Caracterul intrinsec probabilist al cunoasterii contemporane

This entry was posted by on Monday, 3 August, 2009 at

Sensuri  neclasice ale probabilitatii

Principala tendinta  in dezvoltarea contemporana a fizicii este reintegrarea organizarii in aparatul sau conceptual-metodologic, aspect considerat de catre Norbert WIENER – in cunoscutul sau studiu consacrat sistemelor dinamice in fizica  si biologie – ca avand o insemnatate de prim rang pentru viitorul fizicii. Dupa cum se cunoaste, fizica Renasterii s-a vazut nevoita  sa renunte la orizontul organizational intrucat acesta implica o complexitate excesiva  pentru nivelul  modelelor matematice ( mecaniciste ) ale epocii. Intre o complexitate nematematizabila si  o simplicitate accesibila matematizarii, cu rezultate teoretice si practice imediate, s-a optat – in mod realist  – pentru cea de a doua  varianta, optiune incarcata insa de ample consecinte conceptual – metodologice care  au particularizat  stiinta cartesiana  ca pe o stiinta simplist – abstracta, axata pe “ lucru “  ( si  nu pe “ fiinta“ ), centrata pe obiecte separabile si distincte, subordonand sinteza ( de esenta , oricum, sumativa ) analizei si, respectiv, calitativul – cantitativului.

In ultimele decenii, sub influenta unor factori interni ( fizica nelineara, teoria relativitatii, principiul complementaritatii, sinergetica fizica ) sau externi ( cibernetica , respectiv abordarea functionala , chimia organizationala, etc. ) obiectul fizicii prezinta intr-o masura crescanda trasaturile proprii  complexitatii organizate . Pentru modul in care teoria relativitatii – axata pe continuul fizic – pledeaza  pentru o fizica organizationala este sugestiva  opinia in doi timpi a unui  remarcabil fizician  din prima jumatate a secolului al XX-lea – A.S. EDDINGTON :

1.” Noi consideram adesea ca un studiu definitivat pentru “unu” ne permite  a cunoaste totul pentru “ doi” fiindca “ doi fac unu  si unu”. Noi uitam astfel ca ramane de studiat  “ si”; al doilea orizont al fizicii este studiul acestui “ si “ adica al organizarii .”

2. “Ambianta nu trebuie sa fie niciodata omisa. In teoria relativitatii noi nu recunoastem conceptul unui atom ca un lucru complet separat. Nu mai putem contempla un atom fara un Univers fizic…dupa cum nu putem contempla un munte fara o planeta care sa-l sustina.”

Daca traditional se considera ca probabilitatea apare ca o masura a necesarului in intamplator, in cunoasterea contemporana , mai cu seama dupa 1970 ,  asistam la o autentica schimbare de perspectiva : intamplarea  devine inerenta necesitatii – opozitia trecand in complementaritate; pentru a intelege ca  necesitatea este intrinsec probabilista, a fost nevoie ca stiinta contemporana sa asimileze nelinearitatea, respectiv ca fizica sa devina organizationala, implicand ceea ce eu am numit “ activarea posibilului ”- aspect definitoriu al cunoasterii contemporane , caruia ii va fi consacrat  paragraful urmator.

Activarea posibilului : de la Prigogine la …Chuang- Tze

Mecanismul  acestei spectaculoase schimbari de perspectiva , mentionata mai sus, consta in urmatoarele: in starile departe de echilibru si, mai cu seama, in  conditii nelineare, sistemele trec la un comportament cu totul diferit de cel uzual, tipic pentru starea de echilibru sau aproape de echilibru. Prin nelinearitate /  activare ergonica  sistemul accede la un alt  spatiu ( set ) de posibilitati , crescand brusc numarul de stari practic accesibile si, corelativ,  capacitatea lui de alegere ( instabilitate organizationala ). De asemenea, bariera de potential dintre starile reale / actualizate si cele potential – posibile scade  semnificativ,  sistemul devenind foarte sensibil la  mici variatii ale parametrilor  ambiantei. In zona speciala a punctului de bifurcatie  se schimba calitativ raportul dintre necesitate si intamplare in favoarea stocasticitatii: de aceasta data, alegerea  ( actualizarea ) unei stari  din repertoriul  de stari potential – posibile  ale sistemului, – repertoriu delimitat de catre ecuatiile cinetice – este controlata decisiv de catre  factorii stocastici – fluctuatii ale parametrilor interni sau externi.  In aceste conditii, cand necesitatea ( realul )  propune, iar intamplarea ( posibilitatea ) dispune, in spatiul fazic al organizarii ( sistem deschis spre  ambianta ) au loc procese surprinzatoare cum ar fi decompartimentarea traiectoriilor – forma de instabilitate neclasica avand o semnificatie  general-stiintifica si filosofica de exceptie prin implicatiile  asupra modernizarii unor  categorii, principii, legi. Spre exemplu, prin descoperirea atractorilor stranii in spatiul fazic al unor sisteme  ( inclusiv organizari macroscopice ), de la molecule la celulele vii si de la cuplul uman la reactoarele nucleare ( toate considerate in conditii nelineare ) suntem determinati sa inlocuim  proprietatile atributive  clasice , cu probabilitati ( functii ).Temeuri metodologice si conceptuale ale unei astfel de reconsiderari pot fi intalnite  in teoria structurilor disipative  precum si in  lucrarile consacrate  renasterii dinamicii ( ca dinamica  stocastica ) si  teoriei  ergodice (vezi:I. PRIGOGINE , I. SINAI, A.J. LICHTENBERG, M.A. LIEBERMAN , s.a. ).

Activarea posibilului nu trebuie nicidecum limitata la sistemele fizico- chimice , ea angajand  deopotriva  activarea  unor stari / procese potentiale ” uitate” ale sistemelor biologice  ( in mod special – omul ), acestea fiind abordabile prin tehnici stiintifice acurate. De aceasta data , emisfera dreapta a creierului  este cea  implicata  preferential in atingerea unor stari psiho-fiziologice  de constienta superioara , stari /  procese de mare relevanta integrativ – adaptiva, desemnate prin termeni alternativi cum ar fi : “ constienta cosmica ” ( Dr. M. BUCKE );  ” rezonanta spirituala ” etc. Aceasta activare a posibilului de tip ” psi ” este  favorizata de  meditatie , prin care se limiteaza actiunea haotica a stressului  cotidian, respectiv   blocajul mental ( exercitat de emisfera stanga )  manifestat uzual prin reactii de respingere a starii spirituale . Starea de activare spirituala la care m-am referit  vine foarte aproape de cerinta Wu ( Emptiness ) a invataturii Tao,  maestrul  Chuang, unul dintre fondatorii taoismului ( contemporan cu  Lao-Tze, autorul celebrului tratat ” Tao Te Ching “, vechi de circa 2500 ani  ) cerandu-i inteleptului  interesat de  integritatea si expansiunea  spirituala sa fie cat se poate de  detasat de  lumea inconjuratoare  ” corupta si haotica”.

X

Dupa cum s-a aratat, in noul context ( nelinear, organizational, spiritual ) intamplarea devine inerenta necesitatii, dar, totodata, potentialitatea devine  inerenta realitatii si instabilitatea devine inerenta stabilitatii, toate aceste raporturi , redimensionate, permitand tot atatea masuri cantitative , respectiv sensuri, ale probabilitatii.  Semnificatia  organizationala  a probabilitatii va rezulta  firesc ca o integrala  a acestor sensuri particulare:

Probabilitatea, in acceptia organizationala  a termenului, masoara neunivocitatea  procesului de actualizare (alegere ), respectiv gradul de participare a  intamplarii la necesar , a potentialului la real , a instabilului la stabil.


Leave a Reply