Holismul in sens larg: SYNTEGRAREA

This entry was posted by on Saturday, 11 July, 2009 at

In mod evident holismul nu constituie o “ syncategorie ”, fiind “ o aproximatie vulgara “ a intregilor vii, autentici. Desi vizeaza explicit sinteza ( o sinteza limitata, minata de ample momente analitice ) si are un mare merit in recunoasterea si promovarea emergentei si a insusirilor  emergente ( insusiri integrative specifice, efectiv noi, care nu existau la nivelul partilor ), holismul ramane in limitele  realului, aparand si consumandu-se in ordinea  manifesta  (explicate / unfolded order) a lumii, cum ar spune David Bohm. In adevar, orice  abordare holistica  rateaza momentul “syn” al genezei autentice datorita acceptarii tacite a artificiului cartesian al decuplarii  modale, de aceea holismul nu provine din posibil ci din parti stabile,  a caror interactiune formeaza un intreg abstract ; prin comparatie,  totalitatile autentice / syntegrarile, avand la origine sinteza, nu au parti ci  subsisteme, subtotalitati…acestea neputand exista de sine statator, cu alte cuvinte, ele nu preced  Intregul. Spre deosebire de intregul  holistic ( care poate fi divizat , dezmembrat ) intregii vii ( syntegrations ) sunt indivizibili ( ei pot fi totusi dezmembrati dar atunci isi pierd  complet si ireversibil caracterul “ viu” ). Este interesant de urmarit cum conotatiile analitice ale holismului  au fost percepute – mai mult sau mai putin acurat – de catre diversi ganditori:

Emil Cioran: “ lucrul intreg se priveste nu se numeste ” ( a  privi in sens hermeneutic ).

Martin Heidegger: “ Daca incercam sa patrundem  roca  spargand-o, ea nu  ne va arata totusi nicicand deschiderea unei interioritati.”

David Bohm: “ Ideea clasica a separabilitatii lumii in parti distincte dar aflate in interactiune  nu mai este valida. Divizibilitatea in elemente ( particule si campuri ) este doar o aproximatie  vulgara. Am ajuns la o ordine  care este radical diferita de cea a lui Galilei si Newton: ordinea  totalitatii indivizibile.”

Am fost intrebat aici in America ( unde separabilitatea este adanc inradacinata si face inca legea ):  cum putem reflecta o totalitate autentica, vie, fara a o  altera? Simplu : nu o vom reflecta ! In acest caz este nevoie  nu de artificii  discursive care fragmenteaza ci de  dez-valuire, intrucat reflectarea este o oglindire din afara, secventializata,  presupunand asadar divizarea / moartea Intregului. Totalitatea vie o putem  privi ( in sens  hermeneutic larg,  prin cuvant si non-cuvant ), o putem modela / simula pe computer, infografistii fiind  presocraticii  vremii noastre, cu un  respect real pentru existenta individuala , o putem iubi ( love in sens larg = coerenta ). Cam cu 2 decenii in urma , am corespondat  cu D.Bohm ( la Birkbeck College- London ), laudand ( pe merit si argumentat )  conceptele sale neclasice – ordine implicata , holomiscare, univers indivizibil / wholeness – ceea ce , normal, i-a placut. Indata insa ce am criticat  proiectul rheomode (cinetizarea prin verb a limbajului discursiv ), pe care l-am considerat disproportionat de insignifiant fata de holomiscare de exemplu ( folosind si o comparatie poate discutabila : “ ca si cum ai vrea sa combini un tractor  cu un avion supersonic“) – a urmat tacerea. Totusi, convingerea mea a fost si este ca  aceasta cutie neagra ( sufletul fiintei in sens larg, Innigkeit-ul, Sinea  ) nu poate fi albita prin simpla rectificare / cinetizare a discursului lingvistic, fiind determinati sa recurgem la o forma non-cartesiana de comunicare sau un  limbaj in sens larg cum ar fi teoria generala, nelineara a oscilatiilor – sincronizarea, coerenta, rezonanta aplicandu-se  existentei in sens larg, deci si holomiscarii bohmiene . Modelul rheomode, ca si holismul, apartin  aceluiasi arsenal metodologic  modern, cartesian, usor ameliorat.

De asemenea , in vreme ce timpul  intregilor  de tip holistic este epuizat de durata , timpul formatiunilor syntegrative  se extinde mult dincolo de durata,  incluzand timpul potential care precede durata  si / sau ii succede acesteia . Abia acum, in noul context  ( syntegrativ ), capata relevanta istorica si onto – logica conexiunea dintre posibil si real: nu doar casele sunt construite din caramizi ci si – ca  proiect, idee – caramizile sunt construite din case ( C.Noica ),  ele neputand fi lichide, fragile, la limita  ele…neputand fi!  In lucrarile sale  ( 1980 si dupa ), consacrate universului indivizibil si holomiscarii, Bohm nu  pleaca de la parti – componente ale intregului (cf. holismului in sens ingust ) ci de la intreg  spre parti – altfel spus : in syntegrare sinteza precede si controleaza analiza – considerand   partile ca abstractii ale unui  flux continuu ( holomiscare, ordine implicata =  syntegrari ), flux guvernat de legea intregului – holonomie sau,  in termenii lui  Bohm: ” everything is to be explained in terms of forms derived from this holomovement.”

Sunt syntegrarile o exceptie? Nicidecum: la o examinare atenta, fara prejudecati analitice, putem intalni syntegrari pretutindeni in existenta in sens larg, de la modelul Big-Bang si pana la  procesele ” simple” de generare simultana a doi ( entangled ) fotoni de mai joasa energie ( red, spre exemplu ) dintr-un singur foton ( blue ), procese cunoscute sub numele “ spontaneous  parametric down conversions”.

O syntegrare de mare relevanta matematica ( si fizica ) o constituie categoria “multimea tuturor multimilor “- MTM, o multime sui-generis, in sens larg, care difera in mod esential de  analogul sau holistic ( multime de multimi ), prin unicitate, indivizibilitate, nelocalitate. MTM  reprezinta  o piesa sine qua non  a  noului cadru conceptual noncartesian: fiind de ordinul Intregului, ea  este compatibila cu cerinta de baza a universului holografic- fiecare particula  sa fie constituita din TOTUL.

Fig.1

Fig.1    Geneza in sens larg a realului : de la  preistorie ( a ) la     inseparabilitatea cuantica / entanglement ( d ). R = orizont real , P = orizont posibil

Concluzie: Distinctia intre holism si syntegrare  este fundamentala, implicand o serie de  reconceptualizari profunde sine qua non si, corelativ, deschiderea spre noi orizonturi de intelegere si organizare. 1. Spre exemplu, timpul  syntegrarilor ( timpul in sens larg ) nu se mai reduce la durata ci cuprinde:

i. pre-istoria  realului  = scoaterea din ascundere, unfolding sau decoerenta ( Fig.1a,b );

ii.durata conventionala =  istoria propriu-zisa a realului;

iii.post-istoria = potentializarea sau recoerenta .

Inseparabilitatea cuantica ( Fig.1 c,d ) implica un nou tip de legatura  ( synconexiune ) intre starile potential – posibile ale celor 2 subsisteme ; de notat ca, dupa incetarea interactiunii, acestea nu devin parti chiar printr-o distantare practic oricat de mare  in spatiul euclidian.  De altfel, sistemele  reale  nu sunt complet izolate , nici chiar in absenta oricaror interactiuni ergonice locale: integrarea lor  neergonica slaba dar ireductibila ( linia punctata , Fig.1 b jos ), reprezinta  o coerenta  originara remanenta , probabil o relicva syntegrativa  a  universului timpuriu ; in cazul unei interactiuni ( locale ) aceasta coerenta  reziduala se amplifica, luand forma synconexiunii,  conducand la  entanglement / nelocalitate.

2.  Geneza in sens larg si syntegrarea , implicand  synconexiunea oricarui real cu potentialul posibil, legitimeaza pozitia metodologica netraditionala conform careia  ceva exista inainte de a fi dat: realitatea durabila care ne inconjoara nu este una oarecare ci este o tuned reality / realitate acor-data ( conform lui M.Heidegger ), orice emergentza reprezentand implinirea progresiva a unui  proiect / design  potential, sau , in termenii lui Roger Penrose : ” something  that already exists “. In noul context – care poate sa apara unora  misticoid sau pseudo – stiintific ( de regula , acestia preferand  sa se refugieze in raiul cartesian , reductionist ,  unde  partea continua sa sfideze  intregul – un intreg debil , sumativ, divizibil  ) – totul devine materie  de grad ( Bart KOSKO ) in sensul ca  viata , constiinta, finalitatea , individualitatea , etc. se realizeaza  gradual sub controlul  Intregului. Detalii suplimentare in sectiunea  ” Viul in sens larg. Situatia PHYSYS “.


Leave a Reply