoastere  funciar incompleta, fie, mai recent , dintr-un imobilism metodologic alimentat de dorinta de a bloca (sau macar de a intarzia ) mersul cunoasterii spre fiinta / fiintarea autentica. Problematizarea ideii de “ viu “, promovand continuitatea / inseparabilitatea dintre  fizic si biologic,  a devenit necesara – si posibila  – abia in  contextul metodologiei non- cartesiene. In adevar , viul in sens larg este un model – concept incompatibil cu rationalitatea linear- echilibriala  care trateaza sistemele ca pe niste formatiuni inchise / izolate , aflate la echilibru,  mediul insusi fiind considerat  omogen, izotrop si rece. Situatia physis  este alternativa noastra , contemporana la  “ situatia  linear – echilibriala “ care a constituit  mai bine de 3 secole  baza metodologica  de neclintit a stiintei moderne ( physis provine din limba greaca : phyo = a creste , a ( se ) dezvolta ). Physis acest cuvant  fundamental  al metafizicii occidentale  ( conform M. Heidegger ), considerat  uneori ca intraductibil,  vizeaza totusi  fiinta / fiintarea  insa  nu simpla fiintare data, ceea ce ar fi  insuficient , banal,  ci o fiintare conforma cu  esenta / situatia  originara a fiintei ( = fiintare autentica ). Trasatura definitorie a  situatiei physis o constituie  deschiderea  spre potentialul – posibil care asigura totalitatilor vii  abilitatea de a face alegeri alternative, de a se dezvolta nu prin eliminare ( anihilare ) ci prin potentializare , precum si de a beneficia de directionarea  evolutiei de catre Intreg ( acor – dare ).Toate cerintele metodologice prezentate  ca fiind obligatorii pentru viul in sens larg ( expuse intr-un  paragraf  anterior ) se regasesc ca atare in  “ situatia physis “. In situatia physis  ( semnificand  in esenta departe de echilibru si in conditii nelineare sau, cu alte cuvinte – activarea posibilului (  vezi sectiunea Caracterul probabilist al cunoasterii contemporane , paragraful Activarea posibilului , pentru detalii ),  sistemele ( subsistemele ) devin instabile  / sensitive la fluctuatii interne si / sau externe  si,  prin urmare  , susceptibile de alegeri  neunivoce , alternative,  ceea ce se poate reprezenta prin diagrama bifurcatiei ;  punctul P , Fig.6 , numit de mine ” punct Prigogine “ ,  este un punct de mare relevanta metodologica , el marcand  de fapt   intrarea sistemului in istoricitatea autentica sau , intr-o exprimare alternativa , momentul in care sistemul devine viu in sens larg. Fig1 Fig.6  Diagrama alegerii neunivoce ( bifurcatia asimetrica).  AP  =  traiect  linear al   dezvoltarii ( “ schimbare fara schimbare ” ).  PDF ( PE ) =  traiect nelinear ( schimbare imprevizibila ) Totul ca fiinta ,  nu doar omul: Natura ca physis C.Noica  afirma ca lui Heidegger  i-a lipsit un operator integrativ de ordinul prepozitiei  intru ( into in engleza ). Cred ca intr-o masura cel putin egala , marele filosof german ar fi beneficiat din plin de categoria metodologica “ situatia physis ‘  care i-ar fi permis sa  conceapa fiinta / fiintarea in sens larg, conferind astfel Dasein-ului  atat legitimitate istorica  ( continuitate la diferite paliere de organizare materiala ) cat si  universalitate : totul ca fiinta  nu doar omul (animalul, planta ) ci si  sistemele inanimate aflate in  situatia physis ,  in mod special, natura ca physis, care re-include omul  deopotriva ca esenta fizica si spirituala.

Tao sau Physis?

Ultimele decenii au reliefat  un adevar pe cat de surprinzator pe atat de incomod  si anume : civilizatia  occidentala , dincolo de jocul  de artificii  derutant , amagitor , nu are fundamentalitate, fiind  intemeiata , ca si cunoasterea moderna  , pe o serie de valori , modele, categorii, principii  particulare, locale , dezintegratoare. Spre exemplu astazi  suntem nevoiti sa admitem nefundamentalitatea cogito-ului cartesian care s-a epuizat in  intelectie ( calcul ) , rupandu-se  deliberat si periculos de  radacinile emotionale ( sentio, volio ) – sursa sigura de vitalitate / autenticitate. La o examinare atenta , fara prejudecati oportuniste, mistificatoare, vom observa ca politica , economia , invatamantul, medicina ,… si-au pierdut progresiv autenticitatea , fiind amenintate  de esuarea in simulacru ( o esuare asistata de computer ): alegeri trucate ( uitarea post-electorala a Intregului si promovarea  agresiva a intereselor partii : partid, grup,..) , management economic trucat ( = manipulare ), asistenta medicala trucata ( manipularea extrem de profitabila a simptomelor, ignorarea sau chiar subminarea  vindecarii ), invatamant ” sterilizat “, fara afectivitate, fara Intreg , familii trucate, fericire trucata ( droguri, confort ), alimentatie trucata ( junk food ),  apa  trucata, s.a.m.d. Se poate afirma  ca principala primejdie  care amenita in momentul de fata civilizatia occidentala  o constituie nu poluarea in sine, nu super-bacteriile sau super-teroristii  ci  perpetuarea inertiala ,generalizata, asimptomatica a cartesianismului intr-o lume esentialmente ne-cartesiana. Cum s-a ajuns aici ? Raspunsul metodologiei :  O serie – neincheiata! – de rupturi metodologice a /au scos  in mod  silentios  fiinta / fiintarea  autentica din coerenta originara. Iata cateva dintre aceste rupturi / decuplari:  Platon – Idei si  lucruri ( lumea de umbre ); Platon si Aristotel:  poiesis  si techne  ( primul impuls al tehnologismului );  Galileo :  calitate si cantitate ; Descartes  : subiect si obiect, materie si spirit; decuplarea modala: real / posibil;  Kant : stiinta si intelepciune ; Marx : munca si capital; formalismul: sintaxa si semantica, etc. In vederea unei recuperari – inca posibile – a fundamentalitatii astazi suntem determinati sa  identificam si sa promovam  cu toate fortele  si pretutindeni  totalitatile autentice, viul ( inclusiv “ viul in sens larg”, trans-biologic ), precum si  fiintarea autentica . Un astfel de imperativ  este foarte difícil de indeplinit intrucat, asa cum ne-a avertizat  Heidegger , contemporanii nostri sunt ( inca ) orbiti de real si , corelativ,   orbi  fata de Physis. Tao / Taoismul impotriva  abordarilor moderne : urmati cursul naturii! Ce inseamna Tao ( Dao )? Tao / Taoismul ( Daoismul ) reprezinta o invatatura  a Chinei antice, elaborata  cam cu 4.800 ani in urma de catre shamanul  Fu Hsi (  citeste : Fu Shi ) si sistematizata , mult mai tarziu , cam cu 400 ani i.C., de catre  Lao-Tze in cartea sa  Tao Te Ching ( originalul – pierdut , a fost transmis  pe cale orala ). Chuang – Tze ( sau Zhuang-Tze )  un contemporan al Maestrului Lao ( Lao-Tze ), a contribuit si el la sistematizarea ( aproape didactica )  a taoismului shamanic originar, cei doi oferindu-ne  o varianta filosofica (  Dao Jia ) si una religioasa ( Dao Jiao ). In cele ce urmeaza  voi urma in mod special  taoismul filosofic  cunoscut ca  “ Lao- Zhuang Philosophy “. Mentionez ca mentorii mei occidentali in Taoism  au fost unii dintre cei mai bine cotati translatori / comentatori si anume: Lionel Giles ,  Alan Watts, Derek Lin  si Jos Slabbert. Ce este ( si ce nu este ) Tao ? Tao – eternul, autenticul Tao – nu poate fi definit sau numit  decat cu pretul atenuarii esentei sale ( spirituale ! ) de  realitate creativa suprema. Sau , in traducerea lui Derek Lin , Chap.1 (  Tao Te Ching, published by SkyLight Paths, in 2006 – vezi si www. Taoism.net , permission to quote granted ): “ The Tao that can be spoken is not the eternal Tao The name that can be named  is not the eternal name The nameless  is the origin  of Haven and Earth The named  is the mother of myriad things.” In traducerile / comentariile / adnotarile  studiate de mine ,  raspunsurile privind natura lui Tao  sunt polarizate , cele doua aspecte  majore ( partial suprapuse ) fiind : 1.  raspunsul metodologic ( usor  predominant ): Tao este drumul , calea , metoda , principiul ( “ Tao is the Great Principle” ) si 2. raspunsul ontologic vizand atat crearea  intregului Univers : Lao-Tze numeste Tao “ the Mother of All Things “, cat si  eterna revenire intru spirit a tuturor sistemelor materiale ( things ) expirate : “All things end in Tao, as rivers  flow  into the sea”. Cateva  sublinieri : i. fiind cursul insusi al Naturii ( dar nu Natura in sine! ), Tao este impersonal si  fara optiuni etice , neavand nimic in comun cu “ binele” si “ raul ” ; ii. Tao creeaza / genereaza  lumea materiala  fara a se amesteca cu ea si, mai cu seama , fara  a-si diminua esenta spirituala , revenirea la Tao fiind conditionata de  o de-realizare, de- personalizare prealabila . Jos Slabbert: “All these thoughts, words arranged on paper Come from the Tao and return to the Tao Yet they do not touch it.” ( sublinierea mea, FF ) Principalul mesaj ( metodologic ) al taoismului pentru lumea contemporana   vizeaza re-conectarea  omului cu Natura ( inclusiv  cu natura umana  interna , ignorata sau stresata pana la refuz ) de care a fost rupt atat prin actiunea fortata (excesiva ) a tehnicii cat si prin gandirea dualista inautentica ( rationalitatea linear -analitica ) promovata inca  la scara universala de catre cartesianism. In acest context ,  alternativa autentica de referinta o constituie  ” the non-dualistic world of the spirit.” Conceptele – cheie  ale Tao  sunt: 1. Yin si Yang : intregul Univers , de la lucrurile cele mai marunte  la fenomenele cosmice si de la  starea de sanatate a persoanei la  marile miscari sociale  se bazeaza pe balansarea fluctuanta a  acestor  2 energii ( actiuni , atitudini umane ). “ Yin and Yang is Tao .” Iata  cateva dintre  manifestarile atribuite uzual acestor energii polare – Yin  / Yang  inseamna : intuneric / lumina; slab / puternic; stanga/ dreapta; noapte / zi; iarna / vara , etc. In Fig. 8 b  este prezentat modelul conurilor introdus de mine   cu doua decenii in urma ca alternativa occidentala la modelul oriental yin-yang; modelul conurilor,  mai putin metaforic, nu este   o imitatie  ci  provine nemijlocit  din istoria de idei Western  ( colapsul dualismului ); principalele avantaje metodologice ale  acestui model  sunt :  prezentarea distincta a  starilor T  ( aspect fuzzy  definitoriu pentru intreaga cunoastere contemporana ) si explicitarea  modului in care intregii autentici apar , prin  suprapunerea graduala a valorilor contradictorii A si non-A ( a se vedea si Sinteza cu armonizator ). Fig_8 2. Wu ( stare pura, spirituala, emptiness ): pentru a putea percepe – si urma – tendinta Tao  intr-o anumita situatie, inteleptul trebuie sa-si pastreze mintea intr-o stare de puritate / liniste , golita de orice  prejudecati, idei, dorinte, impulsuri conflictuale, excesive si arogante. Derek Lin, Chap. 29: ” the sage eliminates  extremes, eliminates  excess, eliminates arrogance.” Pentru a-si pastra starea de liniste nealterata  Chuang- Tze ii recomanda inteleptului sa stea cat mai departe de lumea inconjuratoare ” corupta si haotica”. 3.Wu Wei ( principiul inactiunii, meditatia , nondoing ): intr-o lume tensionata, marcata profund de  lupta  pentru dominatia asupra naturii sau/ si  a semenilor , Tao Te Ching recomanda  relaxarea, meditatia, abtinerea . Nu fortati lucrurile, adevaratul control  al unei situatii (locale ) se realizeaza fara efort , pe cale spirituala . In particular nu incercati sa  controlati / corectati Natura , ea fiind un instrument sacru, deja acordat: urmati  cursul natural al evenimentelor , urmati Natura!  Chap. 29 : ” The World  is a sacre instrument / One  cannot control it. ” 4. Te ( caracteristici / insusiri naturale, Qualia )   ” Te “, acest cuvant  semnificativ, facand parte din insusi titlul  operei lui Lao-Tze ( Tao Te Ching ) are in vedere calitatile naturale  pe care Tao le atribuie / distribuie  , pe cale spirituala , oricarei fiinte vii. Conceptul ” Te ” este foarte apropiat de spiritul acestui blog, in care este afirmata in mod consecvent existenta in potentialul posibil  a unei / unor situatii modelatoare aflate la originea  tuturor sistemelor vii in sens larg; ” Te ” vine, de asemenea , foarte aproape de ” esentele originare “ heideggeriene care confera autenticitate  ( si salvare ) Dasein-ului precum si de formele potentiale  distincte ( Eidos-urile platoniciene ) care , conform lui Roger Penrose ghideaza , din profunzimile existentei, formarea si functionarea  constiintei / gandirii.Pentru toate cele 3 pozitii metodologice  alternative  ( dar, in fond , convergente ) mi se pare deosebit de  sugestiv ” motivul radacinii ”  invocat intr-o fraza  aparent ( doar ) poetica  din Chap. 16:  ” each returns  to its roots “. Daca aceste radacini exista  si sunt implicate efectiv  in dublu sens  ( atat  in procesele de actualizare  cat si in cele de potentializare ), ele pot si trebuie sa fie introduse in orice ecuatie / modelare existentiala care tinde spre completitudine. Physis !..  ( urmeaza ) X Dincolo de Descartes  intalnim o lume  fabuloasa  pe care abia  incepem sa o descifram. Cu adevarat uimitor este insa nu atat faptul ca aceasta lume non-cartesiana exista cu adevarat ci ca ea se revela a fi una  fundamentala.

One Response to “Viul ( fiinta ) in sens larg. Situatia Physis”

  1. The author of new-holism.com has written an excellent article. You have made your point and there is not much to argue about. It is like the following universal truth that you can not argue with: The volume of the music coming from inside a car is inversely proportional to the quality of what’s being played. Thanks for the info.


Leave a Reply