Specificul metodologic al cunoasterii contemporane

This entry was posted by on Saturday, 11 July, 2009 at
Dincolo de Descartes exista o lume fabuloasa  pe care abia acum incepem sa o descifram. Cu adevarat uimitor este insa nu atat faptul ca aceasta lume non-cartesiana exista cu adevarat ci ca ea se revela a fi una fundamentala. Dupa aproape 5 decenii de la   debutul  cunoasterii non-cartesiene, exista inca multa confuzie si  o anume subevaluare ( adesea voluntara, conservativa ) privind specificul si rolul  acesteia , precum si raportul exact dintre orizontul cartesian si cel non-cartesian . Pentru a reliefa   faptul incontestabil ca  dupa 1960  in cunoastere s-a produs    o autentica revolutie metodologica  si nu o reforma conceptuala oarecare, am considerat necesara  introducerea acestei sectiuni speciale punand alaturi – pentru prima  data si de la bun inceput –  principalele valori cartesiene si cele non-cartesiene ( acestea din urma nefiind inca universal recunoscute ). Cunoasterea  moderna ( cartesiana ) / Cunoasterea contemporana ( non-cartesiana ) 1.  Categoria centrala: Lucrul   / Fiinta 2.  Esenta originara: Materia    /  Spiritul 3.  Categoria existentiala de referinta: Realul  / Potentialul – posibil 4.  Abordarea definitorie: Lineara   /  Nelineara 5.  Sistemele de referinta : inchise, stabile ( monadice,integrabile ) / deschise, instabile 6.  Legatura intersistemica: Slaba (separabilitate ) / Synconexiune ( inseparabilitate ) 7.  Tipul de gandire: Cogito ( calcul ) / Gandirea vie (emotionala ) 8.  Expunerea tipica: Verbalism ( discurs verbal ) / Mesaj multimedia 9.  Cadrul de referinta preferat: Spatiul ( esenta materiala )  / Timpul ( esenta spirituala ) 10.Sinteza :  Antinomica ( bazata pe excludere ) / Sinteza cu armonizator ( bazata pe  inglobare ) 11.Masurarea ( mecanisme dinamice ): Colapsul functiei de unda    /  Decoerenta 12.Principiul metodologic : Divide si stapaneste  / Armonizeaza si dezvolta 13.Principiul ratiunii suficiente: Orice real are o ratiune ( Leibniz )  /  Sa fie posibil 14.Principiul integrativ: Holismul ( partile genereaza,  determina intregul )  / Syntegrarea: fara parti! 15. Principiul identitatii: A = A (tautologie) /  AE (esentialmente  acelasi); 16.  Tipul de stabilitate: static, conservativa / dinamic, generativa, de tip turnover biologic ). 17. Statutul fiintei : Being ( Platon: Ceea ce devine , nu este./ Becoming : Numai ceea ce devine , este. 18. Rolul subiectului: Pasiv ( reflecta realul, din afara ) / Activ, creativ ( agent  ontologic); 19 .Vectorul schimbarii: Actiunea ( transfer de energie-impuls )/ Comunicarea ( in-formatie: transfer de forma ). 20. Abordarea mediului inconjurator: partial / reductionista: ajustarea emisiunii CO2, etc. /  global, integrativa : Natura ca fiinta 21. Modelul de univers : realist / dinamic ( expansiune ) / 2sE sugereaza existenta a doua universuri – unul fundamental ( de natura potentiala / stationar! vezi constantele universale  ) altul  derivat – real, dinamic: Big Bang-ul , spatio-temporalitatea & relativitatea einsteiniana sunt poate importante dar sigur nefundamentale! Ce a  intervenit substantial  nou ? Iata cateva  aspecte: deschiderea realilor de orice natura catre posibil si, corelativ, stabilirea – mai intai  in fizica energiilor inalte si in mecanica cuantica – a caracterului obiectiv al starilor potential-posibile; recunoasterea rolului – cheie al  controlului exercitat prin comunicare / informatie de catre  intreg  in selectie si dezvoltare ( in particular – principiul  heideggerian al acordarii); recunoasterea rolului primordial al sistemelor / starilor instabile in procesul dezvoltarii; afirmarea rolului activ – creativ al subiectului / subiectivitatii si, corelativ, al  factorului spiritual in devenirea existentei in sens larg ( real + posibil ); o noua atitudine fata de Natura : de la natura – simulacru ,  ca mijloc ( de productie , etc. ) la Natura ca fiinta.

Leave a Reply